Slavomir și iubirea necondiționată

Publicat în Dilema Veche nr. 929 din 27 ianuarie – 2 februarie 2022
Zizi și neantul jpeg

Sînt puțini oameni pe lumea asta care te iubesc necondiționat. Cei mai mulți dintre ei sînt membrii familiei. Aproape numai lor poți să le spui tot ce-ți trece prin cap, ei sînt cam singurii care te ascultă fără să te judece, care au infinită răbdare cu aiurelile tale. Aproape doar ei se pun non-stop la dispoziția ta, ușa lor, concretă sau metaforică, e mereu deschisă pentru tine. Și, mult mai important de atît, inima lor.

Cînd îi ai, ți se pare de la sine-nțeles. Îi tratezi ca și cum ar fi pe lume pentru tine, ca și cum rostul lor ar fi fericirea ta. Nu te ții de cuvînt cu ei, căci doar îți permiți, e-n familie, le ceri diverse lucruri fiindcă ți se pare că, deși tu nu mai ești chiar mic, în raport cu ei ești mereu copil. Și, mai grav, nu-ți dai seama că le au și ei pe ale lor. Că sînt oameni ca și tine, cu probleme sentimentale și metafizice, să le zicem. Că, pe lîngă cele de sănătate și financiare, cam singurele pe care le luăm în calcul atunci cînd avem de-a face cu membrii mai în vîrstă ai familiei, au  și ei, la fel ca tine, frici, angoase, depresii, singurătăți, sentimente, pofte. Își caută rostul și sensul și se-ntreabă cum pot supraviețui, dacă mai pot supraviețui. Își fac planuri și au ambiții, vor să cunoască și să se bucure. Vîrsta nu e decît prejudecata noastră în ce-i privește.

Cel dintîi de pe listă e tatăl meu, Slavomir. Nu-mi aduc aminte de nici un moment în care, în cei 16 ani pe care i-am petrecut împreună, să nu-și fi făcut timp pentru mine. Nu doar că mă tolera la masa lui de lucru, unde desenam de zor și, mai tîrziu, scriam. Dar avea întotdeauna răgaz pentru mine. Nu-mi amintesc să mă fi repezit sau să mă fi refuzat vreodată. Nici vreun moment în care să nu fi avut răbdare cu mine și să nu mă fi ascultat necondiționat. Chiar și atunci cînd aveam 13-14 ani și vorbeam despre băieți, și, de cele mai multe ori, puneam întrebări stupide, de-a dreptul ridicole. Dar Slavomir îmi deslușea chiar și tainele inimii adolescentine cu răbdare îngerească. Îmi asculta poveștile lecturilor, îmi completa lipsa de curiozitate cu informații din cărți de popularizare a științei, pe care n-aveam destulă răbdare să le citesc singură. Mă învăța cum să spăl fructele și vasele. Dar și cum să nu le fac altora ceea ce mie nu-mi place. Cum să nu mint, să spun dacă ceva mă nemulțumește, să mă revolt împotriva nedreptăților și să respect munca altora: asta era, de altfel, și rațiunea pentru care Slavomir nu arunca aproape nimic. Fiecare obiect, oricît de neînsemnat, reprezenta efortul cuiva și trebuia tratat cu grijă: dacă se strica, îl reparai. Lumea era un uriaș atelier al lui Geppetto. Mă învăța cum să-i accept pe cei altfel, pe cei care nu respectau normele uneori stupide. Cum să nu fac diferențe nelalocul lor. Cum să-mi îndeplinesc obligațiile, dar și cum să nu mă las păcălită de convenții și de aparențe.

Știam puțin sau nimic despre cum era Slavomir în viața lui, în raport cu alții în afara mea. Pentru mine, copil egoist și învățat cu preabinele, Slavomir era „al meu”. Nu mă gîndeam aproape niciodată cum era el de fapt, în relație cu el însuși ori cu alții. Știam cîteva lucruri din biografia lui și cam atît, care aduceau mai mult cu biografia unui supererou, de tip Spiderman ori Batman, decît cu cea unui om adevărat. Știam, de pildă, că-i murise mama cînd avea 6 ani și că fusese crescut de bunici și de un unchi fabulos, pe nume Joe, întors din America. Sigur, eram impresionată de poveste. Așa cum eram impresionată și de faptul că trecuse Dunărea înot din Serbia (pe atunci Iugoslavia). Dar pe toate astea le luam cumva cu detașare, parcă nu mă raportam la el cu aceeași empatie cu care mă raportam la prietenii mei copii. Părinții erau priviți ca niște personaje care, sigur, aveau anumite caracteristici, dar rolul lor principal era să aibă grijă de noi. Luam chestia asta ca pe ceva de la sine înțeles.

Tîrziu de tot am aflat, de pildă, că Slavomir a mai avut și alte iubiri, înainte de mama. Că era, culmea, om și se enerva și el, și a avut chiar cîteva episoade memorabile în care și-a pierdut cumpătul. Că nu era croit pentru afaceri, că era ușor de înșelat și chiar fusese păcălit o dată, cel puțin, semnificativ. Că unii puteau chiar să nu-l placă, ceea ce mie mi se părea nu doar inacceptabil, ci de-a dreptul imposibil.

Singurul lucru pe care l-am constatat, în timp, cu propriii-mi ochi care, treptat, n-au mai fost chiar de copil, a fost, de fapt, cel mai grav: și anume că Slavomir începuse să se deterioreze fizic, așa cum am mai povestit. Iar gravitatea acestei constatări a venit de undeva de dincolo de egoismul meu infantil, a străpuns straturile de fericire cotidiană și de „ușurătate a ființei”. Iubirea lui necondiționată pentru mine a rămas intactă, pînă la sfîrșitul lui prematur. Dar i s-a adăugat conștiința mea, difuză, dar dureroasă, a efemerității acesteia. Care a făcut-o cu atît mai prețioasă.

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Aix-les-Bains și tinerii francezi de 70 de ani (II)
Dar poate că mai mult decît plimbarea în sine conta acel „împreună”.
p 19 jpg
Cultul virginității
Ideea că virginitatea fizică atestă puritatea și inocența depășește granițele religioase, devenind un construct social și ipocrit prin care unei femei i se anulează calitățile morale în favoarea celor fizice, ajungînd să fie prețuită mai degrabă integritatea trupului decît mintea și sufletul.
p 20 San Filippo Neri WC jpg
Despre creștinism și veselie
Multe dintre textele clasice ale creștinismului dovedesc o relație încordată pe care Sfinții Părinți o întrețineau cu rîsul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Migdalul lui Origen
Editat, tradus, redescoperit în bogăția și autenticitatea sa în ultimul secol, Origen revine de fiecare dată în atenția cititorilor cu o înnoită putere de atracție.
Zizi și neantul jpeg
Dacia roșie
Era o oază, într-o vreme în care lucrurile se degradau pe zi ce trecea: la cantina de acolo se putea mînca bine și ieftin, ba chiar și cumpărai una-alta pentru acasă, uneori.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La Galați, o candidată a fost surprinsă în timp ce încerca să fraudeze examenul de bacalaureat cu un pix-telefon. Avea 45 de ani și era absolventă a unui liceu particular, la frecvenţă redusă.
41580801101 373a7ea5c2 c jpg
Oamenii fac orașele
Paradigmei moderniste de producție a noilor cartiere, Jacobs îi opune observația directă și studiul la firul ierbii, sau la bordura trotuarului, a vieții urbane.
Zizi și neantul jpeg
Roți și vremuri
Trebuia să mănînci nu știu cîți ani numai iaurt și să economisești, să pui bani la CEC ca să-ți poți cumpăra o Dacie.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Aix-Les-Bains și tinerii francezi de 70 de ani (I)
În Aix zilele de vară se mișcă în ritm de melc, par nesfîrșite, exact ca acelea din vacanțele copilăriei.
E cool să postești jpeg
Tastatura sau creionul?
Este un avantaj real acest transfer al informațiilor direct pe dispozitivele elevilor?
p 20 WC jpg
Religiile manevrate de dictatori
Sîntem înconjuraţi de spaţii unde religia e folosită în beneficiul unor regimuri antiliberale: Rusia lui Putin, Turcia lui Erdogan, Ungaria lui Orbán.
Theodor Pallady jpeg
Discretul eroism al moderației
Nu prea cunoaștem opera românilor americani, iar numele care circulă simultan în cele două culturi provin cu precădere din zona umanistică.
p 23 Lea Rasovszky, Bubblegun of Sweet Surrender (Soft War) I  Codre jpg
„Războiul este doar «eu» și nici un pic «tu»” – artiștii și galeriile în timp de război
„Un fel de așteptare epuizantă la capătul căreia sperăm să fie pace.”
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
După ce, cu o săptămînă în urmă, doi lei au încercat zadarnic să evadeze din grădina zoologică din Rădăuți, un șarpe mai norocos a pătruns în Spitalul Orășenesc din Balș.
Zizi și neantul jpeg
Mare, pofte, necuprins
Tocmai ăsta era hazul vacanței: împletirea ciudată de pofte concrete și visări abstracte. Figurau, cu toatele, într-un meniu pestriț și cu pretenții.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Vacanțe de altădată
Nu pot vedea mai multe, însă sînt convinsă că au și bomboane străine sau ciocolată, poate că au și gume cu surprize.
E cool să postești jpeg
S-o fi supărat pe mine?
Ca să nu „supere” această societate, foarte multe femei ajung să fie prizoniere ale unor prejudecăți pe care și le autoinduc, perpetuîndu-le, uitînd de cele mai multe ori de ele însele.
p 20 Sf  Augustin WC jpg
De ce scandalizează creștinismul?
Scandalul creștinismului stă așadar în neverosimilul lui. Însuși Dumnezeu vorbește, dar nu o face ca un stăpîn.
setea de absolut convorbiri cu christian chabanis jpg
Setea de absolut
Atunci cînd am întrevăzut cîteva adevăruri esențiale este dureros să simțim că, în măsura în care vrem să le comunicăm oamenilor, ele capătă limitele noastre, impuritățile noastre, degradîndu-se în funcție de acest aliaj.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
O femeie din București a fost pusă sub control judiciar, fiind bănuită de săvîrșirea infracțiunii de înșelăciune prin vrăjitorie.
Edgar Allan Poe, circa 1849, restored, squared off jpg
Prăbușirea casei Usher
Una dintre cele mai emoționante descrieri de arhitectură din literatura universală este tabloul creionat de Edgar Allan Poe în debutul nuvelei „Prăbușirea casei Usher”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum e să pleci în vacanță bolnav și complet epuizat
N-am mai fost într-o vacanță parțial din cauza pandemiei, însă mai mult din cauza faptului că nu mi-am mai permis o vacanță.
p 20 Ierusalim, Muntele Templului WC jpg
Loc disputat
De curînd, la Ierusalim au izbucnit din nou – dar cînd au încetat? – tensiunile pe esplanada Cupolei Stîncii.
Theodor Pallady jpeg
Scurtă oprire în biblioteca perfectă
Cel mai adesea afli despre autorii de cărți din cărțile altor autori: circulația bibliografică prin notele de subsol asigură ventilația academică din care se compune tradiția intelectuală a oricărei societăți moderne.

Adevarul.ro

image
Atacul rechinilor. Ce spun biologii marini despre cazul turistei românce ucise în Marea Roşie a Egiptului
Periodic, rechinii atacă turiştii în Marea Roşie. Ultima victimă este o româncă de 40 de ani din Suceava. Aceasta nu a avut nicio şansă în faţa Marelui Alb care la doar 600 de metri distanţă mai ucisese o turistă din Austria.
image
Factură de aproape 15.000 de euro la telefonul mobil, după accesarea unui link necunoscut
Este păţania unei familii din Sighetu Marmaţiei, după ce fiul lor a deschis un link necunoscut. Apelurile au început să curgă, ajungând la câte 500, zilnic. Factura uriaşă de peste 70.000 de lei va trebui achitată de către titularul abonamentului.
image
Amantele criminale din Bihor, trimise în judecată. Victima, care era soţul uneia, le  „agasa“ pentru că voia sex cu nevasta
Cele două femei din Bihor care i-au plătit 40.000 lei unui interlop, ca să-l ucidă pe soţul uneia dintre ele, au fost trimise în judecată, procurorii susţinând că acestea aveau o relaţie amoroasă, iar soţia victimei se simţea agasată de faptul că el voia să facă sex.

HIstoria.ro

image
Diferendul româno-bulgar: Prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat România după obţinerea independenţei
Pentru România, prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat după obținerea independenței a fost stabilirea graniței cu Bulgaria.
image
Controversele romanizării: Teritoriile care nu au fost romanizate, deși au aparținut Imperiului Roman
Oponenții romanizării aduc mereu în discuție, pentru a combate romanizarea Daciei, acele teritorii care au aparținut Imperiului Roman și care nu au fost romanizate. Aceste teritorii trebuie împărțite în două categorii: acelea unde romanizarea într-adevăr nu a pătruns și nu „a prins” și acelea care au fost romanizate, dar evenimente ulterioare le-au modificat acest caracter. Le descriem pe rând.
image
SUA și Republica Dominicană - Cum a eșuat o anexare dorită de (mai) toată lumea
Pe 2 decembrie 1823, într-o vreme când majoritatea coloniilor spaniole din Americi își declaraseră independența sau erau pe cale s-o câștige, președintele SUA, James Monroe, a proclamat doctrina care-i poartă numele și care a devenit unul dintre documentele emblematice ale istoriei politice a SUA și a lumii.