Strada Cireșoaia

Publicat în Dilema Veche nr. 774 din 20-26 decembrie 2018
Strada Cireșoaia jpeg

Străbunicul din partea mamei, Vasile Mustaţă, din Bălţi, Basarabia, luptase la Mărăşeşti, la fel ca străbunicul din partea tatălui, Zamfir Niculae, din Galicea, Oltenia, la fel ca alţi 170.000 de tineri români. Vasile s-a prăpădit după Războiul cel Mare, în timpul epidemiei de tifos. În schimb, Zamfir, zis în anii de pe urmă şi „ăl bătrîn“, pentru că ajunsese cel mai bătrîn om din sat, ne povestea nouă, copiilor, cum, cu paltoanele răsucite şi făcute colac peste veston, el şi camarazii lui şarjaseră la baionetă poziţiile germane, rugîndu-se la Maica Domnului să-i apere şi lui Dumnezeu să biruie. La finalul sîngeroasei bătălii, din palton au căzut şase plumbi, şase gloanţe care şi-ar fi atins ţinta. În mod miraculos, toate nimeriseră în diagonala de feltru răsucit care îi proteja pieptul şi nici unul mai jos sau mai sus. Luptaseră fără frică pentru că, înainte de bătalie, generalul Eremia Grigorescu rostise cuvintele „Pe aici nu se trece!“ şi, pe vremea aceea, vorbele aveau importanţă, la fel ca rugăciunile. Acasă, în Galicea, Zamfir păstra cele șase gloanţe într-o conservă metalică, ruginită, aşezată pe un pervaz, deasupra căruia era înrămată fotografia lui, în uniformă de infanterist. Sub sticlă stătea „Virtutea Militară“. Unirea din 1 Decembrie 1918 se făcuse datorită lui şi tinerilor mulţi, foarte mulţi, morţi pe front. Și-i amintea pe Ion, pe Iacob, pe Mina, pe Haralambie, pe Ștefan, pe Atanasie, pe Pascu, pe Gavrilă, pe Adam, pe Toader, pe Constantin, pe Grigore, pe Virgil, pe Iancu, pe Florea, iar ochii i se umpleau de lacrimi cînd le rostea numele. Vii şi proaspeţi, plini de viaţă, aşa şi-i amintea.

Unirea, care începuse în 1859 şi se desăvîrşise în 1918, însemnase foarte mult pentru generaţia lui, pentru că ei ştiau cît îi costase. Cît se pierduse pentru a se cîştiga Unirea. Cîţi nu mai erau, cîţi n-aveau să mai fie. De-a lungul deceniilor următoare au apărut Pieţe ale Unirii, colegii ale Unirii, hoteluri ale Unirii, cluburi sportive ale Unirii, magazine ale Unirii. Țigările Mărăşeşti erau cele mai tari, la propriu. Coloana sonoră a filmului dedicat primei Uniri, Mihai Viteazul, semnată de Tiberiu Olah, rămîne printre capodoperele componisticii româneşti postbelice. 

Odată cu Revoluţia, au început să moară şi ultimii martori ai Unirii, ultimii veterani ai Primului Război Mondial şi, odată cu ei, a început să moară şi Unirea, puţin cîte puţin, deşi ziua naţională a devenit 1 Decembrie. Pentru început, Unirea a devenit băutură spirtoasă, apoi doar prilej de mini-vacanţă, de turism, cumpărături sau relaxare. Nimeni nu mai ştie de ce unele străzi se numesc Artur Vârtejanu, Muşat Constantin, Grigore Ignat, Răzoare ori Cireşoaia. Abia în anul centenarului, Maria Zaharia a devenit numele unei străzi, în Craiova, după ce povestea Măriucăi, fetiţa eroină, fusese scoasă din manualele şcolare postrevoluţionare. În siajul urii faţă de regimul totalitar al lui Ceauşescu, componenta naţionalistă a politicii de stat a fost condamnată şi ea public, iar cuvintele patrie, naţiune, popor au devenit monopolul unor exaltaţi. Sintagmele mîndrie naţională, trecut glorios, patrie măreaţă au fost făcute de ruşine, terfelite şi aruncate la groapa de gunoi a istoriei. Culorile drapelului au devenit culorile standard ale pubelelor ecologice: roşu pentru sticlă, galben pentru hîrtie, albastru pentru plastic. Le vedem pe holurile open-space-urilor de la job şi ne oprim doar pentru a arunca un pet luat de la dozator.

Pentru noi, românii de acum, Vasile, Zamfir, Ion, Iacob, Mina, Haralambie, Ștefan, Atanasie, Pascu, Gavrilă, Adam, Toader,  Constantin, Grigore, Virgil, Iancu, Florea, cu trăsăturile lor aspre, cu ochii dîrji, care au luptat și au murit pentru Unire, par anacronici, lipsiți de gîndire europeană. Manipulaţi de politicieni, s-au omorît degeaba cu nişte ­nemţi şi austrieci, corigenți și ei la ideologie, pentru un scop caduc și inutil: patria. Ei au făurit o Românie Mare de care nimeni nu pare că mai are nevoie acum, ţara golindu-se mai rapid decît pe timpul ciumei lui Caragea. Eroismul lor este desuet, într-un timp al comunicațiilor rapide, la distanțe din ce în ce mai mari. Cetățeni ai lumii, ne îndrăgostim de apusurile magistrale din Bora Bora, uitîndu‑ne străbunii care s-au sacrificat pentru noi, omițînd să înțelegem că, în 1918, românii aveau nevoie de o Românie Mare, suverană și independentă. Alternativa însemna pierderea libertății, pierderea teritoriului și dispariția din istorie.

Pe strada Cireşoaia se lasă înserarea, însoţită de ceaţă şi de frig. Gheaţa sticleşte pe trotuare, reflectînd lumina felinarelor. E linişte, iar zgomotul asaltului sălbatic lansat de vînătorii căpitanului Virgil Bădulescu asupra poziţiilor inamice pe culmea Cireşoaia nu se mai aude, e prea departe, a trecut veacul peste el. Tăcut și, într-un fel, resemnat, oraşul îşi cinsteşte încă eroii Unirii, pe care locuitorii săi i-au uitat. 

Lorin Niculae este profesor la Universitatea de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu“ din București.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Ne vedem în zona de confort
Poate, în loc să ne păcălim că sîntem oameni liberi pentru că nu-l cunoaștem pe „trebuie“, am putea s-o ascultăm, din cînd în cînd, pe Nina Simone și să ne fie mai puțin frică.
Zizi și neantul jpeg
Greierele și furnica
După revoluție, mentalitățile au început să se schimbe, slavă Domnului. Ne-am dat seama, măcar, că nu putem fi cu toții furnici. Și că își au și greierii rostul lor, și chiar grăunțele lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Găina care năștea pui vii – cum recuperăm anii ’90? –
Citiți Scînteia tineretului de prin anii ’70, să vedeți acolo ce condeie! Ce stil! Dacă ștai cum să te strecori puteai să faci presă adevărată, ba mai mult decît atît, literatură!”
E cool să postești jpeg
Votant la 16 ani?
Totuși, în toate aceste discuții pro și contra nu există de fapt argumentul de la care ar trebui să plece, în mod firesc, întreaga dezbatere: vocea adolescenților. Vor ei să voteze?
p 20 Fragii salbatici jpg
Visul adevărat. Două întrebări ale lui Marin Tarangul
Materia spiritului nu este o țesătură de concepte, ci o adîncime a lucrului însuși, acolo unde acesta își descoperă chipul, împreună cu rădăcina, posibilitățile și înrudirile lui esențiale.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Din nou despre Augustin
Știința despre Treime, desigur, prin care inclusiv filosofia ciceroniană cunoaște o paradoxală supraviețuire.
p 24 1 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Nouă autovehicule parcate în curtea Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului din Bacău, pe strada Ghioceilor, au luat inexplicabil foc în noaptea de joi spre vineri. Pentru a nu știu cîta oară, La Bacău, la Bacău, într-o mahala, / S-a ’ntîmplat, s-a ’ntîmplat / O mare dandana
Cea mai bună parte din noi jpeg
Cîți prieteni v-au mai rămas?
Generația mea, formată în comunism și imediat după, nu a fost învățată să-și facă din prieteni o familie.
Zizi și neantul jpeg
Primul an
Nu mă recunoșteam, nu recunoșteam familiarul în comportamentele colegilor și profesorilor mei.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Prima mea călătorie
Aș vrea să vă spun că ceea ce am cîștigat în prima mea călătorie „adevărată” va dura pe termen lung, însă mi-am dat seama încă din primele zile ale întoarcerii că nu va fi așa.
E cool să postești jpeg
Anularea gîndirii
„Dacă ar fi fost rasist, Karl May nu i-ar fi lăsat pe Winnetou și Old Shatterhand să devină frați de cruce”.
p 20 WC jpg
Două modele ale diversităţii religioase
Cînd coexistenţa religiilor e privită în lumina Sursei lor transcendente, ea poate deveni întîlnire în cunoaştere.
Theodor Pallady jpeg
Un capitol tainic de Filocalie siriacă
Prea multe nu știm despre viața sfîntului Isaac Sirul, iar datele disponibile se pot consulta în volumul recenzat aici.
Rivero y Compania in Calle Tetuan Old San Juan   DSC06841 jpg
PREVI (1)
Importanța experimentului PREVI este majoră nu numai pentru arhitectura socială participativă, în particular, ci pentru arhitectură în general.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Din cauza porțiunilor de drum decapat, mai mulți bicicliști participanți la Turul României s-au accidentat, căzînd de pe biciclete în zona Ambud-Petin din județul Satu Mare.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Așteptați, reconfigurăm traseul
După 16 ani în care aproape m-am identificat cu locul de muncă și n-am făcut mai nimic în rest, vîrsta de mijloc care începe mai mereu cu 4 și care se apropia mă speria cumplit.
Zizi și neantul jpeg
Spre prima zi de școală
În prima zi de școală, cîndva prin anii ’70, aveam părul foarte scurt. Arătam ca un băiețel trist. Nu numai că eram tunsă băiețește, ci și părul meu, pînă atunci plin de bucle, stătea turtit și parcă apăsat de o uriașă rocă.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Armînlu nu cheari! – despre călătoria mea în Albania (4) –
Doi oameni drăguți, deschiși, prietenoși, ca mai toți oamenii pe care i-am întîlnit în Albania și de care m-am simțit încă din primele momente legată afectiv. Acum mi-e dor de ei de parcă toți ar fi rudele mele.
p 19 WC jpg
Cacealmaua de la Airport Plaza
Sînt un român cu domiciliul în străinătate care, la ultimul lui sejur în România, a fost jefuit cu sălbăticie de compania de închiriat mașini.
p 20 WC jpg
Cei neștiuți care întîrzie
Despre katechon, cuvîntul misterios al Sfîntului Apostol Pavel din 2 Tesaloniceni 2, 6-7, s-a scris enorm.
640px Faculty of Theology (personification) 1 jpg
Spre o teologie laică (2)
Lumea nu era nici ea privită ca un stadiu trecător. Ea a devenit în şi de la sine, aşa cum atestă într-adevăr Scripturile, „foarte bună“ (Gen. 1: 31), dacă nu de-a dreptul sacră.
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
Pe stradă, o tanti cu o geantă de plastic pe umăr, colorată în nuanțe de albastru, pe care scrie: „În interior am armonie“. Ce să zic, bravo ție!
Cea mai bună parte din noi jpeg
Vîrsta de mijloc, fără prospect
A jongla pe un pod de sfoară între ce cunoști și ce te așteaptă încă.
Zizi și neantul jpeg
Urși
Ursul respectiv intră și prin curțile oamenilor. Sare gardurile, fără probleme, și te trezești cu el la geam ori dormind pe gazon, sau devorîndu-ți mîncarea pentru pisici. Devine o realitate tragicomică a existenței tale, care nu pare a avea mari șanse de rezolvare.

Adevarul.ro

Explozie produsa de doborarea unui SU 3o rusesc Captura Twitter jpg
Rusia a pierdut patru avioane de luptă în ultimele 24 de ore. Reacția Kievului: „S-au dus dracului”
Sistemele antiaeriene ale Ucrainei au doborât cel puțin patru avioane de luptă rusești, printre care un bombardier tactic de tip Su-34, în ultimele 24 de ore.
Congres extraordinar PNL 10 aprilie 2022 Nicolae Ciuca FOTO Inquam Photos / George Calin
Unificarea dreptei politice, eșec de moment. Culisele opririi negocierilor de către PNL
Planurile de unificare ale formațiunilor de dreapta în jurul PNL, cel puțin în anul acesta și în 2023, au eșuat, o reevaluare a situației urmând să fie făcută după europarlamentarele din 2024.
canotaj shutterstock jpg
Aur pentru România la canotaj feminin opt plus unu, la Mondialele din Cehia
Echipajul feminin de opt plus unu al României a cucerit medaliile de aur la Campionatele Mondiale de canotaj de la Racice, în ultima probă desfăşurată duminică în competiţia din Cehia.

HIstoria.ro

image
Moștenirea legendară a lui Grigore „Nababul” Cantacuzino
Prinţul Gheorghe Grigore Cantacuzino (1832-1913), su- pranumit „Nababul“, a fost unul dintre cei mai mari proprietari de pământuri din România, dar și o personalitate politică marcantă (de două ori primar al Bucureștiului, și tot de două ori prim-ministru).
image
Sfârșitul tragic al copiilor lui Alexandru Ioan Cuza
Domnitorul Alexandru Ioan Cuza nu a avut copii cu soţia sa, Elena Cuza. A avut în schimb doi fii cu amanta Maria Obrenovici, pe Alexandru şi Dimitrie. Copiii au fost înfiaţi de soţia oficială a domnitorului, dar amândoi au avut parte de un destin tragic. Unul a murit bolnav, iar celălalt s-a sinucis
image
Air France, o companie înființată cu o semnificativă contribuție românească
Câți dintre noi știm că la originea și la baza Air France (înființată la 30 august 1933) stă și o semnificativă contribuție românească?