Șapte ani în mahala

Publicat în Dilema Veche nr. 854 din 20 - 26 august 2020
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg

De curînd, s-au împlinit șapte ani de cînd locuiesc în mahalaua mea centrală de la Obor. De ce-i zic așa? Pentru că are toate datele periferiei – zonă de case, mai mult sau mai puțin arătoase, unele înghesuite unele într-altele, terenuri încă (semi)virane pentru a lăsa loc unor vile sau intențiilor unor dezvoltatori, coșmelii amestecate cu vile în toată regula (se aude „plici! plici!“, vara, din mica piscină a unor vecini de peste drum, ascunsă privirilor de un gard înalt), case în putrefacție, blocuri noi construite în grabă în spații unde mai degrabă ți-ai construi un butic și care seamănă cu niște lame de ras, atît sînt de subțiri, de zici că se îndoaie la prima pală de vînt, mănunchiuri de cabluri și încrengături de țevi pe care le împarți cu vecinii, nu mai știi unde ți-e panoul electric, branșamentul la apă, curți în proprietate și curți în indiviziune... toată înghesuiala asta urbană postnaționalizare care colcăie de oameni de tot felul și pe care n-o s-o vezi, de pildă, în Viena sau Berlin, în cartierele sistematizate. Totuși, din mahalaua mea faci 20 de minute la pas pînă în Piața Romană.

Sincer, m-am mutat aici ca să scap de blocul „socialist” în care am copilărit – de fapt, de blocuri, pentru că au fost mai multe și toate traumatizante în felul lor. Acum doar cînd intru într-o scară de bloc construit în anii ʼ70-ʼ80 mă apucă amocul. Locatarii știu totul unii despre ceilalți, există vizor, există comitet de bloc. Într-un astfel de conglomerat de apartamente standard în care, oricît ai dărîma pereți și ai muta mobilă, te simți identic cu cel de deasupra și cu cel de dedesubt, nu m-aș putea simți niciodată „acasă”. Ești, în fond, parte dintr-un întreg, nu există individualitate, așa au fost construite, să te anuleze. Am locuit pe rînd: 1) într-un apartament de trei camere cu tapet, gresie și alte îmbunătățiri, cum se purta pe atunci, la stradă, tramvaiul îți trecea prin creștetul capului, știai cînd era ora de retragere la depou, noaptea dacă deschideai geamul liniștea era prăfoasă și umedă, iepurele Pufi crescut pe balconul lung ca un maț, disfuncțional, a evadat într-o bună zi prin alte balcoane, l-am căutat prin tot blocul, dar nu l-am mai găsit; 2) într-un bloc de garsoniere, „liniștit”. „Miliția”, adică un fost angajat al ei și nevastă-sa, era veșnic pe o bancă din fața scării, vigilenți, își aruncau cîte un ochi prin sacoșele tale de la piață. S-a ajuns la concluzia că tinerii de la etajele superioare folosesc prea des liftul, ar trebui să mai urce și pe jos; 3) într-un apartament de două camere, cu un balcon închis (nu mai existau deja balcoane deschise), sufocant, inutilizabil. Cutie. Un nene din blocul de vizavi, aflat la doar 20 de metri distanță, fuma non-stop la geam. Nu mă deranja omul cu nimic, însă cadrul ăsta decupat cu el care fuma, singura mea perspectivă, mă scotea din minți.

„Te-ai mutat în țigănie!”, a constatat un amic bogat care locuia prin Primăverii cînd m-a adus într-o seară cu mașina, pe străduța mea din spatele blocurilor comuniste pe care le-am urît atît. Da, mă mutasem în „țigănie”, o stare de fapt întreținută deopotrivă atît de românii, cît și de țiganii din jur. Treptat, m-am obișnuit cu ea. Cu gunoaiele lăsate la poartă sau la orice colț de stradă, indiferent dacă era sau nu ziua în care trecea mașina de Salubritate. Cu faptul că spațiul public, respectiv strada, nu doar că nu e respectat, ci se confiscă, de sărbătorile legale sau oricînd are cineva chef să facă un grătar. Grătarul nu se face în curte, ci afară, în fața curții, cu muzica și berile de rigoare. Dacă înainte erai condamnat la o incertă intimitate într-o cutie de chibrituri, aici totul e la vedere. Curțile, zoaiele, certurile, am asistat la certuri de cuplu spectaculoase – „Dă-mi telefonul, fă, că te omor!”. Am asistat la tăierea porcului, în centrul Bucureștiului, iar sîngele bietului animal sacrificat s-a scurs pe asfalt, apoi în gura de canalizare. M-am războit ani de-a rîndul cu niște vecini abuzivi care transformaseră curtea vecină într-un coteț de cîini abandonați, ei nu mai dădeau pe acolo, iar cîinii lătrau non-stop sub geamurile mele, nu aveam nici o soluție legală – în România încă nu există legi care să nu „permită” cîinilor să latre sau cocoșilor să cucurigească în spațiul citadin, ne putem face ogradă chiar și în Piața Romană. Am făcut față și unei invazii de șobolani, ba chiar am avut și un dihor domestic în curte, fugit probabil ca și Pufi din blocurile socialiste de peste drum. Cred că le-am trăit pe toate în acești șapte ani, în spiritul mahalalei noastre. Însă acum, cînd scriu aceste rînduri în bucățica mea de curte, simt o pală de vînt și văd deasupra o bucată de cer, nu-mi pare rău de nimic.

Bucureștiul se vede altfel din mahalaua mea, altfel decît dintr-un cartier mai select cum e Cotroceniul, de pildă, sau dintr-un complex rezidențial de blocuri. Și, desigur, altfel decît din cartierele-dormitor comuniste. Aș zice că toate hibele orașului și degradarea sa avansată, efectele a zeci de ani de administrație deficitară, se văd mai bine de aici. În ultimii șapte ani, în mahalaua mea nu s-a schimbat nimic, dar absolut nimic. La răstimpuri, mai ales înainte de niște alegeri, mai vin cîte unii să spargă cîte-o stradă, ca să înlocuiască nu știu ce, iar strada respectivă rămîne „spartă” la nesfîrșit. N-a plantat nimeni nici un pom, nici o floare, sînt străzi care vara nu au pic de umbră. Casele urîte și degradate, printre care cîteva de patrimoniu, sînt acum și mai urîte, nu le repară nimeni. Doar generațiile de pisici se schimbă de la un an la altul. Ceea ce mă întristează și mai mult este că nici gradul de civilizație al oamenilor nu s-a schimbat defel, ba dimpotrivă. Vecinele mele care aparțin minorității (sau majorității) mă salutau cînd erau mai mici, acum au crescut, au sclipici în păr și nu mă mai salută, probabil au ajuns la concluzia că nu merit. În urma crizei sanitare, s-au întors mulți – fini, veri, nepoți, mașinile s-au înmulțit, practic nu mai există trotuare. Cei întorși s-au aciuiat prin casele deja înghesuite și stau la poartă cu orele, am senzația că în întreg cartierul meu nu muncește, de fapt, nimeni. E o la dolce vita, o lene și un plictis, însă trebuie să-ți muți periodic mașina, căci vine ăla cu ditamai bemveul și face scandal, deși nu e locul lui. Nu vrei să te pui rău cu nimeni, în mahalaua mea e bine să fii cît mai discret, cel mai bine ar fi, de fapt, să nici nu exiști. Seara, locuitorii mahalalei se strigă unii pe alții cu strigăte guturale, neinteligibile, acum o jumătate de oră am mers pînă la supermarket și am trecut prin mijlocul petrecerii vecinilor – grătare și scăunele de pescar înșirate în mijlocul străzii –, am încercat să mă strecor, nimeni nu se dădea la o parte ca să pot trece, o gagică mi-a aruncat o privire lungă și plină de dispreț. În fond, ce le-am făcut eu acestor oameni? Am tras adînc aer în piept și mi-am văzut de drumul meu, am suportat destule, mai pot suporta și altele. Oare? Adevărul e că am început să obosesc, nu mă așteptam ca locuirea în sine să obosească atît. Aș vinde și m-aș muta, însă la cum au explodat iar prețurile de parcă toți am fi milionari în euro, banii pe care i-aș lua pe casă mi-ar ajunge probabil pentru un apartament de două camere în Militari sau Berceni. Într-un bloc comunist.

implant dentar 11 jpg
De ce să apelezi la implant dentar Megagen?
Dinții reprezintă o parte foarte importantă a corpului uman. Cu ajutorul acestora se produce masticația.
damian jpg
„În artă, nu ești niciodată singur” – Adrian Damian, omul din spatele SynergyX, instalația interactivă care va surprinde zecile de mii de vizitatori de la RDW 2024
Mărturisește că fuge de definiții și se ferește de etichetări. Totuşi, putem spune despre scenograful Adrian Damian că este unul dintre cei mai talentați artiști din generația lui și că superputerea lui este să transforme spațiile în personaje.
eveniment2 jpg
Sadeck Waff a semnat momentul surpriză din cadrul evenimentului IQOS Together X
Evenimentul aniversar a celebrat spiritul IQOS printr-un festival al simțurilor dedicat comunității. Toate simțurile au fost activate într-o simfonie de mișcări și culori al cărei punct culminant a fost invitatul special al evenimentului.
igiena jpg
Lucruri pe care nu le știai despre istoria igienei și a îngrijirii personale
În multe culturi tradiționale ale lumii, femeile necăsătorite trebuiau să acorde mai multă atenție aspectului și igienei corporale, decât altele.
featured image (4) jpg
Cine a fost Loki în mitologia nordică?
Loki este unul dintre cei mai cunoscuți zei din mitologia nordică. Este considerat un zeu al focului și al magiei și poate lua diverse forme, atât umane cât și animale.
Halate si prosoape de baie jpg
Cadouri pentru evenimente: prosoape de baie și seturi de halate matrimoniale
Odată cu creșterea temperaturilor, tot mai multe evenimente sunt organizate de către persoanele apropiate.
Cum ne pregătim pentru Paște jpg
Cum ne pregătim pentru Paște
Masa de Paște este un moment special în care familia și prietenii se adună pentru a sărbători și a petrece timp împreună.
credite jpg
Ce putem face atunci când avem nevoie de un credit rapid?
Dacă te confrunți cu diferite situații financiare urgente, care nu pot fi amânate, trebuie să știi că sunt mai multe modalități prin care poți lua credite rapide.
Sanatatea ficatului  Cum identifici semnele unui ficat bolnav jpg
Sănătatea ficatului: Cum identifici semnele unui ficat bolnav
Ficatul este un organ vital în corpul omului, fiind implicat în sute de procese, printre care: digerarea alimentelor, eliminarea deșeurilor din organism și producerea unor factori de coagulare care facilitează circulația sângelui.
Rolul esential al adjuvantilor in optimizarea pesticidelor jpg
Rolul esențial al adjuvanților în optimizarea pesticidelor
Condițiile de mediu, intemperiile, buruienile, precum și bolile și dăunătorii plantelor reprezintă tot atâtea provocări pentru fermierii moderni.
IMG 20240408 WA0011 jpg
Casa Memorială „Amza Pellea”, din Băilești, a fost redeschisă publicului
Manifestările dedicate cinstirii memoriei îndrăgitului actor român, născut în inima Olteniei, au debutat pe 6 aprilie, pe scena Teatrului Național Marin Sorescu din Craiova, locul în care și-a început fascinanta călătorie în lumea artistică.
pompy ciepła (2) jpg
Pompe de căldură - utilizarea, funcționarea și tipurile acestora
În ultimii ani, pompe de căldură s-au remarcat intre dispozitivele utilizate în sistemele moderne de încălzire.
header piese jpg
Sfaturi pentru conducătorii care apreciază piese auto online de calitate și serviciile unor profesioniști
Achiziționarea de piese auto online poate fi o modalitate convenabilă și eficientă de a-ți repara sau întreține mașina.
masa de paste jpg
Cum să aranjezi o masă festivă perfectă: trei sfaturi utile
Nu mai este mult până la sărbătorile de Paște. Chiar dacă poate părea cam devreme să începi pregătirile de sărbătoare, poți începe planificarea de pe acum dacă vrei să-ți impresionezi invitații.
caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.

Adevarul.ro

image
Cât de scumpă a ajuns una dintre cele mai faimoase stațiuni de pe litoral. „Lasă că Lidl nu e departe, iar la bulgari ne completăm stocul”
Românii sunt întâmpinați cu prețuri mari pe litoral, iar mulți dintre ei sunt dezamăgiți de asta. Inventivi, unii dintre ei se duc să-și cumpere bere de la supermarket, iar țigări și alimente de la vecinii bulgari. Mai greu este cu șezlongurile, care sunt mai scumpe ca în Creta sau Mamaia.
image
Fenomenul care schimbă complet satele pădurenilor. Cum arată așezările după decenii de depopulare VIDEO
După mai mult de jumătate de secol în care cele mai multe sate din Ținutul Pădurenilor s-au aflat într-un regres continuu al numărului de locuitori, înfățișarea așezărilor din Munții Poiana Ruscă a suferit transformări uimitoare.
image
Inima frântă poate fi vindecată. Cât costă intervenția
Cercetătorii susțin că prin stimularea electrică a creierului ar putea fi ameliorată suferința emoțională cauză de o despărțire. Altfel spus, există un remediu pentru ceea ce popular numim „inimă frântă”, care i-ar putea ajuta pe cei care suferă de depresie ori negativitate.

HIstoria.ro

image
Iuliu Maniu interceptat de Siguranță la ordinul lui Armand Călinescu
În 1932 Armand Călinescu e subsecretar de stat la Interne. La 5 decembrie el se mărturisește Jurnalului, ținut zilnic și pe ascuns:
image
,,Haide, haide RPR, du-ne la victorie!” România la preliminariile „Euro 1960”
Pe 6 iunie 1958, Agerpres anunța că Uniunea Europeană de Fotbal (UEFA), în cadrul congresului său ținut la Stockholm, a luat hotărârea organizării competiției internaționale „Cupa Europei”.
image
Jurnalul lui Mihail Bulgakov, confiscat de NKVD
Manuscrisele nu ard!, proclamă solemn domnul Woland în Maestrul şi Margareta al lui Bulgakov.