Spital. Made in Romania

Publicat în Dilema Veche nr. 381 din 2 - 8 iunie 2011
Mai mult decît servicii jpeg

Am, Slavă Domnului, ceva experienţă prin spitalele româneşti. Nu neapărat pentru că am avut probleme de sănătate esenţiale personale sau în familie, ci mai curînd pentru că, de cîte ori s-a-ntîmplat să fie ceva, am fost cu toţii, cît de mult s-a putut, în jurul bolnavului/bolnavei. Asigurîndu-i respectivului/respectivei o şedere spitalicească dacă nu mai lină, măcar mai sigură.  

Am înţeles mecanismul: la spital, oricîte diferende am avea în timpul dinafara lui, nu-i de joacă. Ruda bună la spital(-ul românesc) se cunoaşte. Dacă bolnavul are pe cineva devotat şi hotărît în preajmă, are şi şanse de supravieţuire (mai mari). (Aşa se explică şi „Slavă Domnului“ de mai sus.) 

Şi asta nu numai pentru că, de multe ori, doctorii înşişi îl roagă pe bolnav să-şi aducă anumite medicamente, pe care nu le au la spital, de acasă. Şi nici pentru că, în caz că pacientul se află la reanimare şi nu se poate mişca deloc, are nevoie de cineva care să-i dea constant o gură de apă sau să-i golească plosca (cer scuze celor mai gingaşi) – în afara infirmierei „de pe salon“ cu toane, în ciuda bacşişurilor. Nici măcar pentru a-i aduce altfel de mîncare decît cea de spital, care, din cîte am văzut, a rămas... de spital.  

Ci pur şi simplu pentru a veghea că personalul medical face tot ce trebuie. Pentru a fi pe fază şi la curent cu ce se întîmplă în fiecare clipă, pentru a preveni (pe cît e omeneşte posibil) eventualele greşeli, măcar punînd întrebări şi mituind unde e nevoie. Paranoia? – se vor întreba, poate, unii mai raţionali şi – încă? – obişnuiţi cu sisteme care funcţionează. 

Nu. Pur şi simplu grijă pentru aproapele tău. Nu că tu, ca neiniţiat în medicină, ai putea face cu adevărat ceva. Dar arătîndu-te interesat şi nelăsînd nimic de la tine, le arăţi măcar, celor de la spital, că îţi pasă şi că, în caz că s-ar întîmpla ceva, e cineva care le-ar putea da de furcă. Plus că s-ar putea, pur şi simplu, să constaţi vreo neregularitate. Aşa cum ni s-a întîmplat nouă cu bunicul meu, căruia, diabetic fiind, i s-a pus o perfuzie cu glucoză în loc de ser fiziologic, pe la începutul anilor ’90. Am fost pe fază, şi a scăpat.  Acum nu mai sîntem la începutul anilor ’90, cînd nu numai că se greşeau perfuziile, nu numai că, pentru transfuzii, veneam cu sîngele direct de la Centrul de Hematologie, ci şi asistentele se şicanau cu doctorii pe motive electorale. Acum, în ciuda numeroaselor ştiri horror despre spitale, în special din provincie, şi a dezastruoasei percepţii generale asupra sistemului medical românesc, am constatat că, totuşi, lucrurile s-au mai schimbat. Cel puţin în anumite spitale. 

La Fundeni, la Cardiologie, de pildă, mi s-a părut că e foarte curat. Şi organizat. Saloanele arătau chiar civilizat şi personalul medical vorbea politicos şi părea că-şi face datoria. E drept că, mai tîrziu, după ce mi-am petrecut ceva timp pe acolo, am constatat că, de fapt, există „mici“ discrepanţe între modul în care personalul mediu, cel puţin, se poartă cu bolnavii mai „high class“ faţă de cum îi tratează pe cei mai... „working class“. Şi că organizarea în general corectă i-a permis, totuşi, unei paciente dezechilibrate mintal să stea în salon neînsoţită şi să aibă porniri violente faţă de alţi bonavi... de inimă. 

Totuşi, repet, s-au făcut progrese mari, şi nu numai în lucrurile mici: cele mai importante sînt în ce priveşte chiar tratamentele medicale, care au evoluat spectaculos (e drept că în lume şi mai mult, dar nici noi nu sîntem străini de progrese). Boli precum stenoza aortică, de pildă, de care altădată se murea, se operează acum... aproape pe bandă rulantă. Se fac operaţii complicate, pe cord deschis, şi tot soiul de transplanturi. Analizele prin care se află diagnosticul sînt mult mai exacte, şi simplul consult de altădată e doar o infimă etapă de pornire.  

Totul e să ştii la ce doctor să nimereşti. Din partea cui să vii. Şi să dispui de mijloacele necesare unui tratament decent pe parcursul spitalizării; o imagine oarecum de prestigiu, care să-ţi susţină intrarea, şi atenţii pentru toate felurile de personal.

14432651257 2f5a92d0bd k jpg
Pădurea și parcul
Acolo, în pădure, realizezi că tu ești un musafir, primit acolo cu îngăduință, și că este cazul să nu rămînă urme ale trecerii tale.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
De ce urăsc statul român?
Profesorul Aurel Romilă, care a murit recent, spunea că cele mai multe dintre bolile psihice ni se trag de la societatea în care trăim.
p 19 jpg
Mizele vulgarității
O miză a vulgarității ar fi vizibilitatea, tradusă prin „rating” – și e suficient să ne uităm la rețetele emisiunilor de așa-zis divertisment de la televiziunile comerciale românești, pentru a înțelege de ce este atît de mult folosită.
p 20 Sfintul Serafim din Sarov WC jpg
Delir cu complicaţii religioase
Nu e oare de rîs scenariul fantast al „războiului sfînt” împotriva unui Occident care ar ameninţa, cu otrava lui, bastionul rus, refugiu al valorilor tradiţionale?
Theodor Pallady jpeg
Interludiu confesiv
Fetișul desacralizării a devenit atît de tiranic încît nu mai permite nici veracitatea blasfemiei sau defularea ironică.
Zizi și neantul jpeg
Setea
Siropul, de altfel, combinat cu apă de la chiuvetă, era unul din deliciile aleatorii ale copilăriei mele.
p 24 M  Plesu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
Cum ar fi un parteneriat al Poștei și cu HoReCa?
Zizi și neantul jpeg
Alarme, sonerii, zgomote… – din alte vremi
Aproape vii, ceasurile ne umpleau singurătățile.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
#metoo? În România?! Să fim serioși!
Nu cred că există vreo femeie, cel puțin din generația mea, care să nu fi trecut măcar o dată în viață printr-o experiență de hărțuire sexuală
p 20 N  Steinhardt jpg
N. Steinhardt despre creștinismul firesc
Creștinismul devine un regim natural al vieții, un accent care însoțește gesturile cele mai mărunte ale cotidianului.
Polul jpg
Colonialism și misionarism
Reconcilierea dintre colonialism și misiunea creștină internațională este foarte complexă.
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
A ajuns acasă rîzînd, a rîs toată noaptea și nu s-a oprit nici a doua zi (joi), nimic neputîndu-i pune capăt veseliei.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
În ochii ei era dragoste, multă dragoste
Cît de repede se petrecea totul, fără să analizezi, fără să-ți pui întrebări, fără să te gîndești la un viitor, erau ca niște fire care se înșiră, apoi se deșiră, ca o lumînare care se aprinde undeva în noapte, arde întîi viu, apoi mocnit și se stinge de la sine.
Un album studiu al bisericilor transilvane jpeg
Un album-studiu al bisericilor transilvane
Textul are sobrietate ştinţifică, devotament faţă de documentarea monumentelor şi a vieţii religioase care le-a modelat şi care s-a modelat, de-a lungul timpului, în jurul verticalei lor.
Theodor Pallady jpeg
Tiparul și Cartea cărților
Nu știu să se fi publicat la noi, pînă acum, o asemenea panoramă a edițiilor tipărite ale Sfintei Scripturi de pe orice meridian și în mai toate limbile cunoscute.
Zizi și neantul jpeg
În mulțime
Oamenii prezenți erau animați de entuziasm, dar de unul mai blînd, mai difuz.
Visez parcaje subterane jpeg
Visez parcaje subterane
Locuitorii la bloc ar trebui să-și privească cartierul ca pe propria curte și să lase mașinile la bulevarde, pentru a se bucura de natură.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
Un bărbat de 60 de ani a mers la dentist pentru o plombă și a ajuns la urgență direct în operație, pentru că a înghițit capul frezei care-i scormonea dintele.
Oh salvie levănțică iasomie trandafir jpeg
Oh salvie levănțică iasomie trandafir
La început, l-am întîlnit pe Mircea Anghelescu ca profesor, în Amfiteatrul „Bălcescu“.
Zizi și neantul jpeg
Din mers, „mici” bucurii
Bucuria trece dincolo de tine și o-mpărtășești, involuntar în general, și celorlalți.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Privirea lui Chateaubriand
Memoriile au fost proiectate – cum altfel? – pentru posteritate, dar ca o voce de dincolo de mormînt.
Filosofie și muzică  Gabriel Marcel jpeg
Filosofie și muzică. Gabriel Marcel
Muzica este așadar, în mod primordial, nu un obiect al gîndirii, ci un mod al ei.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
...mai mulți americani au murit înecați cu lăptuci decît mușcați de șerpi și de crocodili, combinat.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Speranța moare ultima?
Mereu m-am întrebat dacă speranța care poate aduce cu sine un soi de idealism în a privi lucrurile din jurul tău folosește într-adevăr la ceva.

Adevarul.ro

image
Implicaţiile distrugerii crucişătorului Moskva, nava amiral a flotei ruse la Marea Neagră | adevarul.ro
Atacul asupra crucisatorului Moskva", nava-amiral a flotei ruse la Marea Neagra, are valoare simbolica si militara, spune profesorul Michael Petersen, citat de BBC. Nava ...
image
Topul celor mai valoroase monumente istorice lăsate în ruină. De ce nimeni nu le-a îngrijit VIDEO | adevarul.ro
O multime de monumente istorice faimoase din judetul Hunedoara nu au mai fost ingrijite si restaurate de mai multe decenii.

HIstoria.ro

image
Victimele stalinismului, investigate de un medic român incoruptibil
lexandru Birkle a participat la investigarea gropilor comune cu victimele stalinismului, găsite de administraţia germană a Ucrainei în orașul Viniţa, precum și în localitatea Tătarca de lângă Odessa.
image
Una dintre cele mai crude și spectaculoase metode de execuție
Călcarea sau strivirea de către un elefant este o metodă de execuție sau de tortură mai puțin cunoscută de-a lungul istoriei, deși a fost practicată până în secolul al XIX-lea.
image
Graffiti: artă sau vandalism?
De-a lungul istoriei sale zbuciumate, acest gen artistic a reprezentat mereu un subiect fierbinte, pus la zid și supus dezbaterilor din societate. Este bun sau rău graffiti-ul?