Sistem și libertate

Publicat în Dilema Veche nr. 952 din 7 – 13 iulie 2022
Zizi și neantul jpeg

În toate vacanțele despre care scriam, de pe vremuri, fie ele la mare sau la munte, trebuia să fii mereu pregătit. Trebuia să ai mereu la tine ceea ce, mai tîrziu, în copilăria copilului meu, aveam să numesc „kitul de supraviețuire”. „Sistemul” nu-ți oferea decît parțial lucrurile de care aveai nevoie. Mereu trebuia să contribui cu ceva și tu, să te adaptezi.

Am crescut într-o lume în care ceea ce astăzi considerăm nevoi de bază erau, pe la sfîrșit de ani ’70 și început de ani ’80, privite drept suprastructuri. Răsfățuri. Probabil tocmai de asta am fost crescuți noi, copiii anilor ’70, într-un spirit independent și rebel, într-un fel.

Așa cum am mai scris, pe față făceam ce trebuie, la școală, dar cei mai mulți dintre noi știam, iar dacă nu știam simțeam că, de fapt, nu avem chef să facem așa. Că nu ne place să cîntăm „Tricolorul“ în fiecare dimineață, indiferent de orice. Oricum, cei mai mulți dintre noi mimau cuvintele ori nu se mai oboseau să facă nici măcar atît. Tot festivismul ăsta, toată obligativitatea uniformelor ni se păreau (cel puțin mie) fără rost. Cum ne-am mai mărit un pic și am început să căpătăm oarece încredere în noi și oarece personalitate, primul gest a fost să ne scoatem cravatele de pionier. Instinctiv, asemenea unor cîini care-și leapădă zgărzile cu cipuri.

Nu le scoteam permanent, ne adaptam circumstanțelor cu un soi de viclenie instinctivă. Am crescut cu capacitatea acestei viclenii, versatili. Cravata o puneam la ore, ca și bentița. În pauze, sau mai ales cînd ieșeam de la școală, le scoteam. Ca și matricola, de altfel. Nu degeaba se inventase sistemul de prindere cu capse. Sau, pentru cei ale căror mame nu erau neapărat talentate la lucru manual, mergea și sistemul mai improvizat, al acului de siguranță. Un ac de siguranță mic, pus în spatele matricolei, cu o dexteritate cîștigată din practica îndelungată, își făcea treaba. Mai exista un sistem cu elastic, pe care nu l-am încercat. Ca să nu mai vorbesc de cel absurd, apărut ceva mai trîziu, în liceu, în care puneai matricola, cu îndrăzneală, pur și simplu pe mînă, fără nimic, pînă treceai de control.

Nu știu dacă aveam o motivație explicită pentru îndepărtarea acestor însemne de încartiruire. Probabil că motivațiile adăstau undeva în mintea noastră, dar nu ni le formulam explicit. Sigur, știam semnificațiile respectivelor accesorii (în lumea de azi, a modei libere, așa ar fi fost numite). Știam că matricola era un număr, că ne reducea la numere. Că și cravata avea legătură, nu ne puneam noi problema cum exact, cu ideologia regimului. Și că bentița era ceva nenecesar, care ne făcea să arătăm nefiresc și care ne îngrădea feminitatea. Asta era, poate, o exagerare, dar așa simțeam.

Cînd ieșeam de la școală, într-a opta, trăiam tot mai acut sentimentul de eliberare. Nu simțeam școala chiar ca pe o pușcărie, dar nici departe de asta nu eram. Sigur, ne plăcea să socializăm, ne aveam bine unii cu alții. Dar, în același timp, multitudinea de examene și de reguli care veneau odată cu ele ne apăsau. Decreței fiind, era, de fapt, o mare presiune pe capul nostru: mereu trebuia să facem față, am fost crescuți competitivi. Mereu eram prea mulți și ne era frică să nu rămînem pe dinafară, să nu fim excluși. Era un fel de rușine să nu iei examenele, să nu fii în prima linie, să nu te înscrii printre cei dintîi.

Cravata roșie de pionier, cea pe care o cîntam în cor din clasa a doua, plini de entuziasm, era prima care zbura de la gît și sfîrșea îngrămădită printre manualele cartonate și sandvișurile uitate din ghiozdan. Nu mai conta cît așteptaserăm să fim făcuți pionieri în prima serie și cît de mîndri fuseserăm cînd se întîmplase. Acum o scoteam ca pe un laț de la gît, ne descheiam temerar bluzele albe sau albastre și ieșeam, aparent liberi, în lumea largă.

Spun aparent, pentru că știm că era, de fapt, o lume strîmtă și plină de granițe. Dar noi, atunci, nu ne dădeam seama de asta. Cînd ieșeam din clasă, nu numai că ne îndepărtam accesoriile astea care țineau de regim, ci ne și despleteam, la propriu. Următorul gest pe care-l făceam, cînd ieșeam pe ușa școlii, era să-mi desfac părul. Nu știam încă de „Poezia muzicii tinere“, făcută de Florian Pittiș, și nici de Hair-ul lui Forman, și nici de Wall-ul lui Pink Floyd. Dar, cînd ieșeam de la școală, voiam pur și simplu să-mi simt părul liber. Așa cum Sailor (Nicolas Cage) din Wild at Heart (David Lynch, 1990) spune că geaca din piele de șarpe e simbolul individualității lui și al credinței sale în libertate, tot așa credeam și eu că părul meu e ceva asemănător. Chiar aveam o senzație de libertate cînd îl desfăceam. Mai ales că trăiam o epocă a tabuurilor legate de păr. Fetele trebuiau să-l poarte prins, dacă nu în ridicolele codițe cu pampoane din ciclul primar, măcar într-o coadă de cal. Iar băieții mereu erau certați că nu sînt tunși. Îmi dau sema cît trebuie să-i fi deranjat pe ei chestia asta, dacă pe mine, care nu eram direct amenințată, mă rîcîia pe creier de cîte ori o auzeam.

Mai multe despre altele asemenea, în articolul viitor.

958 8 Lorin Niculae jpg
Zece școli de arhitectură pentru satele românești
Este deci momentul să înțelegem și, eventual, chiar să redescoperim și noi valoarea satului pentru arhitectura românească și să acționăm în consecință.
Zizi și neantul jpeg
Obiecte și feminități
Sigur, era și un mod de confirmare a feminității. Feminitate nu tocmai celebrată în perioada de atunci. Sloganul „femeia la cratiță”, care ne scoate din sărite în ziua de azi, era, pe atunci, în general, realitate. Excepțiile erau puține și rămîneau strict excepții.
p 20 WC jpg
Merită Joe Biden împărtăşania?
Dezbaterea în cauză a putut stîrni, iată, o reflecţie creştină cu multe dimensiuni: raport între credinţă şi laicitate, conştiinţă şi libertate a persoanei credincioase, stil de comunicare a tematicii creştine între dictat normativ şi călăuzire a credinciosului în drumul lui spiritual şi etic.
Nicolaos Tzafouris   Christ de Pitié   PDUT1974   Musée des Beaux Arts de la ville de Paris jpg
Corp păgîn și trup creștin
Prin arhitectura lucrării și derularea stilistic impecabilă a fiecărui capitol component, Marius Lazurca lucrează simultan cu izvoare antice și exegeze moderne, pentru a documenta continuitățile, asimilările, sintezele și rupturile produse în primele veacuri după Hristos.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Să forțezi o femeie să nască și apoi să crească acel copil este o formă de sclavie. Nașterea forțată nu poate fi numită drept la viață”
Zizi și neantul jpeg
Kitul de supraviețuire și exteriorul
Orice acțiune astăzi simplă era tratată, pe atunci, ca o operațiune de comando.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E cool să postești jpeg
Vioara lui Ingres
Un hobby este considerat a fi o extensie a personalității noastre dincolo de granițele profesionale și un indicator al faptului că avem pasiuni.
P 20 Sfintii Petru si Pavel WC jpg
Întoarcerea din cer. Conversiunea privirii
Proximitatea mundană a transcendenței este taina aflată în inima creștinismului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Charles de Foucauld
Accidentul – ca, de altfel, și minunea – a avut loc în biserica de lîngă școala de cavalerie unde învățase Charles de Foucauld.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Mama Natură l-a răsplătit cum se cuvine pentru profunda lui înțelegere.”
Zizi și neantul jpeg
Evadări în absolut
Intrînd în mare și înaintînd în ea, atît cît îți permiteau puterile, sfidai direct determinările.
956 08 Foto LNiculae jpg
Note şi fotografii (3)
Alte sunete vagi compun însăși tăcerea.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Capătul drumului – cum recuperăm anii ’90?
Tramvaiul 21 are o cu totul altă personalitate decît troleul 66 sau autobuzul 135.
p 19 WC jpg
Natura-n bucate
Sînt aceste panacee care promit viață lungă și sănătoasă reale sau doar o găselniță a industriei alimentare?
p 20 WC jpg
Apocalipsa la îndemînă
În orice religie, extremismul secretă o ideologie a „comunităţii aleşilor” eschatologici în luptă cu restul „decăzut” al umanităţii.
Theodor Pallady jpeg
Franciscanul de pe Bega
„Prologul” pelbartian e savuros ca un poem avangardist.
1226px Jesus walking on water  Daniel of Uranc, 1433 jpg
Aventura a doi frați ambițioși
A filozofa despre ambiție fără a ne reconsidera reperele riscă, pe lîngă prețiozitate sau cinism, să ne limiteze pur și simplu la gustul obsesiv de a parveni speculativ, intelectual, moral.
p 24 A  Vrana jpg
Cu ochii-n 3,14
Muștele femele au mai mulți neuroni decît masculii, acesta este rezultatul unui studiu recent care a observat creierul larvelor cu o tehnică inedită.
Zizi și neantul jpeg
La piscină
Pe vremuri, în anii ’70-’80, mersul la piscină era una dintre activitățile cele mai „fancy”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Corpul
Pe la 15 ani, deja îmi pierdusem toată încrederea în mine.
p 19 Johann Sebastian Bach WC jpg
Muzica lacrimilor. Bach
Muzica nu „reprezintă“ drama christică și nu îi caută o semnificație anume: ea se naște din cutremurarea care cuprinde lumea în momentul suferinței divine și o sădește adînc în sufletul ascultătorului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Două comentarii la Geneză
Nu puțini s-au întrebat, de-a lungul secolelor, de ce ultimele trei cărți ale „Confesiunilor” lui Augustin sînt, de fapt, o exegeză la primele versete ale „Genezei”.
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
„Cînd viața se întîmplă, puiul e tot pui.“

Adevarul.ro

image
Preţurile petrolului continuă să crească. La cât ar putea ajunge până la sfârşitul anului şi cu cât au scăzut stocurile
Preţurile petrolului au crescut joi cu aproximativ 4%, deoarece datele solide privind consumul de combustibil din SUA şi aşteptările de scădere a livrărilor ruseşti au compensat temerile că încetinirea creşterii economice ar putea submina cererea, transmite Reuters.
image
NBC News: Rusia i-ar fi instruit pe angajaţii centralei nucleare Zaporojie să nu meargă la serviciu vineri, pe fondul îngrijorărilor cu privire la un incident planificat
Rusia i-ar fi instruit pe angajaţii centralei nucleare Zaporojie să nu se prezinte vineri la lucru, au confirmat în exclusivitate serviciile secrete militare ucrainene pentru NBC News.
image
De ce folosesc românii voucherele sociale pentru alcool şi ţigări. Ce spun sociologii şi psihologii
Ministrul Proiectelor Europene a anunţat că voucherele sociale blocate pentru că beneficiarii au cumpărat cu ele tutun şi alcool vor rămâne aşa până la următoarea tranşă de bani pe care statul o va livra. Experţii atrag însă atenţia că din coşul de c...

HIstoria.ro

image
Prea multe crize pentru o singură planetă
Luna în care vin scadenţele nu e niciodată plăcută, dar, când toate notele de plată se strâng în aceeași zi, ea este greu de depășit. Și ziua aceea pare să fi sosit, la nivel mondial.
image
Una dintre cele mai mari bătălii de tancuri din istorie, în Historia de august
Născut în vara anului 1943, mitul despre bătălia de la Prohorovka a rezistat timp de mai multe decenii, deoarece sovieticii au avut toate motivele să preamărească și să se laude cu victoriile obţinute.
image
Cum a ajuns Vlad Țepeș ostatic la Înalta Poartă
Pacea semnată în 1444 între unguri și turci îl prevedea și pe Vlad al II-lea Dracul.