Roți și vremuri

Publicat în Dilema Veche nr. 950 din 23 – 29 iunie 2022
Zizi și neantul jpeg

În copilăria mea, nimeni din familie, ori chiar dintre prieteni, nu avea mașină. Ne deplasam cu toții, ades, pe jos și nu făceam caz de asta. Și cel mai des cu mijloacele de transport în comun.

De altfel, cred că am copilărit mai curînd într-o lume a pietonilor, în care trotuarele erau mai ocupate decît carosabilul. În afară de troleibuze, autobuze și tramvaie (care nici ele nu erau destule, căci altfel nu s-ar fi îngrămădit oamenii în ele și nu ar fi atîrnat pe scările lor), mai erau puține taxiuri (niciodată destule) și la fel de puține mașini personale. Era un număr mic de mașini disponibile, trebuia să te-nscrii și să-ți aștepți rîndul, nu mai știu exact care era procedura. Dar știu că erau foarte scumpe și foarte puține. Circula un mit, care probabil avea mai mult decît o sămînță de adevăr: și anume că trebuia să mănînci nu știu cîți ani numai iaurt și să economisești, să pui bani la CEC ca să-ți poți cumpăra o Dacie.

Iaurtul nu era rău, se vindea în borcane de sticlă, returnabile, și s-a găsit relativ ușor pînă aproape de perioada apocaliptică în care nu se mai găsea nimic. Nu-mi pot aminti exact cît costa, dar cu siguranță era ieftin. CEC-ul era cam singura bancă de atunci (în orice caz, singura la care avea acces oricine) din Republica Socialistă România. Dacia, 1300 și 1100, era Mașina vremii. Mai existau Olcit-uri, Trabanturi, ARO-uri și, din cîte îmi amintesc, cîteva mărci din țările socialiste vecine și prietene, dar și mai puține. Mașina, pentru noi, copii ai anilor ’70, era Dacia. Așa cum lumea era Bucureștiul (pentru cei născuți aici, desigur), Mașina era Dacia. La fel cum bicicleta era Pegas.

Am avut un Pegas verde, cred că pe la 13 ani. Știam deja să merg pe două roți, trecusem prin toate fazele posibile. Fuseseră destule: de la tricicleta albastră joasă la tricicleta înaltă, de copil mare. Și apoi la bicicleta, cred, roz-vișinie, pe două roți, dar și cu două rotițe de sprijin în spate. Încet-încet, cele două rotițe au dispărut. În locul lor au alergat, o perioadă, pe lîngă bicicletă, mama sau tata, prinzîndu-mă uneori la timp înainte de prăbușire. Au fost și destule julituri, dar într-un timp decent, din cîte-mi amintesc, am învățat să merg, onorabil.

De atunci am simțit că lumea se vede și se simte altfel pe roți. Că trecerea în trombă pe lîngă lucruri îți schimbă perspectiva. Viteza pe care Făt-Frumos, în basme, o numea „ca vîntul” îți conferea o senzație de libertate și de putere netrăite pînă atunci. Libertatea aproape a unui zbor și puterea străbaterii spațiului, a unei alte luări în stăpînire a lucrurilor – mai ușoară într-un fel și, în același timp, mai intensă.

Tot cu bicicleta am avut revelația descoperirii unor „lumi”. A unor locuri despre care știam doar teoretic, a căror poveste doar o auzisem, dar care păreau incaccesibile la modul concret. În lumea plină de limite în care viețuiam, asta n-ar fi fost ceva neobișnuit. Dar așa, cu bicicleta, locurile respective ieșeau din sfera mitologică și se concretizau. Ba chiar se dovedeau aproape de alte locuri de care nu le legasem pînă atunci. Așa s-a întîmplat cu Mărțișorul lui Arghezi, la care am văzut că se putea ajunge din Parcul Tineretului, pe unde dădeam ture toată ziua. Eram, păstrînd proporțiile, precum primii exploratori care au descoperit alte continente și au reușit să reconfigureze harta lumii pe care o credeau cunoscută.

Bicicleta, însă, nu ieșea din sfera parcurilor. Nu mi-ar fi dat în nici un fel prin cap să merg altundeva cu ea decît prin parcuri și, cel mult, pe aleile învecinate acestora. Nici gînd pe carosabil, dar nici pe trotuarele adiacente, cum se întîmplă astăzi. Așa că lumea care se reconfigura o făcea tot din petice și cu destule zone rămase nepeticite între ele. Cel mai mare act de curaj pe roți pentru vremea de atunci fusese să tot traversez Șerban Vodă, alături de bunicii mei, de pe partea de străzi care dădeau spre Parcul Carol, pe atunci Libertății, spre Tineretului, pe atunci post-Cocioc, în curs de amenajare, cu o trotinetă mov. Nicidecum electrică, nu se pomenise așa ceva pe aici... Pe care încărcam ghivece și diverse alte bulendre, ajutîndu-i astfel, vine vorba, pe bunicii mei să se mute de pe o parte pe alta a străzii. Dintr-o casă cu chirie în casa lor, proprietate personală, cum se spunea în epocă, în care nu se putuseră muta pînă atunci (adică aproape o viață), pentru că locuia în ea – cu chirie, desigur – un colonel de Securitate, dacă nu greșesc.

Dacia roșie a urmat la scurt timp după mutarea asta. Dar n-au cumpărat-o părinții mei, care nici nu visau la așa ceva, ci unchiul meu. Important e că a achiziționat-o cineva din familie. Eram destul de apropiați încît să beneficiem cu toții de această Chitty Chitty Bang Bang care ne-a schimbat, iar, dimensiunile lumii și ne-a permis să ne deplasăm spre zonele în care aveam oarece acces la necuprins.

caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.
image png
După 20 de ani: cît ne-a schimbat Facebook viețile?
În 2020, Facebook anunța că nu va verifica reclamele politicienilor pe platformele sale, permițînd astfel și publicarea informațiilor false.
p 20 WC jpg
Proba gustului
Se susţine şi în Vechiul Testament, şi în Noul Testament, spunea Andrei Pleşu într-un curs de angelologie, că „omul e bine să aibă sare, adică să aibă gust bun...
p 21 WC jpg
Natura, industria și designul biofil
Mă refer la vegetația care urcă pe terasele zgîrie-norilor, într-un elan care amintește de literatura SF post-apocaliptică sau de imaginile.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Se știe, politicianul român vorbește colorat, dar cîteodată (pesemne ca să fie sobru) își restrînge paleta de culori. De curînd, într-o discuție la televizor, l-am auzit pe unul afirmînd despre un altul că „a spus negru pe alb“.
image png
Ce ne amintim și ce am uitat
Întoarcerea spre trecut, în încercarea de a-i recupera reperele, ar trebui să fie însoțită, așa cum au încercat s-o facă și organizatorii expoziției dedicate Monicăi Lovinescu, de sentimentul „aducerii aminte, înainte de a uita”.

Adevarul.ro

image
Calculele Coaliției. Independentul Cătălin Cîrstoiu la Capitală, împărțire politică la sectoare
Lunga căutare a Coaliției pentru un candidat care să-l învingă pe Nicușor Dan a luat sfârșit. Iar până la urmă, PSD și PNL par să se fi oprit la un independent, medicul Cătălin Cîrstoiu, favorit în rândul Puterii pentru intrarea în cursa pentru Capitală.
image
Destinul crud al Arynei Sabalenka, al cărei iubit a murit azi-noapte. Și-a pierdut și tatăl, la aceeași vârstă
O veste-șoc a lovit-o pe jucătoarea din Belarus, chiar înainte de debutul în turneul de la Miami.
image
Româncă obligată de justiție să își trimită copiii în plasament în Marea Britanie
Curtea de Apel București a hotărât ca o mamă din județul Vaslui să-și trimită copiii în plasament în Marea Britanie. Femeia este acuzată de răpire internațională de minori de către serviciile sociale din Newham, Londra, care au sesizat autoritățile române.

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.