Stări și întîmplări – de sărbători

Publicat în Dilema Veche nr. 778 din 17-23 ianuarie 2019
Stări și întîmplări – de sărbători jpeg

În perioada sărbătorilor, pe lîngă întîmplările să le zicem mainstream, de fiecare dată se adaugă și altele, marginale, poate mai departe de așa numitul „spirit…“, dar, înca-drîndu se cumva în peisaj, măcar pe post de “efecte colaterale“.

Pe lîngă mult doritul spirit al Crăciunului, pe care lungul șir de filme de la Diva, dacă nu altceva, s-a chinuit cu atîta osîrdie să ni-l inducă, mai sînt și trăirile reale, și nu întotdeauna plăcute, printre momentele roș-aurii de glamour și abnegație. În cele două-trei săptămîni în care ai „obligația“ să-ți trăiești sărbătoarea alături de familie, dar pe bune alături – adică să împărtășești ceva esențial cu ceilalți membri ai ei, într-o perioadă în care, cel puțin la modul concret, împarți același spațiu cu ei și te străduiești să fii mai tolerant, mai altruist –, nu e, de fapt, atît de ușor de conviețuit. Am descoperit, maturizîndu-mă – e adevărat, excesiv de tîrziu –, că e ușor s-o faci doar dacă ești copil.

Dacă ești cît de cît adult, nu mai e atît de ușor. Cînd ești copil (și, recunosc, am fost în postura asta mult mai mult timp decît era cazul), te-ntinzi pe spate (vorba vine) și aștepți ca lucrurile să ți se-ntîmple. Stai tolănit, cu un ochi la cerul pe care se schimbă norii, eventual mestecînd un fir de iarbă, și ești fericitul și miratul spectator al lumii. Ei, se pare că, după o vîrstă, te afli tot mai rar în postura asta (probabil, pînă va veni o altă vîrstă, mai înspăimîntătoare, cu o altfel de visare). Cert e că, la vîrsta maturității, nu prea mai poți să stai tolănit și să contempli. Deodată, te trezești că, dacă vrei să se petreacă diverse (și aici nu mă refer la anumite întîmplări esențiale ale vieții, care, cel puțin dacă ești credincios, știi că nu țin decît într-o oarecare măsură de tine, ci la cele mai terre à terre, care țin de tine), trebuie să faci ceva.

Și nu e vorba doar de curățenie, gătit sau copt – treburi pe care bunica mea, de pildă, le făcea pe bandă rulantă. Și care intrau și, probabil, încă mai intră în rutina multor „gospodine“ (termen nu știu cît de folosit și despre care nu știu nici ce mai înseamnă azi), al căror mod de viață include acest tăvălug al acțiunilor casnice, această agitație continuă pentru ceilalți, de dragul celorlalți. Pe care, recunosc, nu am trăit-o, cel puțin nu la modul gospodăresc (dar o admir, cu umilința neinițiatului). Ci de „tot pachetul“ de vacanță în familie. Ideea e că, dacă vrei să te bucuri de imaginea aia idilică, din cărțile poștale, cu șemineu, brad, ciorap etc., trebuie să faci lucrurile să se ntîmple. Adică nu numai să ții chestiunile gospodărești sub un control decent (departe de perfecțiunea bunicii mele, cu toate că și ea mai avea momente de revoltă, cînd bombănea), ci să ții și relațiile cu oamenii cu care ai de-a face practic, clipă de clipă, într-un echilibru benefic. Nici să-i respingi, nici să-i sufoci. Nici să organizezi prea mult totul, ca să nu devii un control freak, dar nici să stai deoparte, într-o izolare glacială. Nici să nu ți expui deloc părerile, dar nici să nu spui prea mult, cu riscul de a deveni pisălog. Totul pe fondul pomului cu luminițe, sarmalelor și „porcăriilor“ întîi falnice, apoi tot mai jigărite, al clinchetului de pahare și al conversațiilor, vesele, de sezon.

Dacă reușești să treci cu bine de toate astea și să menții echilibrul despre care vorbeam, fără să cazi în depresia care pîndește uneori, în momentele cele mai pline de glamour, și nici în sindromul „prizonieratului“ (în sensul în care ești, într-un fel, prizonier în propria-ți oază de confort și afecțiune, care poate deveni, pe alocuri, sufocantă dacă e non-stop), atunci de poți bucura mai destins de întîmplări precum: să te duci în noaptea de 31 decembrie în Cimitirul Bellu, unde ai mormîntul familiei. Și, deși e închis, să ți se dea totuși drumul înăuntru, și bodyguard-ul să te însoțească să aprinzi două artificii; să mergi apoi, cu autobuzul 116 (unul dintre cele care existau și-n copilăria mea petrecută prin zona Adesgo – Șoseaua Giurgiului) pînă la Tineretului, unde, într-un soi de pre-Revelion, să mănînci o șaorma vegetariană la Dristor Doner Kebap – pe fondul imaginilor unor cărnuri opulente, asortate cu decorul devenit de un kitsch așijderea. Ca apoi să iei tramvaiul pînă undeva în spatele mall-ului Vitan, pe care să-l vezi, cam pentru prima dată pe la ora 21, cum se golește de oameni, dîndu-ți un sentiment ciudat, de sfîrșit de lume. Să vizitezi, apoi, o pisică simpatică, maidaneza clasică, aș zice, dar inabordabilă. Și să ajungi, în cele din urmă, după tot acest hățiș, la Revelionul oficial, de la Clubul Țăranului, unde s-a dovedit a fi chiar bine, chiar în prezența unor oameni pe care i-am văzut pentru prima dată și care, culmea, mi-au plăcut. Cu o muzică pe care chiar s-a putut dansa. Într-un soi de alăturare degajată, în care oamenii erau împreună, dar, în același timp, independenți, și vîrstele se topeau în cvasi-debandada euforică generală.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Cît timp mai dăm vina pe părinți?
Cu sau fără terapie, o idee posibil cîștigătoare ar fi acceptarea părinților noștri, dacă îi mai avem, așa cum sînt. Ei nu se mai pot schimba. Noi, însă, da.
Zizi și neantul jpeg
Tot de toamnă
Tot în compunerile de toamnă își aveau mereu locul și păsările călătoare.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Noua limbă de lemn. Cu drag!
Pupici, frumi, grădi, lunițe. Am „evoluat” de la clasicele diminutive și alinturi de cîrciumă de tipul „Ce fel de ciorbiță?”
E cool să postești jpeg
O lume ipotetică
cu cît ne percepem ca fiind mai valoroși, cu atît vom considera că merităm o viață bună și vom fi mai încrezători în propriile forțe.
p 20 WC jpg
Apărătorul credinţei ori apărătorul credinţelor?
Spiritul anglican, spunea istoricul dominican Guy Bedouelle (Revue française de science politique, 1969), poate fi caracterizat prin două calităţi: fidelitate faţă de tradiţie şi toleranţă.
Theodor Pallady jpeg
Predoslovie postmodernă
Orice mărturisitor al creștinismului este în criză de timp și de timpuri! Nu-și mai poate apăra credința într-o nișă cimentată, întorcînd spatele lumii, așa cum trăiește și gîndește ea astăzi, în secolul al XXI-lea.
p 21 WC jpg
PREVI (2)
Este PREVI un succes sau un eșec? După peste patru decenii de la darea în folosință, nici o familie nu a părăsit locuința ocupată, ci, dimpotrivă, a mărit-o și a modelat-o prin prisma utilizării ei.
p 24 S M Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
La 88 de ani, a murit actrița Louise Fletcher al cărei chip va rămîne pentru totdeauna în memoria iubitorilor de film drept imaginea rece de-ți îngheață sîngele a sorei-șefe Ratched din Zbor deasupra unui cuib de cuci, capodopera lui Milos Forman din 1975.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ne vedem în zona de confort
Poate, în loc să ne păcălim că sîntem oameni liberi pentru că nu-l cunoaștem pe „trebuie“, am putea s-o ascultăm, din cînd în cînd, pe Nina Simone și să ne fie mai puțin frică.
Zizi și neantul jpeg
Greierele și furnica
După revoluție, mentalitățile au început să se schimbe, slavă Domnului. Ne-am dat seama, măcar, că nu putem fi cu toții furnici. Și că își au și greierii rostul lor, și chiar grăunțele lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Găina care năștea pui vii – cum recuperăm anii ’90? –
Citiți Scînteia tineretului de prin anii ’70, să vedeți acolo ce condeie! Ce stil! Dacă ștai cum să te strecori puteai să faci presă adevărată, ba mai mult decît atît, literatură!”
E cool să postești jpeg
Votant la 16 ani?
Totuși, în toate aceste discuții pro și contra nu există de fapt argumentul de la care ar trebui să plece, în mod firesc, întreaga dezbatere: vocea adolescenților. Vor ei să voteze?
p 20 Fragii salbatici jpg
Visul adevărat. Două întrebări ale lui Marin Tarangul
Materia spiritului nu este o țesătură de concepte, ci o adîncime a lucrului însuși, acolo unde acesta își descoperă chipul, împreună cu rădăcina, posibilitățile și înrudirile lui esențiale.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Din nou despre Augustin
Știința despre Treime, desigur, prin care inclusiv filosofia ciceroniană cunoaște o paradoxală supraviețuire.
p 24 1 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Nouă autovehicule parcate în curtea Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului din Bacău, pe strada Ghioceilor, au luat inexplicabil foc în noaptea de joi spre vineri. Pentru a nu știu cîta oară, La Bacău, la Bacău, într-o mahala, / S-a ’ntîmplat, s-a ’ntîmplat / O mare dandana
Cea mai bună parte din noi jpeg
Cîți prieteni v-au mai rămas?
Generația mea, formată în comunism și imediat după, nu a fost învățată să-și facă din prieteni o familie.
Zizi și neantul jpeg
Primul an
Nu mă recunoșteam, nu recunoșteam familiarul în comportamentele colegilor și profesorilor mei.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Prima mea călătorie
Aș vrea să vă spun că ceea ce am cîștigat în prima mea călătorie „adevărată” va dura pe termen lung, însă mi-am dat seama încă din primele zile ale întoarcerii că nu va fi așa.
E cool să postești jpeg
Anularea gîndirii
„Dacă ar fi fost rasist, Karl May nu i-ar fi lăsat pe Winnetou și Old Shatterhand să devină frați de cruce”.
p 20 WC jpg
Două modele ale diversităţii religioase
Cînd coexistenţa religiilor e privită în lumina Sursei lor transcendente, ea poate deveni întîlnire în cunoaştere.
Theodor Pallady jpeg
Un capitol tainic de Filocalie siriacă
Prea multe nu știm despre viața sfîntului Isaac Sirul, iar datele disponibile se pot consulta în volumul recenzat aici.
Rivero y Compania in Calle Tetuan Old San Juan   DSC06841 jpg
PREVI (1)
Importanța experimentului PREVI este majoră nu numai pentru arhitectura socială participativă, în particular, ci pentru arhitectură în general.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Din cauza porțiunilor de drum decapat, mai mulți bicicliști participanți la Turul României s-au accidentat, căzînd de pe biciclete în zona Ambud-Petin din județul Satu Mare.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Așteptați, reconfigurăm traseul
După 16 ani în care aproape m-am identificat cu locul de muncă și n-am făcut mai nimic în rest, vîrsta de mijloc care începe mai mereu cu 4 și care se apropia mă speria cumplit.

Adevarul.ro

Nicolae Ciuca FOTO Facebook Guvernul Ciuca
Pasiunile ascunse ale lui Ciucă: de la echipa de fotbal preferată la muzica ascultată
Nicolae Ciucă a vorbit într-un interviu despre modul cum petrece timpul liber, pasiunile sale și pe cine preferă din echipele sportive.
Costel Bojog, noul jurat iUmor foto Antena 1
Costel Bojog, noul membru al juriului „iUmor“. Cine este actorul care l-a înlocuit pe Mihai Bendeac
Mihai Bendeac a renunțat recent la colaborarea cu Antena 1. În juriu a venit Costel Bojog (40 de ani), noul membru permanent.
ciolacu
Ciolacu, întrevedere cu premierul Coreei de Sud: Țările s-au susținut reciproc în cele mai dificile momente
Președintele Camerei Deputaților a afirmat, în urma unei întâlniri cu prim-ministrul Republicii Coreea, că cele două țări s-au susținut reciproc în cele mai dificile momente, inclusiv în perioada crizei sanitare, demonstrând că un adevărat parteneriat.

HIstoria.ro

image
Care este importanța strategică a Insulei Șerpilor?
De mici dimensiuni, având doar 17 hectare, Insula Șerpilor are cu toate acestea o importanță geostrategică semnificativă. Controlul insulei și al apelor înconjurătoare afectează toate rutele de navigație care leagă Ucraina de restul lumii.
image
Cum era la ora de istorie ținută de I.L. Caragiale?
Ca mulţi alţi literaţi, Ion Luca Caragiale a avut o pasiune pentru istorie, inclusiv pentru cea naţională. Blamat de unii încă din timpul vieţii pentru că, în scrierile sale, s-ar fi relevat drept anti-român, el a avut, uneori, o viziune romantică (dacă nu chiar idilică) asupra trecutului neaoș.
image
Aristide Blank, finanțistul camarilei lui Carol al II-lea
Aristide Blank (1883-1961) a fost o personalitate complexă, care după ce a studiat dreptul și filosofia, s-a implicat în lumea financiară națională și internațională, reușind astfel să influențeze major viața politică românească dintre cele două războaie mondiale.