Să alegi filologia, în anii ʼ80

Publicat în Dilema Veche nr. 894 din 27 mai - 2 iunie 2021
Zizi și neantul jpeg

Școala Centrală, „Zoia Kosmodemianskaia“ pe vremea mea, în anii ʼ80, era unul dintre cele două licee de filologie-istorie din București, pe lîngă „Iulia Hasdeu“. La liceu erau doar două clase de filologie, celelalte erau de industrie ușoară – așa o cereau vremurile, se dăduse o directivă să se amestece învățămîntul cu producția, totul era o varză. Cert e că nu era deloc ușor să ajungi într-una din cele două clase și, dacă intrai, era un privilegiu.

De altfel, pe vremea de atunci, se pare că era un privilegiu în general să studiezi filologia. Să ai studii umaniste, ca să nu mai zic artistice. Științele sociale, cu excepția celor politizate și aservite regimului de la „Ștefan Gheorghiu“, nu mai existau: nici psihologia, nici sociologia, nici antropologia, erau pur și simplu șterse de pe fața pămîntului. Eu am auzit, practic, despre ele, cu stupoare, după revoluție. Aveai puține opțiuni în general dacă voiai să urmezi o facultate: majoritatea băieților se făceau ingineri, trăiam într-o lume de ingineri – unii mai la curent cu ce mișcă în artă și literatură decît mulți literați, alții cu complexe culturale (fără supărare), mulți cu aspirații și, în sfîrșit, unii pasionați sau măcar interesați de meseria lor. Mai exista ASE-ul, despre care nu știu mare lucru. O altă opțiune de carieră era Medicina, unde se intra înfiorător de greu, cu eforturi de memorie, timp și bani aproape supranaturale. La fel de greu se intra la Arhitectură și la Drept, cu adăugirea că la cea din urmă îți trebuia și dosar bun. Pentru cine nu știe, să ai dosar bun era ceva în care tu, ca individ, cu calitățile și defectele tale, nu aveai vreun cuvînt de spus: conta ce au făcut părinții părinților tăi, rudele tale de toate felurile – dacă plecaseră din țară, erai damnat; și, în sfîrșit, cum erau părinții tăi: dacă aveai ghinionul să fi fost divorțați, puține șanse... La Arte Plastice și la Actorie, Regie, locurile erau foarte puține, nici nu mai știu, pînă-n cinci, și date, în mare parte, cel puțin așa se spunea, pe pile. Jurnalismul era politizat. Despre Teologie, Geografie, Geologie, Biologie, Chimie nu știu destule.

Singurele opțiuni valabile pentru cei cu înclinații filologice erau Istoria, Filozofia și Filologia: Româna și Limbile străine. Și aici erau locuri puține (mai multe erau la Română), dar puteai încerca, măcar aveai o șansă. Te pregăteai pentru o facultate la finalul căreia urma să primești o repartiție la țară, pe undeva, ca să devii profesor.

Pe scurt, astea erau opțiunile pe care le aveam alegînd filologia. Dar în momentul în care am simțit că asta mi-ar plăcea să fac și că vocația mea nu sînt științele exacte, că îmi place să scriu și să citesc și că nu-mi mai spune nimic matematica, am hotărît să acționez. Puteam rămîne liniștită la clasa mea de Mate-Fizică  și să studiez ce-mi place-n particular, oricum toată lumea se baza pe meditații. Dar adevărul e că mă plictiseam la majoritatea orelor, nimic nu-mi mai era pe plac, nimic nu mi se mai potrivea în vechiul liceu. Așa că i-am spus mamei mele ce-mi doresc, și ea, care a făcut întotdeauna lucruri imposibile, s-a interesat ce-mi trebuie ca să mă mut și a-nceput să acționeze. Primul contact a fost cu directoarea liceului la care eram, fost de filologie, dar transformat, conform directivelor momentului, în Pielărie și Textile. Cînd mama a venit cu cererea de transfer și a rugat-o s-o semneze, directoarea a rugat-o, la rîndul ei, să se mai gîndească: mă considera o elevă bună și de ce să-mi ratez viața alergînd după o carieră fără viitor?

Pînă la urmă, după insistențele mamei, care știa cum să fie fermecătoare la nevoie, mi-a semnat totuși cererea. Amenințarea cu o viață nefericită la țară, în locul uneia fericite la o întreprindere dintr-un oraș, poate chiar din București, cu un salariu mai mare, a mai venit și cu alte ocazii, despre care voi mai vorbi. De altfel, perspectiva profesoratului la țară o înnebunea și pe bunica mea. Ea insista să mă pregătesc cu ani înainte. Nu trebuia ca plecarea în nu știu ce sat să mă prindă nepregătită, măcar să am două costume mai de Doamne-ajută, nu mă puteam duce acolo în blugii în care umblam îndeobște. Atîta a insistat bunica mea încît, pînă la urmă, mi-am cumpărat, cred că de la un magazin de la Romană, de la Coloane, din vremea de atunci, două compleuri tricotate, fustă și bluză, unul verde și unul albastru, pe care le tot admirasem în vitrină, ca să merg cu ele la viitorul post. Fustele erau lungi și plisate, cumva pînă mai sus de glezne. Iar bluzele cu oarece model inclus, una mai decoltată.

Dar pînă atunci, cererea de transfer fiindu-mi aprobată, mă pregăteam pentru o nouă și mai poetică viață. Cel puțin în mintea mea era așa: voi ajunge într-o lume plină de discuții intelectuale despre lecturi, în care toți fac poezii și au citit toată „literatura obligatorie”. Numai să pronunți un citat și cineva îl va recunoaște imediat...

Exagerez, desigur. Adevărul e că porneam spre Școala Centrală cu speranța unei emulații intelectuale. Va urma.

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Aix-les-Bains și tinerii francezi de 70 de ani (II)
Dar poate că mai mult decît plimbarea în sine conta acel „împreună”.
p 19 jpg
Cultul virginității
Ideea că virginitatea fizică atestă puritatea și inocența depășește granițele religioase, devenind un construct social și ipocrit prin care unei femei i se anulează calitățile morale în favoarea celor fizice, ajungînd să fie prețuită mai degrabă integritatea trupului decît mintea și sufletul.
p 20 San Filippo Neri WC jpg
Despre creștinism și veselie
Multe dintre textele clasice ale creștinismului dovedesc o relație încordată pe care Sfinții Părinți o întrețineau cu rîsul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Migdalul lui Origen
Editat, tradus, redescoperit în bogăția și autenticitatea sa în ultimul secol, Origen revine de fiecare dată în atenția cititorilor cu o înnoită putere de atracție.
Zizi și neantul jpeg
Dacia roșie
Era o oază, într-o vreme în care lucrurile se degradau pe zi ce trecea: la cantina de acolo se putea mînca bine și ieftin, ba chiar și cumpărai una-alta pentru acasă, uneori.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La Galați, o candidată a fost surprinsă în timp ce încerca să fraudeze examenul de bacalaureat cu un pix-telefon. Avea 45 de ani și era absolventă a unui liceu particular, la frecvenţă redusă.
41580801101 373a7ea5c2 c jpg
Oamenii fac orașele
Paradigmei moderniste de producție a noilor cartiere, Jacobs îi opune observația directă și studiul la firul ierbii, sau la bordura trotuarului, a vieții urbane.
Zizi și neantul jpeg
Roți și vremuri
Trebuia să mănînci nu știu cîți ani numai iaurt și să economisești, să pui bani la CEC ca să-ți poți cumpăra o Dacie.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Aix-Les-Bains și tinerii francezi de 70 de ani (I)
În Aix zilele de vară se mișcă în ritm de melc, par nesfîrșite, exact ca acelea din vacanțele copilăriei.
E cool să postești jpeg
Tastatura sau creionul?
Este un avantaj real acest transfer al informațiilor direct pe dispozitivele elevilor?
p 20 WC jpg
Religiile manevrate de dictatori
Sîntem înconjuraţi de spaţii unde religia e folosită în beneficiul unor regimuri antiliberale: Rusia lui Putin, Turcia lui Erdogan, Ungaria lui Orbán.
Theodor Pallady jpeg
Discretul eroism al moderației
Nu prea cunoaștem opera românilor americani, iar numele care circulă simultan în cele două culturi provin cu precădere din zona umanistică.
p 23 Lea Rasovszky, Bubblegun of Sweet Surrender (Soft War) I  Codre jpg
„Războiul este doar «eu» și nici un pic «tu»” – artiștii și galeriile în timp de război
„Un fel de așteptare epuizantă la capătul căreia sperăm să fie pace.”
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
După ce, cu o săptămînă în urmă, doi lei au încercat zadarnic să evadeze din grădina zoologică din Rădăuți, un șarpe mai norocos a pătruns în Spitalul Orășenesc din Balș.
Zizi și neantul jpeg
Mare, pofte, necuprins
Tocmai ăsta era hazul vacanței: împletirea ciudată de pofte concrete și visări abstracte. Figurau, cu toatele, într-un meniu pestriț și cu pretenții.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Vacanțe de altădată
Nu pot vedea mai multe, însă sînt convinsă că au și bomboane străine sau ciocolată, poate că au și gume cu surprize.
E cool să postești jpeg
S-o fi supărat pe mine?
Ca să nu „supere” această societate, foarte multe femei ajung să fie prizoniere ale unor prejudecăți pe care și le autoinduc, perpetuîndu-le, uitînd de cele mai multe ori de ele însele.
p 20 Sf  Augustin WC jpg
De ce scandalizează creștinismul?
Scandalul creștinismului stă așadar în neverosimilul lui. Însuși Dumnezeu vorbește, dar nu o face ca un stăpîn.
setea de absolut convorbiri cu christian chabanis jpg
Setea de absolut
Atunci cînd am întrevăzut cîteva adevăruri esențiale este dureros să simțim că, în măsura în care vrem să le comunicăm oamenilor, ele capătă limitele noastre, impuritățile noastre, degradîndu-se în funcție de acest aliaj.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
O femeie din București a fost pusă sub control judiciar, fiind bănuită de săvîrșirea infracțiunii de înșelăciune prin vrăjitorie.
Edgar Allan Poe, circa 1849, restored, squared off jpg
Prăbușirea casei Usher
Una dintre cele mai emoționante descrieri de arhitectură din literatura universală este tabloul creionat de Edgar Allan Poe în debutul nuvelei „Prăbușirea casei Usher”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum e să pleci în vacanță bolnav și complet epuizat
N-am mai fost într-o vacanță parțial din cauza pandemiei, însă mai mult din cauza faptului că nu mi-am mai permis o vacanță.
p 20 Ierusalim, Muntele Templului WC jpg
Loc disputat
De curînd, la Ierusalim au izbucnit din nou – dar cînd au încetat? – tensiunile pe esplanada Cupolei Stîncii.
Theodor Pallady jpeg
Scurtă oprire în biblioteca perfectă
Cel mai adesea afli despre autorii de cărți din cărțile altor autori: circulația bibliografică prin notele de subsol asigură ventilația academică din care se compune tradiția intelectuală a oricărei societăți moderne.

Adevarul.ro

image
Avertizări de caniculă şi vijelii pentru toată ţara. Unde se vor înregistra fenomene extreme: harta regiunilor afectate
Avertizări de Cod Portocaliu şi Cod Galben de ploi torenţiale, vijelii şi grindină au fost emise marţi, 5 iulie, pentru mai multe judeţe din ţară.
image
Atacul rechinilor. Ce spun biologii marini despre cazul turistei românce ucise în Marea Roşie a Egiptului
Periodic, rechinii atacă turiştii în Marea Roşie. Ultima victimă este o româncă de 40 de ani din Suceava. Aceasta nu a avut nicio şansă în faţa Marelui Alb care la doar 600 de metri distanţă mai ucisese o turistă din Austria.
image
Cum se vor impozita imobilele şi care este baza de calcul pentru contribuţiile la pensii şi sănătate
Modificările Codului Fiscal prevăd, printre altele, şi modificări ale modului de calcul pentru plata imobilelor, dar şi a bazei de calcul pentru contribuţiile la sănătate şi pensii.

HIstoria.ro

image
Diferendul româno-bulgar: Prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat România după obţinerea independenţei
Pentru România, prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat după obținerea independenței a fost stabilirea graniței cu Bulgaria.
image
Controversele romanizării: Teritoriile care nu au fost romanizate, deși au aparținut Imperiului Roman
Oponenții romanizării aduc mereu în discuție, pentru a combate romanizarea Daciei, acele teritorii care au aparținut Imperiului Roman și care nu au fost romanizate. Aceste teritorii trebuie împărțite în două categorii: acelea unde romanizarea într-adevăr nu a pătruns și nu „a prins” și acelea care au fost romanizate, dar evenimente ulterioare le-au modificat acest caracter. Le descriem pe rând.
image
SUA și Republica Dominicană - Cum a eșuat o anexare dorită de (mai) toată lumea
Pe 2 decembrie 1823, într-o vreme când majoritatea coloniilor spaniole din Americi își declaraseră independența sau erau pe cale s-o câștige, președintele SUA, James Monroe, a proclamat doctrina care-i poartă numele și care a devenit unul dintre documentele emblematice ale istoriei politice a SUA și a lumii.