Roți și vremuri

Publicat în Dilema Veche nr. 950 din 23 – 29 iunie 2022
Zizi și neantul jpeg

În copilăria mea, nimeni din familie, ori chiar dintre prieteni, nu avea mașină. Ne deplasam cu toții, ades, pe jos și nu făceam caz de asta. Și cel mai des cu mijloacele de transport în comun.

De altfel, cred că am copilărit mai curînd într-o lume a pietonilor, în care trotuarele erau mai ocupate decît carosabilul. În afară de troleibuze, autobuze și tramvaie (care nici ele nu erau destule, căci altfel nu s-ar fi îngrămădit oamenii în ele și nu ar fi atîrnat pe scările lor), mai erau puține taxiuri (niciodată destule) și la fel de puține mașini personale. Era un număr mic de mașini disponibile, trebuia să te-nscrii și să-ți aștepți rîndul, nu mai știu exact care era procedura. Dar știu că erau foarte scumpe și foarte puține. Circula un mit, care probabil avea mai mult decît o sămînță de adevăr: și anume că trebuia să mănînci nu știu cîți ani numai iaurt și să economisești, să pui bani la CEC ca să-ți poți cumpăra o Dacie.

Iaurtul nu era rău, se vindea în borcane de sticlă, returnabile, și s-a găsit relativ ușor pînă aproape de perioada apocaliptică în care nu se mai găsea nimic. Nu-mi pot aminti exact cît costa, dar cu siguranță era ieftin. CEC-ul era cam singura bancă de atunci (în orice caz, singura la care avea acces oricine) din Republica Socialistă România. Dacia, 1300 și 1100, era Mașina vremii. Mai existau Olcit-uri, Trabanturi, ARO-uri și, din cîte îmi amintesc, cîteva mărci din țările socialiste vecine și prietene, dar și mai puține. Mașina, pentru noi, copii ai anilor ’70, era Dacia. Așa cum lumea era Bucureștiul (pentru cei născuți aici, desigur), Mașina era Dacia. La fel cum bicicleta era Pegas.

Am avut un Pegas verde, cred că pe la 13 ani. Știam deja să merg pe două roți, trecusem prin toate fazele posibile. Fuseseră destule: de la tricicleta albastră joasă la tricicleta înaltă, de copil mare. Și apoi la bicicleta, cred, roz-vișinie, pe două roți, dar și cu două rotițe de sprijin în spate. Încet-încet, cele două rotițe au dispărut. În locul lor au alergat, o perioadă, pe lîngă bicicletă, mama sau tata, prinzîndu-mă uneori la timp înainte de prăbușire. Au fost și destule julituri, dar într-un timp decent, din cîte-mi amintesc, am învățat să merg, onorabil.

De atunci am simțit că lumea se vede și se simte altfel pe roți. Că trecerea în trombă pe lîngă lucruri îți schimbă perspectiva. Viteza pe care Făt-Frumos, în basme, o numea „ca vîntul” îți conferea o senzație de libertate și de putere netrăite pînă atunci. Libertatea aproape a unui zbor și puterea străbaterii spațiului, a unei alte luări în stăpînire a lucrurilor – mai ușoară într-un fel și, în același timp, mai intensă.

Tot cu bicicleta am avut revelația descoperirii unor „lumi”. A unor locuri despre care știam doar teoretic, a căror poveste doar o auzisem, dar care păreau incaccesibile la modul concret. În lumea plină de limite în care viețuiam, asta n-ar fi fost ceva neobișnuit. Dar așa, cu bicicleta, locurile respective ieșeau din sfera mitologică și se concretizau. Ba chiar se dovedeau aproape de alte locuri de care nu le legasem pînă atunci. Așa s-a întîmplat cu Mărțișorul lui Arghezi, la care am văzut că se putea ajunge din Parcul Tineretului, pe unde dădeam ture toată ziua. Eram, păstrînd proporțiile, precum primii exploratori care au descoperit alte continente și au reușit să reconfigureze harta lumii pe care o credeau cunoscută.

Bicicleta, însă, nu ieșea din sfera parcurilor. Nu mi-ar fi dat în nici un fel prin cap să merg altundeva cu ea decît prin parcuri și, cel mult, pe aleile învecinate acestora. Nici gînd pe carosabil, dar nici pe trotuarele adiacente, cum se întîmplă astăzi. Așa că lumea care se reconfigura o făcea tot din petice și cu destule zone rămase nepeticite între ele. Cel mai mare act de curaj pe roți pentru vremea de atunci fusese să tot traversez Șerban Vodă, alături de bunicii mei, de pe partea de străzi care dădeau spre Parcul Carol, pe atunci Libertății, spre Tineretului, pe atunci post-Cocioc, în curs de amenajare, cu o trotinetă mov. Nicidecum electrică, nu se pomenise așa ceva pe aici... Pe care încărcam ghivece și diverse alte bulendre, ajutîndu-i astfel, vine vorba, pe bunicii mei să se mute de pe o parte pe alta a străzii. Dintr-o casă cu chirie în casa lor, proprietate personală, cum se spunea în epocă, în care nu se putuseră muta pînă atunci (adică aproape o viață), pentru că locuia în ea – cu chirie, desigur – un colonel de Securitate, dacă nu greșesc.

Dacia roșie a urmat la scurt timp după mutarea asta. Dar n-au cumpărat-o părinții mei, care nici nu visau la așa ceva, ci unchiul meu. Important e că a achiziționat-o cineva din familie. Eram destul de apropiați încît să beneficiem cu toții de această Chitty Chitty Bang Bang care ne-a schimbat, iar, dimensiunile lumii și ne-a permis să ne deplasăm spre zonele în care aveam oarece acces la necuprins.

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Aix-les-Bains și tinerii francezi de 70 de ani (II)
Dar poate că mai mult decît plimbarea în sine conta acel „împreună”.
p 19 jpg
Cultul virginității
Ideea că virginitatea fizică atestă puritatea și inocența depășește granițele religioase, devenind un construct social și ipocrit prin care unei femei i se anulează calitățile morale în favoarea celor fizice, ajungînd să fie prețuită mai degrabă integritatea trupului decît mintea și sufletul.
p 20 San Filippo Neri WC jpg
Despre creștinism și veselie
Multe dintre textele clasice ale creștinismului dovedesc o relație încordată pe care Sfinții Părinți o întrețineau cu rîsul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Migdalul lui Origen
Editat, tradus, redescoperit în bogăția și autenticitatea sa în ultimul secol, Origen revine de fiecare dată în atenția cititorilor cu o înnoită putere de atracție.
Zizi și neantul jpeg
Dacia roșie
Era o oază, într-o vreme în care lucrurile se degradau pe zi ce trecea: la cantina de acolo se putea mînca bine și ieftin, ba chiar și cumpărai una-alta pentru acasă, uneori.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La Galați, o candidată a fost surprinsă în timp ce încerca să fraudeze examenul de bacalaureat cu un pix-telefon. Avea 45 de ani și era absolventă a unui liceu particular, la frecvenţă redusă.
41580801101 373a7ea5c2 c jpg
Oamenii fac orașele
Paradigmei moderniste de producție a noilor cartiere, Jacobs îi opune observația directă și studiul la firul ierbii, sau la bordura trotuarului, a vieții urbane.
Zizi și neantul jpeg
Roți și vremuri
Trebuia să mănînci nu știu cîți ani numai iaurt și să economisești, să pui bani la CEC ca să-ți poți cumpăra o Dacie.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Aix-Les-Bains și tinerii francezi de 70 de ani (I)
În Aix zilele de vară se mișcă în ritm de melc, par nesfîrșite, exact ca acelea din vacanțele copilăriei.
E cool să postești jpeg
Tastatura sau creionul?
Este un avantaj real acest transfer al informațiilor direct pe dispozitivele elevilor?
p 20 WC jpg
Religiile manevrate de dictatori
Sîntem înconjuraţi de spaţii unde religia e folosită în beneficiul unor regimuri antiliberale: Rusia lui Putin, Turcia lui Erdogan, Ungaria lui Orbán.
Theodor Pallady jpeg
Discretul eroism al moderației
Nu prea cunoaștem opera românilor americani, iar numele care circulă simultan în cele două culturi provin cu precădere din zona umanistică.
p 23 Lea Rasovszky, Bubblegun of Sweet Surrender (Soft War) I  Codre jpg
„Războiul este doar «eu» și nici un pic «tu»” – artiștii și galeriile în timp de război
„Un fel de așteptare epuizantă la capătul căreia sperăm să fie pace.”
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
După ce, cu o săptămînă în urmă, doi lei au încercat zadarnic să evadeze din grădina zoologică din Rădăuți, un șarpe mai norocos a pătruns în Spitalul Orășenesc din Balș.
Zizi și neantul jpeg
Mare, pofte, necuprins
Tocmai ăsta era hazul vacanței: împletirea ciudată de pofte concrete și visări abstracte. Figurau, cu toatele, într-un meniu pestriț și cu pretenții.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Vacanțe de altădată
Nu pot vedea mai multe, însă sînt convinsă că au și bomboane străine sau ciocolată, poate că au și gume cu surprize.
E cool să postești jpeg
S-o fi supărat pe mine?
Ca să nu „supere” această societate, foarte multe femei ajung să fie prizoniere ale unor prejudecăți pe care și le autoinduc, perpetuîndu-le, uitînd de cele mai multe ori de ele însele.
p 20 Sf  Augustin WC jpg
De ce scandalizează creștinismul?
Scandalul creștinismului stă așadar în neverosimilul lui. Însuși Dumnezeu vorbește, dar nu o face ca un stăpîn.
setea de absolut convorbiri cu christian chabanis jpg
Setea de absolut
Atunci cînd am întrevăzut cîteva adevăruri esențiale este dureros să simțim că, în măsura în care vrem să le comunicăm oamenilor, ele capătă limitele noastre, impuritățile noastre, degradîndu-se în funcție de acest aliaj.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
O femeie din București a fost pusă sub control judiciar, fiind bănuită de săvîrșirea infracțiunii de înșelăciune prin vrăjitorie.
Edgar Allan Poe, circa 1849, restored, squared off jpg
Prăbușirea casei Usher
Una dintre cele mai emoționante descrieri de arhitectură din literatura universală este tabloul creionat de Edgar Allan Poe în debutul nuvelei „Prăbușirea casei Usher”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum e să pleci în vacanță bolnav și complet epuizat
N-am mai fost într-o vacanță parțial din cauza pandemiei, însă mai mult din cauza faptului că nu mi-am mai permis o vacanță.
p 20 Ierusalim, Muntele Templului WC jpg
Loc disputat
De curînd, la Ierusalim au izbucnit din nou – dar cînd au încetat? – tensiunile pe esplanada Cupolei Stîncii.
Theodor Pallady jpeg
Scurtă oprire în biblioteca perfectă
Cel mai adesea afli despre autorii de cărți din cărțile altor autori: circulația bibliografică prin notele de subsol asigură ventilația academică din care se compune tradiția intelectuală a oricărei societăți moderne.

Adevarul.ro

image
Experimentul social al unui român care a vrut să afle ce cred românii când li se spune că viaţa în luxul paradisului din Bali costă mai puţin decât în Cluj
Patrik Bindea este specialist în marketing şi de câteva luni a început un experiment social. El a făcut o comparaţie „cosmetizată” a costului vieţii în paradisul din Bali, cu Bucureşti sau Cluj, iar concluziile acestul „clickbait” elaborat au fost surprinzătoare: oamenii au înghiţit „găluşca” şi au generat un trafic nebun postării.
image
Un YouTuber care a vizitat un McDonald's-ul rebrănduit din Rusia a povestit cât de multe diferenţe sunt faţă de varianta americană
Un reporter rus de la un cunoscut canal de YouTube a mers la McDonald's-ul rebranduit din Moscova, care s-a deschis pe 12 iunie, şi a spus că mirosul şi mâncarea sunt diferite.
image
Cum au vrut bulgarii să anexeze toată Dobrogea. Jafuri, crime şi bomboane otrăvite în Primul Război Mondial
După nici jumătate de veac de la ieşirea Dobrogei de sub stăpânirea otomană, provincia dintre Dunăre şi Marea Neagră a cunoscut din nou ororile ocupaţiei, de data aceasta ale bulgarilor, care au încercat să anexeze toată provincia prin jefuirea şi omorârea populaţiei.

HIstoria.ro

image
România, alianțele militare și Războaiele Balcanice
Se spune că orice conflict militar extins are parte de un preambul, iar preludiul Primului Război Mondial a fost constituit de cele două conflicte balcanice din anii 1912 și 1913.
image
„Greva regală” și răspunsul lui Ion Mihalache
În prima parte a lui octombrie 1945, Lucreţiu Pătrășcanu îl abordează pe Mihalache, propunându-i să devină prim-ministru în locul lui Petru Groza.
image
Sultanul Mahmud II – călăul ienicerilor
Sultanul otoman Mahmud II (1808-1839) a fost cel care a iniţiat seria de reforme ce urma să modernizeze îmbătrânitul Imperiu Otoman şi să îl ridice la nivelul puterilor occidentale. Urcând pe tron în contextul luptelor dintre reformatori şi conservatori, Mahmud a înţeles mai bine decât vărul său, sultanul Selim III, cum trebuie implementate reformele la nivelul întregului imperiu.