Somnul rațiunii
„A confunda arta cu pornografia este pur și simplu ridicol” – a afirmat recent Dario Naardella, primarul Florenței, referindu-se la un episod petrecut în capitala statului Florida, Tallahassee, unde consiliul de conducere al unei școli a făcut presiuni asupra directoarei, Hope Carrasquilla, forțînd-o să demisioneze. Motivul a fost reclamația unui grup de părinți care s-au plîns că elevii din clasa a șasea au fost expuși pornografiei, cînd li s-a arătat fotografia lui David, statuia lui Michelangelo. Fotografia fusese folosită în timpul unei lecții despre arta renascentistă. Revolta părinților s-a bazat pe faptul că nu au fost anunțați în prealabil că elevii vor fi expuși unei fotografii care reprezintă un nud, numind statuia „pornografică”.
Drept urmare, primarul Florenței i-a invitat atît pe părinții revoltați și pe elevii expuși, cît și pe directoarea concediată să vină în Italia. Pe părinți, pentru a decide la fața locului dacă este vorba, în ceea ce privește sculptura lui Michelangelo Buonarroti din 1504 înfățișîndu-l pe eroul din Vechiul Testament, David, despre o pornografie, iar pe directoare, ca un gest de curtoazie. O invitație similară a venit și din partea lui Cecilie Hollberg, directoare la Galleria dell’Accademia, care a declarat pentru cotidianul italian La Repubblica: „A crede că David ar putea fi pornografic înseamnă, de fapt, că nu cunoști esența Bibliei, că nu înțelegi cultura occidentală și nici nu ai idee despre arta Renașterii”. Hollberg a adăugat că doar oameni cu „o imaginație distorsionată” ar putea asocia o figură religioasă și o operă de artă cu pornografia. Directoarea concediată, Hope Carrasquilla, a fost singura care a răspuns pozitiv acestei invitații, declarînd să se simte „foarte onorată” de invitație.
Justificarea americană
Presa din SUA a fost împărțită. Pe de o parte, episodul a fost aspru criticat, Washington Post titrînd: „Florida încearcă să anuleze un secol de drepturi cîștigate de libertatea academică” și susținînd că „peste tot, în SUA, libertatea academică este în pericol, însă cel mai mult aceasta este amenințată în Florida”.
Pe de altă parte, atitudinea conducerii școlii este justificată într-un editorial publicat pe site-ul Foxnews, potrivit căruia revolta părinților intră în sfera „libertății americane de a alege”. Editorialul consideră că dezbaterea n-are trebui să pornească de la etichetarea statuii, dacă e sau nu pornografică, ci de la dreptul părinților de a-și stabili „propriile standarde pentru ceea ce văd copiii lor și momentul la care aceștia ar fi expuși, fără să fie ridiculizați de elitele culturale”. De altfel, „elitele” intelectuale sînt acuzate în editorial de „îngîmfare” și de „lipsa contactului cu realitatea”. „Elitele consideră că au tot dreptul să-și bată joc, pentru că asta știu să facă cel mai bine. Între timp, aici, în lumea reală, părinții conservatori se luptă cu provocarea de a crește copiii într-un veritabil vîrtej de imagini online nepotrivite, bullying online și o serie de alte probleme care par să nu ne tulbure așa-numitele elite.”
Dezbaterea, susține Foxnews, a fost trivializată, reducîndu-se la ideea că părinții au considerat statuia lui Michelangelo drept o pornografie pentru copiii lor, însă e ignorat faptul că „Nu toți părinții își doresc ca elevii de clasa a șasea să se uite la organele genitale masculine (...), indiferent cît de eminent este contextul. Dacă doriți să predați arta Renașterii, puteți găsi mii de imagini care nu vor fi jenante, confuze sau nepotrivite pentru copiii de 11 ani. Oamenii cărora le este cel mai ușor să rîdă de părinți sînt cei care nu au idee cît de greu este să crești copii sănătoși din punct de vedere emoțional în lumea tulbure de astăzi”.
Într-un interviu acordat revistei online Slate, Barney Bishop, președintele consiliului școlar care a decis concedierea directoarei, a declarat că anul trecut aceasta a trimis o notificare părinților prin care îi anunța că elevii vor vedea David-ul lui Michelangelo, însă nu a făcut-o și anul acesta, ceea ce a fost etichetat drept o „greșeală flagrantă”. Bishop a adăugat că „părinții au dreptul să fie informați dacă la școală copilul lor este expus unui subiect sau unei imagini controversate”.
Nici în Europa nu stăm mai bine
Mulți au pus episodul pe seama conservatorismului american, Florida fiind, de altfel, fieful lui Donald Trump, alții l-au ironizat, invocînd proverbiala „incultură” a americanilor. Însă nici în Europa nu stăm mai bine. La sfîrșitul anului 2022, o petiție semnată de 150.000 de persoane și o plîngere depusă la parchetul din Nanterre, de către asociația Fondation pour l’enfance au dus la deschiderea unei anchete asupra lui Bastien Vivès, un cunoscut autor de bandă desenată. Artistul a fost acuzat de pornografie și de „trivializarea și glorificarea incestului și pedocriminalității”, din cauza unor albume apărute în 2011 și 2018. În urma scandalului, expoziția sa, din cadrul celui mai mare festival internațional de bandă desenată, Festival d’Angoulême, a fost anulată.
Potrivit acuzelor, în Les Melons de la Colère (2011) o tînără face sex cu fratele ei mai mic, după ce a descoperit că acesta are un penis neobișnuit de mare, în Le Petit Paul (2018) un copil de 10 ani primește atenție sexuală de la femei în vîrstă din cauza dimensiunii organelor sale genitale și în La Décharge Mentale (2018) fete de 10, 15 și 18 ani fac sex cu părinții lor. „Cărțile mele nu trebuie citite prin această prismă” – a declarat autorul, la scurt timp după acuze, cerîndu-și scuze dacă a lezat sensibilitățile victimelor abuzurilor, adăugînd însă că este vorba despre un umor burlesc și că, oricum, acestea sînt vîndute în librării cu interdicție pentru minori.
Les Melons de la Colère este, în fapt, o parodie a romanului lui Steinbeck Fructele mîniei și abordează un stil caricatural, tocmai pentru a evita ca personajele să fie considerate a fi realiste – susține Romain Brethes, într-un articol din Le Point.„Autorul alege excesul, care e, de altfel, semnătura lui, pentru a oferi o poveste în care o tînără e victima unui viol și care va fi răzbunată de tatăl și fratele ei. Scena șoc se referă la masturbarea băiatului de către sora lui, care îi arată ce îi fac violatorii. (...) Vivès se joacă, într-adevăr cu limitele, însă acesta este universul său.” În ceea ce privește celelalte două albume incriminate, Le Petit Paul și La Décharge Mentale, decontextualizarea devine, din nou, o armă în mîna acuzatorilor, care ignoră pînă și declarațiile lui Vivès, potrivit căruia e vorba despre povești „regresive și total idioate” care însă chestionează pedofilia și incestul, chiar dacă într-o manieră nefiltrată.
„Frica de rețelele sociale, care se inflamează chiar și pentru o vorbă spusă în vînt și care te pot cataloga ca reprezentant al «forțelor răului», petiții, care invocă reale crime sociale, toate acestea duc la autocenzură” – a declarat Richard Malka, avocatul publicației Charlie Hebdo, într-un recent interviu pentru Le Point. Potrivit acestuia, spiritul vremurilor pe care le trăim se axează mai degrabă pe o decontextualizare feroce, menită să ducă la acte de răzbunare, ingorîndu-se complexitatea și analiza riguroasă. „Noua regulă pare să fie: nu permite celor care gîndesc diferit de tine să se exprime și, în caz contrar, anulează-i prin mișcări digitale. Și, pentru că nu mai trebuie să jignim nici o sensibilitate, lucrurile devin complicate pentru creatori, a căror funcție constă totuși în tulburarea și răscolirea sufletului uman. Trebuie să vă imaginați prin ce a trecut Bastien Vivès, care este artist, dar și părinte, o ființă în carne și oase. Se culcă într-o seară de decembrie 2022 ca o celebritate în lumea creatorilor de bandă desenată, un om apreciat, invidiat, înzestrat cu talent, ale cărui benzi desenate, traduse în toată lumea, au fost adaptate pentru cinema (...), ca mai apoi să se trezească într-o dimineață, pornograf infantil, pentru albume apărute în urmă cu cinci-zece ani! Peste noapte a devenit pedofil pentru că a folosit un creion și o radieră. Două zile mai tîrziu, expoziția sa e anulată, deși nu cuprindea nici unul dintre desenele din cele trei albume disputate și primește, pe rețele, sute de mesaje de ură: «Trebuie să existe cineva în familia ta care poate fi ucis». Toate acestea în numele apărării copiilor.”
