Revelionul din Luna cadourilor

Publicat în Dilema Veche nr. 872 din 23 decembrie 2020 - 6 ianuarie 2021
Zizi și neantul jpeg

Pe vremea lui Ceaușescu, cei mai mulți dintre noi serbam Crăciunul acasă, conform tradiției. Făceam brad, sarmale, cozonac și se mergea cu colindul. La biserică mai puțin. Dar ceea ce lipsea, în mod evident, era manifestarea Crăciunului în spațiul public.

Exista, și pe atunci, o variantă socialistă a Crăciunului consumist: luna decembrie era numită Luna cadourilor, se făcea chiar reclamă, cîtă se putea pe vremea aceea, la televizor. Funcționa, întrucîtva: intram în vrie. Deși oficial luna asta a cadourilor nu era asociată cu Crăciunul, noi, cetățenii Republicii Socialiste România, o asociam. Oricum, noi eram învățați să dedublăm totul pe cont propriu, adăugam aproape la orice ne oferea sistemul propria noastră versiune mai umană, mai normală, mai puțin propagandistică, măcar de supraviețuire. Cel puțin așa se întîmpla în familia noastră și în destule alte familii cu ai căror membri am stat de vorbă.

Intram într-o vrie care combina Luna cadourilor cu tradițiile Crăciunului, dar și cu cele socialiste ale Revelionului. Pentru că oficial nu se putea vorbi de Crăciun, se tot anticipa Revelionul. El era evenimentul pe față al sezonului, i se dădea atunci o importanță exagerată la care cu toții eram părtași. Televiziunea Română contribuia din greu: de Revelion era, cred, singura noapte din an în care programul TV ținea pînă la 5 dimineața. Pentru vremurile de atunci, în care cele mai multe se închideau la ora 16, doar restaurantele și barurile, cel puțin oficial și cu cîteva excepții, mai curînd pe litoral, maximum pe la 1 noaptea, să ai o noapte albă era un eveniment. Toate tabuurile erau încălcate și, în această noapte albă cu voie de la stăpînire, eram liberi să ne destrăbălăm în tenebre...

Nu doar programul TV ținea atunci toată noaptea, ci și localurile, din cîte-mi amintesc. Era momentul în care te puteai, în sfîrșit, „pune la țol festiv”, conform cu standardele epocii, avea rost să te coafezi, să-ți pui tocuri și paiete, cravată și costum. Să stai în fața feței de masă scrobite de la restaurant, așteptînd platouașul cu aperitive (două chiftele, doi cîrnăciori, două bucăți de brînză, o roșie, o măslină, un ardei, o felie de salam...), castronul cu ciorbă, friptura și sarmalele. Ori să ți le așezi tu pe propria față de masă scrobită din propria sufragerie cu vitrina în care tronau, mînă-n mînă, Ciobănașul și Pescarul, zgîindu-se la Cerbul carpatin din fața lor, toți reglementar plasați pe mileuri. Să dai tu singură, în timp ce-ți fluturai buclele nu foarte mlădioase pentru că fuseseră victimele unui permanent cam strîns, aperitivele mult mai alambicate, făcute-n casă, precum crema de brînză sau icrele. Și nelipsita salată de boeuf. Apoi piftia...

Pe toate astea le știam mai puțin din realitate, cît din scenetele de la televizor. Așteptam, cînd eram mică, un an ca să-i mai revăd pe Toma Caragiu și apoi pe Stela Popescu și pe Ștefan Bănică senior, printre alții. De acolo aflasem și eu cum trebuie să fie Revelionul „standard”, cel care dădea bine în lumea în care trăiam. La noi acasă nu era niciodată așa, deși aveam în fiecare an musafiri, niște prieteni cu care ne amuzam la scenetele deja menționate. Dar nimeni nu purta rochii de seară cu paiete și nici costume gri șoarece cu cămăși albe. Toți se îmbrăcau în stilul pe care azi l-am numi casual. În general, nici salată de boeuf n-aveam, nici piftie, nici măcar cremă de brînză. Aveam friptură, de pildă, și tot soiul de aperitive din cele ale vieții de zi cu zi. Din fericire, zic azi, și din nefericire, aș fi spus atunci, ne lipsea festivismul și totul plutea într-un firesc cordial.

Eram binedispuși, eram puși pe rîs. Rîdeam cu cei de la televizor, uneori, și alteori de cei de la televizor, dar fără malițiozitate. Ne bucuram de noaptea albă, ne lăsam în voia carnavalescului din noi și gustam producțiile de multe ori tributare regimului, conformiste, kitsch, chiar lamentabile. Dar și, de alte cîteva dăți, istețe, imaginative, rebele la un anumit nivel aluziv și cu haz. Ne uitam chiar la discursul „tovarășului Nicoale Ceaușescu” de la ora 12. Toată lumea făcea glume la adresa lui, toată lumea-l critica, dar totuși era integrat cumva în același carnavalesc, era cumva aruncat în derizoriu ca să nu strice cheful serii. Nu spunea nimeni, grav și sumbru, cît de nociv și criminal era, de fapt. Nu în seara dintre ani.

Dacă am fi fost la restaurantul cu fața de masă scrobită ar fi urmat șprițurile. Ăsta era obiceiul epocii, vinul se bea îndoit cu sifon. Tot șprițuri ar fi adus și doamna cu bucle rigide și rochie cu paiete din scenetele de pe micul ecran. Asta după ce ar fi „servit” tăria, țoiurile de țuică. Ea ar fi fost artizana tuturor bunătăților, asta era legea momentului: chestia care acum pare mai curînd simbolică privind femeia la cratiță, atunci era, în cele mai multe cazuri, o realitate.

La 12 noaptea, cu sau fără discursul lui Ceaușescu, beam șampanie. De fapt, vin spumos. Vinul ăsta s-a găsit în alimentare pînă-n ultima clipă înainte de Revoluție, cînd nu-l mai puteai asocia decît cu așa-zișii creveți vietnamezi.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Și dacă nu o să se termine?
Sperăm că celălalt ne va accepta cu toate bandajele noastre.
Zizi și neantul jpeg
Ploi
Eram, se poate spune, invincibilă cu armura asta de plastic: torentele și bulboanele nu mă puteau doborî.
E cool să postești jpeg
Noile adicții ale adolescenților
Sînt aceste nevoi satisfăcute prin adicții? Doar temporar, însă efectele sînt copleșitoare.
p 20 Breugel, Ispitirea Sfintului Anton (detaliu) jpg
Literatură și experiență mistică
Cuvîntul poetic asigura această trecere din „mediul exterior” în „mediul interior”.
foto BTC DV bis jpeg
De ce blîndețea?
E aici ceva din alchimia virtuții la fel de veche ca natura umană.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Pe lîngă ofertele de serviciu, la mica publicitate apar uneori (ca în ziarul Libertatea de vineri, 24 martie 2023) și oferte matrimoniale: „DOMN București doresc doamnă 70 ani pt. a îi oferi feeria vieții“. De nerefuzat. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Iubirea e testul pentru curaj
Cîteodată, îți dorești atît de mult unele lucruri încît, atunci cînd apar în viața ta, te temi că le-ai inventat chiar tu – credibil, pînă la ultimul detaliu.
Zizi și neantul jpeg
Stradale
Uneori, mai ales cînd e frumos afară, strada e pur și simplu bucurie. Te plimbi și te bucuri, fără să ai vreun motiv anume. Sau avîndu-le, de fapt, pe toate.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Ce șanse are copilul ăsta?
Probabil că vecina mea deduce doar că ne certăm și e îngrijorată din cauza asta.
E cool să postești jpeg
Simțire fără rațiune
„Azi, rețelele de socializare au impus emoția, în detrimentul rațiunii”
p 20 Minastirea Sfintul Mihail, Kiev WC jpg
Diferite diversităţi religioase
Întîlnirea religiilor cere, chiar mai intens decît politicul, cunoaşterea interlocutorului: cel din faţa ta şi Cel de deasupra tuturor.
Theodor Pallady jpeg
Religia în școală, o veche poveste
După mine, neîncrederea în autorități (partide politice, instituții publice, lideri) s-a transferat și în tabăra seculariștilor anticlericali.
p 24 D  Stanciu jpg
Cu ochii-n 3,14
L-am rugat pe Siri (aplicația cu funcție de „asistent personal”) să-mi spună istoria controversatei aplicații TikTok.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Vreau să mai verific o dată
Încerc să îmi spun, cînd nu dorm de grija tuturor lucrurilor care ar putea merge prost, că este doar o încercare a minții, care vede pericole peste tot, de a mă proteja.
Zizi și neantul jpeg
Parcul Tineretului
Așa am început să ne apropriem teritoriul parcului, colțișor cu colțișor și tufiș cu tufiș, și să nu ne mai temem de el.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Am vrut să scriu
despre sărăcie, dar am scris despre cîrciumi și despre hipsteri
Oameni tineri, relaxați, care par să nu fi muncit o zi în viața lor sau în nici un caz o muncă din asta mai de duzină, numai treburi fine, intelectuale.
p 20 jpg
Sărăcia lucrurilor. Despre felul de a vedea al celor simpli
Cei simpli se află în posesia unui adevăr pe care îl știu și copiii încredințați de ocrotirea părintească: aceea că lumea, în absența lui Dumnezeu, este prea fragilă pentru a putea exista.
E cool să postești jpeg
Violența contra profesorilor
„Violența împotriva profesorilor este în creștere”, titra la sfîrșitul anului trecut și Tagesschau un articol despre un sondaj recent, potrivit căruia „Insultele, intimidarea și atacurile fizice împotriva profesorilor au ajuns să fie la ordinea zilei în multe școli din Germania”.
foto BTC DV bis jpeg
Latina la bacalaureat
Se poate începe cu pasul just și minimal al reintroducerii latinei ca materie de bacalaureat.
p 24 S  Voinescu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cîndva în anii ’70, Coreea de Nord a făcut o comandă de o mie de mașini Volvo, pe care nu le-a plătit nici pînă azi. La fiecare șase luni, suedezii le reamintesc să facă plata.
Zizi și neantul jpeg
Mame și mama
Nu mi-a plăcut niciodată prea mult ziua de 8 Martie.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce film revedem astăzi?
Revizionările ne oferă confort emo­țio­nal, ne dau un sentiment de control asupra vieților noastre și ne conectează cu tre­cutul.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Scriitorul – o specie sălbatică
Am prieteni scriitori care îmi zic: lasă, bre, că scriem pentru generațiile viitoare!
p 20 WC jpg
Nimbul după Bizanţ
Ortodoxia ca model de societate – centrat pe viaţa în Biserică, pe liturghie şi monahism – a fost un model viabil în secolele post-bizantine.

Adevarul.ro

image
Cele mai ieftine destinații de vacanță din Grecia. Insula care trece neobservată, dar merită vizitată
Pe lângă celebrele insule grecești Santorini, Mykonos și Thassos, există și alte destinații de vacanță în Grecia mai puțin cunoscute și mai ieftine. Iată care sunt acestea, conform The Travel.
image
Poliţistul care a ucis din greșeală un şofer. Nu va face nicio zi de închisoare, dar a fost obligat la daune-record
Un polițist din Vaslui a fost trimis în judecată pentru omor, dar a fost condamnat în cele din urmă pentru ucidere din culpă, după ce instanţa a schimbat încadrarea juridică a faptei.
image
Sfaturile primite de doi tineri pensionari MAI care vor să își crească fetița în Olanda. „Ne ajung banii?“
Doi tineri pensionari MAI, beneficiari de pensii militare, vor să se mute cu fetița în Olanda și au cerut sfaturi despre acest pas pe un grup de Facebook al românilor din diaspora.

HIstoria.ro

image
Statul sovietic paralel în România. Rețeaua colonelului Zudov
Prin sintagma „stat sovietic paralel” înțelegem mecanismul clandestin prin care Uniunea Sovietică a instituit controlul total asupra suveranității statului român.
image
Povestea marilor cutremure ce au zguduit spațiul românesc
La mijlocul lunii februarie a acestui an, orașul Târgu Jiu și localitățile învecinate au fost afectate de o serie de cutremure care, deși nu au produs pierderi de vieți omenești sau pagube materiale majore, au stârnit panică în rândul populației.
image
Irina Bossy-Ghica: „Îmi consacru toate eforturile pentru a reconstrui ceea ce înaintașii mei au clădit”
Stră-strănepoata lui Ion Ghica și a lui Gheorghe Grigore Cantacuzino a plecat din România în liceu, în 1973, și s-a reîntors prima oară 17 ani mai târziu, după „Revoluția” pe care ține s-o scrie cu ghilimele.