Slavomir Popovici

Publicat în Dilema Veche nr. 831 din 23 - 29 ianuarie 2020
Slavomir Popovici jpeg

În dicționarele de film și chiar pe site-ul pe care l-am făcut pentru el (slavomir-popovici.ro), Slavomir Popovici (1930-1983) apare drept „unul dintre cei mai importanți regizori de film documentar din România. Filmele sale, în majoritate de artă și etnografice, depășesc sfera strictă a documentarului, putînd fi considerate poeme filozofice pe temele trecerii timpului și ciclului vieții“.

Pentru mine, e pur și simplu tatăl meu. Pe care am avut norocul să-l „prind“ 15 ani și ceva din viață. În copilăria și adolescența mea, habar n-aveam că e vreun noroc. Mi se părea că asta e normalitatea. Că așa sînt toți tații din lumea asta și că așa sînt familiile.

Tatăl meu, de fapt, nu era deloc tipic. Era mai mult decît un regizor de film documentar. Era un personaj și, oricît de ciudat ar suna s-o spun așa, direct, un tip genial. Venise din Serbia, pe cînd era foarte tînăr: trecuse granița înot în 1949, împreună cu un prieten care fusese împușcat (în picior, nu murise). Face Facultatea de Regie în România și devine, cred că încă de la început, angajat al Studioului de film documentar „Alexandru Sahia“.

„Primul film pe care îl face este unul despre pionieri, dar neconvențional. Inventează Ziua nasturilor bine cusuți, cărora pionierii le cîntau un imn. Împreună cu colegii săi Erich Nussbaum și Catrinel Oproiu concepe un manifest al filmului documentar prin care cere să se facă filme reale, cu mijloace moderne. (…) Toate filmele lui au avut probleme, au fost cenzurate, nu îl reprezintă în totalitate.“ Citatul este de pe slavomir-popovici.ro și vine din poveștile mamei mele, Gabriela Ionescu, care a lucrat cu el, ca scenarist, la multe din filmele lui.

Ideea e că, după ce a încercat să facă filme mai aproape de realitate și a văzut că nu le poate duce la bun sfîrșit cum își dorește, cenzura operînd la turație maximă în perioada aceea, Slavomir a făcut, de pe la începutul anilor ’70 încolo, numai filme etnografice și de artă. Rămîn însă de referință filmele lui de pînă atunci, precum Uzina (1963, care poate fi găsit pe YouTube și pe „Sahia Vintage IV“, DVD-ul One World), care a avut „zeci de vizionări, pînă cînd Răutu, șeful ideologiei în anii ’60, cînd Slavomir a refuzat să facă modificările, a vrut să-i impute costul filmului. Viziunea ciopîrțită a prezentat-o muncitorilor de la uzina în cauză («1 Mai» din Ploiești), care trebuiau să înfiereze filmul. Secretarul cu propaganda pe județ (Sîrbu) a spus că îi place filmul și așa l-au lăsat.“ (slavomir-popovici.ro). Uzina, în ciuda subiectului său, e un film avangardist, care inovează la nivelul imaginii, dar și plin de umor: se regăsește aici unul dintre procedeele stilistice prezente în multe dintre filmele lui, analogia neașteptată. Ca și în cazul lui Cum circulăm (1963, un film de educație rutieră, și el prezent pe „Sahia Vintage V“), care făcea parte din categoria filmelor de comandă de la diverse instituții, pe care angajații studioului le aveau incluse în norma lor, viziunea lui Slavomir ducea subiectul, oricît ar fi fost el de anost, într-o complet altă zonă, a unui derizoriu aparent zglobiu, dar care, de fapt, punea o serie de probleme profunde.

Tema recurentă în mai toate filmele lui este cea a trecerii, a timpului care nu ne iartă și care ne împinge spre moarte. Romanțe aspre (1965) este un film pe tema asta: istorii ale locomotivelor ca semne ale trecerii timpului și ale schimbărilor sociale. Cenzura i-a pus bețe-n roate și aici: „Romanțe aspre a durat un an pînă a fost aprobat. Și pe acesta au vrut să i-l impute. Pînă la urmă, au recurs la comentariul lui Ștefan Augustin Doinaș ca să-l salveze. Deși atît de ciopîrțit, cînd au venit în România membrii Festivalului Internațional de la Oberhausen, au spus că doar pe acesta vor să-l selecționeze. Pentru Oberhausen, Slavomir a făcut o variantă bună, remontată“ (slavomir-popovici.ro).           

Dar filmul, cel puțin pentru mine, cel mai impresionant al lui rămîne Soarele negru (1968, scenariu Slavomir Popovici și Gabriela Ionescu, imaginea Doru Segal, consultant Corina Nicolescu – poate fi găsit pe YouTube). Un poem cinematografic despre timp și vîrstele omului pornind de la broderii medievale românești înfățișînd compoziții ale plîngerii. „Inițial, textul trebuia să fi fost doar Prohodul. Brad, șeful cinematografiei de atunci, nu a fost de acord. De aceea textul a trebuit refăcut. L-a scris împreună cu Gabriela Ionescu“ (slavomir-popovici.ro).

Pe lîngă imaginea specială a lui Doru Segal, textul filmului rămîne, pentru mine, cel puțin, unul dintre cele mai neașteptate poeme, pe care-l tot ascult din cînd în cînd. Așa începe: „Pe pămînt, moartea e tot mai bătrînă. Moartea, greșeala nesfîrșitului, trădarea și jignirea vieții. Era un soare negru pe un cer străvechi și greșit sub care s-a-nnegrit frumusețea. (…) Trupurile lor sînt treceri spre mîine. Pînă la glezne în ziuă, pînă la umeri în veșnicie. Bezna e sufletul soarelui. Raza e măduva întunericului.“.

Pe 19 ianuarie, Slavomir Popovici (1930-1983) ar fi împlinit 90 de ani.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Prietenia între femei – un mit?
Marile bucurii și marile tristeți le cam ducem de unii singuri.
Zizi și neantul jpeg
Zăpadă și săpuneală
Săpuneala era, negreșit, un mini-ritual pre-sexual.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Diete și cîteva gînduri despre nutriție
● Orice dietă implică renunțarea la alcool. Eu nu beau decît vin, dar e bună și o bere. Pînă aici! Nu vreau să fiu un om slab, sănătos, dar trist.
E cool să postești jpeg
Cînd aduci munca acasă
Există, bineînțeles, avantaje clare ale muncii de acasă. Și pentru angajați, și pentru angajatori.
p 20 Kierkegaar WC jpg
Maestrul Kierkegaard
Într-o anumită împrejurare, Wittgenstein a observat: „Un gînditor religios onest este ca un funambul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Ineditele lui Eliade
E un eveniment care, sper, i-ar fi plăcut lui Eliade, pentru că e o confirmare a importanței arhivei pe care o evoca recurent, aproape obsesiv, în jurnalele sale, știind ce a lăsat în ea.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Dialog între un tată și un fiu (la vîrsta inocenței), în autobuz. Tatăl: „Merg să-i iau lu’ mami ceva.“ Fiul: „Ce?“ Tatăl: „Niște cizme.“ Fiul: „De ce?“ Tatăl: „Nu, că nu găsesc.“ Memorabil. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Cînd v-ați simțit singuri ultima dată?
Te poți simți însingurat într-o mare de oameni, dacă relațiile cu ei nu sînt potrivite.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum se pleca în State în anii ’90?
Astfel, exemplele pot continua, căci românul, odată ajuns cetăţean american, face tot posibilul să-şi uite limba şi obiceiurile, dar năravurile şi le păstrează.
E cool să postești jpeg
Vînzătorul nostru, stăpînul nostru
Rămîne însă o întrebare: politețea, grija, respectul sînt oare condiționate de bani sau derivă din calitatea umană?
p 20 jpg
Incultură religioasă şi incultură universitară
Numeroasele miniaturi ilustrative preiau, alături de modele musulmane, imagistică de tip budist chinez şi creştin bizantin.
Theodor Pallady jpeg
Un iluminist evreu în Țara Românească
Cronica relațiilor dintre români și evrei a fost uneori armonioasă, alteori convulsivă și tragică, în funcție de contexte sociale, dinamici ideologice și evoluții geopolitice inevitabil fluctuante.
index jpeg 3 webp
Cîtă nefericire în urbea lui Bucur!
La noi, aici, în București și în anul de grație 2023, sub ce pictăm oamenii sfîșiați, absurd, de haite, pe cîmpurile năpădite de buruieni ale unui oraș care agonizează fără să o știe?
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cehoaica Vera Czernak n-a mai suportat infidelitățile soțului ei, așa că într-o zi a decis să se arunce de la balcon. A căzut exact peste soțul ei care tocmai se întorcea acasă. El a murit, ea a supraviețuit.
Cea mai bună parte din noi jpeg
„Ei fac din noapte ziuă ş-a zilei ochi închid”
După ce vorbeam, mă culcam la loc. Nu i-am zis niciodată, dar se pare că știa. Mai tare decît cronotipul (și decît majoritatea lucrurilor) rămîne iubirea, se pare.
Zizi și neantul jpeg
Dimineți de iarnă
Mă făcea să simt că pămîntul nu-mi fuge de sub picioare. Că lucrurile pot avea sens și pot fi la locurile lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
La munca de jos
Oare n-ar trebui, la vîrsta lor, să plece în niște excursii ca să vadă lumea, să-și cumpere autorulote cum fac pensionarii din Germania, să-și petreacă revelioanele prin insule cu o climă mai blîndă?
E cool să postești jpeg
Bătaia e ruptă de rai – chipuri ale răului
Grăitoare pentru acest comportament defensiv este, de altfel, și zicala românească „Bătaia e ruptă din rai”, în fapt, o legitimare a violenței.
p 20 WC jpg
Democrația și Biserica în secolul XXI
Așa cum participarea demos-ului la viața cetății e însăși democrația, participarea laicatului la viața Bisericii e însuși creștinismul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Benedict al XVI-lea
Aproape intactă mi-a rămas, după zece ani, amintirea ultimei slujbe pe care a prezidat-o la San Pietro, în Miercurea Cenușii.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La știrile TV, imagini dintr-un supermarket și apoi opinia unei fete de la carne, despre cum mai merge vînzarea acum, după ce s-a încheiat iureșul sărbătorilor: „E foarte scăzută un picuț“. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Comoara e pretutindeni
Încerc să împing frica mult în fundul rucsacului, undeva între sacul de dormit și polarul de rezervă, amintindu-mi că o să fie vocală, dar n-o s-o las să conducă.
Zizi și neantul jpeg
Tache și cenușiul
Interesant e că pînă și în amintitrile mele culoarea paltonului său a rămas incertă: uneori mi-l amintesc gri, alteori negru.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cabana Caraiman
Nicăieri nu am simțit un munte mai sălbatic decît la cabana Caraiman, simți hăul, abruptul, aproape de tine țopăie caprele negre.

Adevarul.ro

image
Ger de crapă pietrele în România: temperaturile de coșmar care se anunță. Cât ține episodul de vreme rea
Vremea rea pune stăpânire pe aproape toate regiunile. Va continua să ningă la munte, iar temperaturile vor scădea accentuat. Gerul ne va chinui toată săptămâna viitoare.
image
Închisoare pe viață pentru un român care a ucis o femeie pentru a-i lua averea. Cum s-a filmat în casa victimei
Mohammed El-Abboud, cetățean român în vârstă de 28 de ani, și Kusai Al-Jundi, cetățean sirian, în vârstă de 25 de ani, au păcălit-o pe Louise Kam, să semneze documente de împuternicire care, credeau ei, le-ar fi permis să controleze averea de milioane de euro a acesteia.
image
„Mirciulică“, filmul cu Mircea Bravo, locul 1 pe Netflix. Cât profit a făcut în cinema. „A trebuit să folosim înjurături“ VIDEO
La doar o zi de la lansarea pe platforma de streaming, comedia este deja preferata telespectatorilor din România.

HIstoria.ro

image
Moartea căpitanului Valter Mărăcineanu, un erou al Războiului de Independență
Muzeul Militar Naţional „Regele Ferdinand I” deține în patrimoniul său o fotografie inedită a eroului român Valter Mărăcineanu.
image
Armata lui Vlad Ţepeș: Arme și echipamente
Cu toată lipsa de piese originale din epocă, putem reface echipamentul și armamentul trupelor lui Vlad Ţepeș, bazându-ne pe puținele piese existente, pe sursele pictate și scrise și pe comparații cu zonele din jur.
image
Sfârșitul Bătăliei de la Stalingrad: Capitularea mareșalului Paulus
În timpul nopții de 30 spre 31 ianuarie 1943, Brigada 38 Motorizată, având atașate companiile de geniu, a încercuit zona din jurul Pieței Eroilor Căzuți și magazinul Univermag, întrerupând legăturile telefonice dintre comandamentul mareșalului Friedrich Paulus și unitățile subordonate.