Școală

Publicat în Dilema Veche nr. 912 din 30 septembrie – 6 octombrie 2021
Zizi și neantul jpeg

Mersul la școală a fost, la început, ceva ce nu mi-am dorit. Mi-era foarte bine acasă, cu ai mei, trăiam într-o lume perfectă căreia părea că nu-i lipsește nimic. Și m-am trezit, deodată, într-un loc cu mulți oameni străini – ce-i drept, de vîrsta mea, dar și cu reguli de respectat.

Și aici nu mă refer la cele de disciplină în clasă. Astea nu mi se păreau neapărat o problemă. Ci la unele legate de sistemul de atunci. Cumva, mai direct, mai indirect, ai mei m-au instruit să nu spun la școală ce se vorbește acasă. Evident, legat de sistem. Eram mică, dar ceva-ceva înțelegeam. Înțelesesem chiar din apartamentul nostru de bloc că nu putem vorbi orice cu voce tare, că anumite lucruri pot fi auzite și pot avea consecințe. Nu pricepeam eu totul, dar pricepeam că Ceaușescu, cel care apărea la televizor după emisiunea cu Mihaela, nu era în regulă. Că era ceva cu el. Altfel de ce toți cei din jurul meu ar fi făcut ori bancuri cu el, ori l-ar fi criticat? De aceea, chiar de cînd eram mică, spuneam că trebuie să fim „patrioți în bloc”.

La școală era același lucru. Totul era aparent minunat, dar nu puteam, din start, spune tot. De pildă, ca să mă înscrie la o școală mai bună, mama s-a împrietenit cu secretara și a declarat, de comun acord cu ea, o adresă fictivă, de la bunici, zice-se, mai aproape de școala în cauză. Practic, era cea mai bună școală mai apropiată de casă (deși era departe, la cîteva stații de autobuz). În cartier nu erau unele prea grozave și mama vrusese neapărat să mă-nscrie la una mai bună. Și da, făcuse o ilegalitate, practic, și mințise. Și mă învățase și pe mine să mint. Încă din clasa întîi, eu știam că, dacă sînt întrebată la școală ce adresă am, nu trebuie s-o spun pe cea de acasă, trebuie să mint, căci altfel risc să nu mai pot rămîne la școala mea.

De fapt, am învățat să fiu duplicitară odată cu primii pași la școală. Am învățat că instituțiile statului socialist nu ne erau prieteni, ci chiar dușmani. Că trebuia să înșelăm ca să supraviețuim. Sau să ne acceptăm o soartă mai rea. Că nu puteam fi și în armonie cu instituțiile, și bine, decît în cazuri excepționale. Că statul nu ne sprijinea, ci, în general, ne șunta.

Am învățat toate astea cam devreme, totuși. Iar apoi, la școală, a continuat training-ul întru duplicitate. Știam, de pildă, de acasă, că felul în care era predată istoria în școală nu era unul corect. Că grandomania și naționalismul exacerbat nu erau modalitatea corectă de a privi istoria. Că poveștile cu „vitejia de veacuri a poporului român, stîncă în fața năvălirilor...” era doar o formulă goală. Da, eram cam tînără pentru toate astea, dar cînd am dat cu nasul de ele și am fost prevenită asupra lor, ceva-ceva tot am înțeles. Am înțeles ce sînt locurile comune și clișeele, și de atunci am tot luptat împotriva lor cum m-am priceput.

Am învățat același lucru și la română. Am înțeles că poeziile patriotice, da, pot fi analizate stilistic pentru notă, dar nu trebuie crezute ad litteram. Sau deloc. Că metaforele, comparațiile și epitetele pe care le întorceam pe toate părțile erau cuvinte goale, în mare parte. Am învățat să discern între texte valoroase și cele proaste și kitsch. Între texte cu valoare literară reală și unele cu conținut strict ideologic.

Desigur, am făcut-o treptat și cu instrumentele specifice vîrstei. Nu prin teorii fabuloase, ci prin studii de caz. Am învățat cam devreme că adevărul e relativ și că minciuna e mai ușoară, și e o modalitate de supraviețuire. Țin minte și acum introducerile pe care le făceam și la română, și la istorie cu vitejia sus amintită a poporului român, pentru că știam că așa trebuie.

Ceea ce nu a diminuat, în mod ciudat, frumusețea anilor de școală. Puteam foarte bine, se pare, să mințim și să fim duplicitari instinctiv, fără ca măcar să ne dăm seama, și să ne bucurăm de toate cele ale copilăriei, altfel. Să ascultăm cîntece de ABBA și Boney M și chiar să le interpretăm cum știam noi mai bine, imaginîndu-ne că sîntem fie blonda, fie bruneta din formație, susținătorii fiecăreia aducînd argumente fanatice. Puteam la fel de bine să ne credem Scarlett O’Hara și să ne îndrăgostim de ce Rhett Butleri găseam prin clasă. Ori să fim Pamela, Lucy ori Sue Ellen din Dallas și să ne negociem legăturile cu JR, Bobby, Ray, Cliff și alții. Se pare că toate astea mergeau mînă-n mînă, într-o lume plină de contradicții. Pe acest fundal, învățam ca nebunii, am fost obligați să fim competitivi de mici, să supraviețuim, pentru că eram atît de mulți, decreței fiind. Și, în tot acest context, pînă la urmă nu m-am mai simțit străină ducîndu-mă la școală. M-am bucurat, tot mai mult, de începerea anului școlar. Și mă bucur și acum, deși nu mai sînt eu în vreun rol.

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Aix-les-Bains și tinerii francezi de 70 de ani (II)
Dar poate că mai mult decît plimbarea în sine conta acel „împreună”.
p 19 jpg
Cultul virginității
Ideea că virginitatea fizică atestă puritatea și inocența depășește granițele religioase, devenind un construct social și ipocrit prin care unei femei i se anulează calitățile morale în favoarea celor fizice, ajungînd să fie prețuită mai degrabă integritatea trupului decît mintea și sufletul.
p 20 San Filippo Neri WC jpg
Despre creștinism și veselie
Multe dintre textele clasice ale creștinismului dovedesc o relație încordată pe care Sfinții Părinți o întrețineau cu rîsul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Migdalul lui Origen
Editat, tradus, redescoperit în bogăția și autenticitatea sa în ultimul secol, Origen revine de fiecare dată în atenția cititorilor cu o înnoită putere de atracție.
Zizi și neantul jpeg
Dacia roșie
Era o oază, într-o vreme în care lucrurile se degradau pe zi ce trecea: la cantina de acolo se putea mînca bine și ieftin, ba chiar și cumpărai una-alta pentru acasă, uneori.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La Galați, o candidată a fost surprinsă în timp ce încerca să fraudeze examenul de bacalaureat cu un pix-telefon. Avea 45 de ani și era absolventă a unui liceu particular, la frecvenţă redusă.
41580801101 373a7ea5c2 c jpg
Oamenii fac orașele
Paradigmei moderniste de producție a noilor cartiere, Jacobs îi opune observația directă și studiul la firul ierbii, sau la bordura trotuarului, a vieții urbane.
Zizi și neantul jpeg
Roți și vremuri
Trebuia să mănînci nu știu cîți ani numai iaurt și să economisești, să pui bani la CEC ca să-ți poți cumpăra o Dacie.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Aix-Les-Bains și tinerii francezi de 70 de ani (I)
În Aix zilele de vară se mișcă în ritm de melc, par nesfîrșite, exact ca acelea din vacanțele copilăriei.
E cool să postești jpeg
Tastatura sau creionul?
Este un avantaj real acest transfer al informațiilor direct pe dispozitivele elevilor?
p 20 WC jpg
Religiile manevrate de dictatori
Sîntem înconjuraţi de spaţii unde religia e folosită în beneficiul unor regimuri antiliberale: Rusia lui Putin, Turcia lui Erdogan, Ungaria lui Orbán.
Theodor Pallady jpeg
Discretul eroism al moderației
Nu prea cunoaștem opera românilor americani, iar numele care circulă simultan în cele două culturi provin cu precădere din zona umanistică.
p 23 Lea Rasovszky, Bubblegun of Sweet Surrender (Soft War) I  Codre jpg
„Războiul este doar «eu» și nici un pic «tu»” – artiștii și galeriile în timp de război
„Un fel de așteptare epuizantă la capătul căreia sperăm să fie pace.”
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
După ce, cu o săptămînă în urmă, doi lei au încercat zadarnic să evadeze din grădina zoologică din Rădăuți, un șarpe mai norocos a pătruns în Spitalul Orășenesc din Balș.
Zizi și neantul jpeg
Mare, pofte, necuprins
Tocmai ăsta era hazul vacanței: împletirea ciudată de pofte concrete și visări abstracte. Figurau, cu toatele, într-un meniu pestriț și cu pretenții.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Vacanțe de altădată
Nu pot vedea mai multe, însă sînt convinsă că au și bomboane străine sau ciocolată, poate că au și gume cu surprize.
E cool să postești jpeg
S-o fi supărat pe mine?
Ca să nu „supere” această societate, foarte multe femei ajung să fie prizoniere ale unor prejudecăți pe care și le autoinduc, perpetuîndu-le, uitînd de cele mai multe ori de ele însele.
p 20 Sf  Augustin WC jpg
De ce scandalizează creștinismul?
Scandalul creștinismului stă așadar în neverosimilul lui. Însuși Dumnezeu vorbește, dar nu o face ca un stăpîn.
setea de absolut convorbiri cu christian chabanis jpg
Setea de absolut
Atunci cînd am întrevăzut cîteva adevăruri esențiale este dureros să simțim că, în măsura în care vrem să le comunicăm oamenilor, ele capătă limitele noastre, impuritățile noastre, degradîndu-se în funcție de acest aliaj.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
O femeie din București a fost pusă sub control judiciar, fiind bănuită de săvîrșirea infracțiunii de înșelăciune prin vrăjitorie.
Edgar Allan Poe, circa 1849, restored, squared off jpg
Prăbușirea casei Usher
Una dintre cele mai emoționante descrieri de arhitectură din literatura universală este tabloul creionat de Edgar Allan Poe în debutul nuvelei „Prăbușirea casei Usher”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum e să pleci în vacanță bolnav și complet epuizat
N-am mai fost într-o vacanță parțial din cauza pandemiei, însă mai mult din cauza faptului că nu mi-am mai permis o vacanță.
p 20 Ierusalim, Muntele Templului WC jpg
Loc disputat
De curînd, la Ierusalim au izbucnit din nou – dar cînd au încetat? – tensiunile pe esplanada Cupolei Stîncii.
Theodor Pallady jpeg
Scurtă oprire în biblioteca perfectă
Cel mai adesea afli despre autorii de cărți din cărțile altor autori: circulația bibliografică prin notele de subsol asigură ventilația academică din care se compune tradiția intelectuală a oricărei societăți moderne.

Adevarul.ro

image
Experienţa unui turist în Cluj: „Nu pare din România. Arată într-un fel... “
Un turist a relatat impresiile sale după ce a vizitat Clujul şi spune că oraşul arată diferit de alte localităţi din România. Turistul a făcut mai multe remarci şi a explicat ce l-a impresionat.
image
METEO Vin furtuni violente. Ce zone vor fi afectate, când scăpăm de valul tropical
Deşi temperaturile scad uşor, căldura extremă face ravagii în România. După valul de aer tropical, meteorologii anunţă furtuni violente.
image
Reacţia neaşteptată a doi şoferi ucraineni în faţa unui român. „Mi s-a făcut pielea de găină, n-am ştiut ce să răspund“
Un şofer român a povestit cum a decurs întâlnirea neaşteptată cu doi ucraineni la Berlin, într-o parcare. Cei doi au avut o reacţie emoţionantă atunci când au aflat că au în faţă un român.

HIstoria.ro

image
România, alianțele militare și Războaiele Balcanice
Se spune că orice conflict militar extins are parte de un preambul, iar preludiul Primului Război Mondial a fost constituit de cele două conflicte balcanice din anii 1912 și 1913.
image
„Greva regală” și răspunsul lui Ion Mihalache
În prima parte a lui octombrie 1945, Lucreţiu Pătrășcanu îl abordează pe Mihalache, propunându-i să devină prim-ministru în locul lui Petru Groza.
image
Sultanul Mahmud II – călăul ienicerilor
Sultanul otoman Mahmud II (1808-1839) a fost cel care a iniţiat seria de reforme ce urma să modernizeze îmbătrânitul Imperiu Otoman şi să îl ridice la nivelul puterilor occidentale. Urcând pe tron în contextul luptelor dintre reformatori şi conservatori, Mahmud a înţeles mai bine decât vărul său, sultanul Selim III, cum trebuie implementate reformele la nivelul întregului imperiu.