„Şi iar vine Crăciunul...“

Publicat în Dilema Veche nr. 510 din 21-27 noiembrie 2013
La drum – propriul road movie jpeg

Nu, cu siguranţă că nu îmi aparţine mie vorba asta plictisită şi acră la adresa Crăciunului. Dar o aud tot mai des în juru-mi, însoţită de: „Parcă timpul ăsta trece mai repede; de altfel, s-a şi demonstrat ştiinţific...“
Nu ştiu dacă e aşa sau nu, cert e că nu mă pot opri să nu observ, cu cît trec anii, lucrurile în repetiţia lor, şi nu neapărat în unicitatea lor, ca altădată. Ca şi cum aş fi cocoţată undeva, deasupra, într-un copac mai curînd chel decît umbros, deasupra tuturor şi a toate cele, şi aş trage cu ochiul (de pe mica mea poziţie nicidecum omniscientă, ci cît se poate de marginală...) la ce se întîmplă în propria-mi viaţă. Şi atunci aş constata următoarele: că în ianuarie, după Sfîntul Ioan (ca s-o luăm de-a-ndoaselea) începe perioada cea mai anostă, lefteră şi făr’ de aşteptări a anului; cînd pur şi simplu tragi înainte, oriunde te-ai afla şi la orice ai lucra, nemaiîndrăznind să te bucuri. Pînă la Sfîntul Valentin. 

De Sfîntul Valentin, chiar dacă, în sinea ta, nu ştii dacă să iei sau nu în serios sărbătoarea asta, îţi pui, vrînd-nevrînd, probleme legate de... iubire. Eşti într-o relaţie stabilă şi te prefaci că ţi se fîlfîie de inimioara primită, pentru că ai depăşit acel grad de maturitate? Te prefaci, dar pînă dai într-o criză de isterie a aspiraţiilor romantice...
Noroc că vin 1 şi 8 Martie, sărbători mai aşezate şi mai convenţionale, în care nu neapărat pasiunea face legea, ci curtoazia, aşa că poţi primi sau da mărţişoare, şi fără să-ţi scoţi sufletul din piept. De 8 Martie, chiar, ai o senzaţie formală, de pe vremea „tovarăşei învăţătoare“ care pleca veselă acasă, cu buchetele în mînă, printre cravatele roşii.  
Aşteptarea e deja creată: se apropie (chiar dacă de departe) Paştile. Pînă la urmă, doar sărbătorile religioase dau tensiune reală aşteptării: altfel aştepţi mai mult decît o simplă masă cu ciocnit de ouă, cu miel sacrificat şi mituri despre iepuraş. E o aşteptare tensionată, gravă, a ceva esenţial, pe care-l poţi înţelege doar parţial. (Dar cîte lucruri cu adevărat importante le poţi înţelege pînă la capăt?)
După Paşti şi Noaptea de Înviere, nu mai urmează decît... aşteptarea vacanţei de vară. Asta dacă nu punem la socoteală şi aniversările personale ale fiecăruia, peste care nu poţi sări şi care devin ritualuri. Primăvara e una dintre ele, în ce mă priveşte, care, ce-i drept şi din fericire, are mereu iz de zambile. 

Constat că vorbesc mai mult de aşteptare decît de sărbătorile în sine: dar nu e oare tînjirea după ceva mai ardentă decît ceva-ul însuşi? Plus că, în cazul sărbătorilor religioase, aşteptările nu se fac la întîmplare, ci sînt pline de ritualuri, cum ar fi postul...
Vacanţa de vară e un festin, ţi-o imaginezi plină de plăceri interzise, de tentaţii exotice şi dulci excese. Plănuirea ei are ceva mai curînd pofticios decît spectaculos: se întrevede acolo un spirit al datoriei de a te distra, cu orice preţ, de a bifa acţiuni şi obiective. Vrei, nu vrei, te întorci bronzat şi cu cîteva destinaţii noi pe agenda personală.  
Şi împlinit, desigur. Ai avut vacanţă, fie de un weekend, fie simbolică. Ciclul anului s-a copt, cumva, conform planului unui Big Brother. Cînd te întorci în oraşul tău, aerul se răceşte şi primele frunze ale toamnei încep să cadă. 
Începe un sfîrşit de ciclu, la fel ca toate cele de dinaintea lui, dar, evident, diferit. E reală tristeţea de toamnă, venită aşa, fără motiv, odată cu scurtarea zilelor şi răcirea temperaturilor, cu ploile mizerabile...
Şi cu cît totul e mai noroios, şi mai umed, şi mai fără speranţă, cu atît se simte mai dihai apropierea Crăciunului. Căldura apropierii Crăciunului, partea cea mai extraordinară a anului, miraculoasă şi domestică, în acelaşi timp, în care, în sfîrşit, ţi se permite să te bucuri. Din plin. La maxim. Eşti fericit de ce ţi se oferă, dar şi să dăruieşti. Sublimul se schimbă cu uşurinţă în familiar.  
După care, evident, urmează Revelionul. Şi cu tristeţea ori acreala din remarca iniţială, constaţi că ţi-a mai trecut un an din viaţă. Dar cîte alte vieţi nu mai apar (ar zice optimistul universalist)?... 

Cea mai bună parte din noi jpeg
Cît timp mai dăm vina pe părinți?
Cu sau fără terapie, o idee posibil cîștigătoare ar fi acceptarea părinților noștri, dacă îi mai avem, așa cum sînt. Ei nu se mai pot schimba. Noi, însă, da.
Zizi și neantul jpeg
Tot de toamnă
Tot în compunerile de toamnă își aveau mereu locul și păsările călătoare.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Noua limbă de lemn. Cu drag!
Pupici, frumi, grădi, lunițe. Am „evoluat” de la clasicele diminutive și alinturi de cîrciumă de tipul „Ce fel de ciorbiță?”
E cool să postești jpeg
O lume ipotetică
cu cît ne percepem ca fiind mai valoroși, cu atît vom considera că merităm o viață bună și vom fi mai încrezători în propriile forțe.
p 20 WC jpg
Apărătorul credinţei ori apărătorul credinţelor?
Spiritul anglican, spunea istoricul dominican Guy Bedouelle (Revue française de science politique, 1969), poate fi caracterizat prin două calităţi: fidelitate faţă de tradiţie şi toleranţă.
Theodor Pallady jpeg
Predoslovie postmodernă
Orice mărturisitor al creștinismului este în criză de timp și de timpuri! Nu-și mai poate apăra credința într-o nișă cimentată, întorcînd spatele lumii, așa cum trăiește și gîndește ea astăzi, în secolul al XXI-lea.
p 21 WC jpg
PREVI (2)
Este PREVI un succes sau un eșec? După peste patru decenii de la darea în folosință, nici o familie nu a părăsit locuința ocupată, ci, dimpotrivă, a mărit-o și a modelat-o prin prisma utilizării ei.
p 24 S M Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
La 88 de ani, a murit actrița Louise Fletcher al cărei chip va rămîne pentru totdeauna în memoria iubitorilor de film drept imaginea rece de-ți îngheață sîngele a sorei-șefe Ratched din Zbor deasupra unui cuib de cuci, capodopera lui Milos Forman din 1975.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ne vedem în zona de confort
Poate, în loc să ne păcălim că sîntem oameni liberi pentru că nu-l cunoaștem pe „trebuie“, am putea s-o ascultăm, din cînd în cînd, pe Nina Simone și să ne fie mai puțin frică.
Zizi și neantul jpeg
Greierele și furnica
După revoluție, mentalitățile au început să se schimbe, slavă Domnului. Ne-am dat seama, măcar, că nu putem fi cu toții furnici. Și că își au și greierii rostul lor, și chiar grăunțele lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Găina care năștea pui vii – cum recuperăm anii ’90? –
Citiți Scînteia tineretului de prin anii ’70, să vedeți acolo ce condeie! Ce stil! Dacă ștai cum să te strecori puteai să faci presă adevărată, ba mai mult decît atît, literatură!”
E cool să postești jpeg
Votant la 16 ani?
Totuși, în toate aceste discuții pro și contra nu există de fapt argumentul de la care ar trebui să plece, în mod firesc, întreaga dezbatere: vocea adolescenților. Vor ei să voteze?
p 20 Fragii salbatici jpg
Visul adevărat. Două întrebări ale lui Marin Tarangul
Materia spiritului nu este o țesătură de concepte, ci o adîncime a lucrului însuși, acolo unde acesta își descoperă chipul, împreună cu rădăcina, posibilitățile și înrudirile lui esențiale.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Din nou despre Augustin
Știința despre Treime, desigur, prin care inclusiv filosofia ciceroniană cunoaște o paradoxală supraviețuire.
p 24 1 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Nouă autovehicule parcate în curtea Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului din Bacău, pe strada Ghioceilor, au luat inexplicabil foc în noaptea de joi spre vineri. Pentru a nu știu cîta oară, La Bacău, la Bacău, într-o mahala, / S-a ’ntîmplat, s-a ’ntîmplat / O mare dandana
Cea mai bună parte din noi jpeg
Cîți prieteni v-au mai rămas?
Generația mea, formată în comunism și imediat după, nu a fost învățată să-și facă din prieteni o familie.
Zizi și neantul jpeg
Primul an
Nu mă recunoșteam, nu recunoșteam familiarul în comportamentele colegilor și profesorilor mei.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Prima mea călătorie
Aș vrea să vă spun că ceea ce am cîștigat în prima mea călătorie „adevărată” va dura pe termen lung, însă mi-am dat seama încă din primele zile ale întoarcerii că nu va fi așa.
E cool să postești jpeg
Anularea gîndirii
„Dacă ar fi fost rasist, Karl May nu i-ar fi lăsat pe Winnetou și Old Shatterhand să devină frați de cruce”.
p 20 WC jpg
Două modele ale diversităţii religioase
Cînd coexistenţa religiilor e privită în lumina Sursei lor transcendente, ea poate deveni întîlnire în cunoaştere.
Theodor Pallady jpeg
Un capitol tainic de Filocalie siriacă
Prea multe nu știm despre viața sfîntului Isaac Sirul, iar datele disponibile se pot consulta în volumul recenzat aici.
Rivero y Compania in Calle Tetuan Old San Juan   DSC06841 jpg
PREVI (1)
Importanța experimentului PREVI este majoră nu numai pentru arhitectura socială participativă, în particular, ci pentru arhitectură în general.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Din cauza porțiunilor de drum decapat, mai mulți bicicliști participanți la Turul României s-au accidentat, căzînd de pe biciclete în zona Ambud-Petin din județul Satu Mare.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Așteptați, reconfigurăm traseul
După 16 ani în care aproape m-am identificat cu locul de muncă și n-am făcut mai nimic în rest, vîrsta de mijloc care începe mai mereu cu 4 și care se apropia mă speria cumplit.

Adevarul.ro

fostul sanatoriu scos la licitatie de CJ Olt   foto theodora trusca jpeg
Fost sanatoriu TBC, chilipir scos la licitație. Povestea spitalului, impresionantă
Consiliul Județean Olt a scos din nou la licitație o clădire în care a funcționat sanatoriul TBC din Slatina. Prețul stabilit de evaluator pentru clădire și pentru terenul de 3.000 mp este un chilipir.
shutterstock 2118165380 jpg
De ce Europa nu a învățat cum să se apere singură. Sincopele răspunsului Franței și Germaniei la războiul din Ucraina
La 30 de ani de când războaiele din Balcani au revelat incapacitatea Europei de a gestiona un conflict pe tărâm propriu, invazia Rusiei în Ucraina arată cât de puțin s-au schimbat lucrurile de atunci.
zona transnistria
Activist civic din Transnistria, condamnat pentru că a criticat războiul din Ucraina
Victor Pleșcanov, activist civic din Transnistria, în vârstă de 58 de ani, a fost condamnat la trei ani și două luni de închisoare, pentru ,, incitare la extremism".

HIstoria.ro

image
„Historia Special”: 100 de ani de la încoronarea regilor României Mari
„Historia Special”: 100 de ani de la Încoronarea de la Alba Iulia
image
Care este importanța strategică a Insulei Șerpilor?
De mici dimensiuni, având doar 17 hectare, Insula Șerpilor are cu toate acestea o importanță geostrategică semnificativă. Controlul insulei și al apelor înconjurătoare afectează toate rutele de navigație care leagă Ucraina de restul lumii.
image
Cum era la ora de istorie ținută de I.L. Caragiale?
Ca mulţi alţi literaţi, Ion Luca Caragiale a avut o pasiune pentru istorie, inclusiv pentru cea naţională. Blamat de unii încă din timpul vieţii pentru că, în scrierile sale, s-ar fi relevat drept anti-român, el a avut, uneori, o viziune romantică (dacă nu chiar idilică) asupra trecutului neaoș.