Primăvară, flori, fete, filme...

Publicat în Dilema Veche nr. 679 din 23 februarie–1 martie
Primăvară, flori, fete, filme    jpeg

Se simte, în sfîrșit, în aer. Deși nu e primăvara aia din compuneri și povești, cea cu rochia lungă, roz, plină de fructe, flori și păsăret. E încă una netrezită total la viață, ieșită parțial din iarnă, mai curînd gri decît roz, pe a cărei rochie poți vedea, deocamdată, doar cîteva bălți spălăcite ivite din topirea diverșilor nămeți. Și totuși, nimic în jur nu mai e strict încremenit, s-a mai dus senzația de neclintire făr’ de speranță. Acum totul curge, în fața ta, pe tine, eventual, pe strada pe care începi să poți înainta. Iar soarele mai reușește să-și ițească cîte-o rază prin pîcla umedă de zi cu zi.

Pe scurt, a venit un soi de pre-primăvară, cea adusă de Sfîntul Valentin și de Dragobete, chiar dacă „the birds and the bees“ nu și-au intrat încă în drepturi complet. În acest context incert, totuși, se vînd pretutindeni flori de primăvară. Clasicele zambile – cîte una-ntr-un buchet, albă, roz sau albastră, încărcată și-ngrămădită peste poate – sînt printre primele oferte. Așa standard, cum par și cum sînt, rămîn florile mele preferate. Pe ele le alegeam, din prima, cînd jucam, pe vremuri, „Flori, fete, filme sau băieți“. Pînă la urmă, dacă stau să mă gîndesc, gusturile mele nu se dovedesc prea rafinate (cred că la băieți l aș pune pe Clooney, previzibil). Mi-au plăcut întotdeauna zambilele supraîncărcate, cu mirosul lor excesiv, și mereu am primit lalele zvelte, rafinate, delicate. O singură dată m-am umplut de zambile, cred că-n clasa a opta, cînd, în sfîrșit, ziua mea a picat în timpul școlii și i-am anunțat pe toți că mi-o voi serba acolo. Majoritatea mi-au adus flori, în special zambile. Și țin minte și acum cît de fericită și mîndră am fost să defilez cu ele, pe jos, pînă acasă.

Crescînd, relația mea cu florile a ­luat-o razna. Vrînd, probabil, să nu fiu convențională (deși ostentativele zambile continuau să îmi placă, în particular), ci rebelă (un soi de hippie întîrziată), am descoperit (sau decis) că nu îmi place să primesc flori. Că băieții care aduc flori cînd vin să te ia în oraș sînt niște pămpălăi sclivisiți care te plictisesc. Mai ales atunci cînd vin îmbrăcați elegant, în costum. Că cei adevărați sînt puștii pavoazați în negru, care abia vorbesc și abia se uită la tine, dar ascultă hard rock și te duc la filme negre și ele. Nici vorbă de vreun cadou. De asta, în clasa a zecea, l-am detestat pe băiatul frumușel și politicos care mă aștepta aproape în fiecare zi la școală cu o floare. Tot așa cum, la mare, vreo doi ani mai tîrziu, mi s-a luat de Făt-Frumos-ul smead cunoscut pe plajă cînd, după o seară la discotecă, a început să-mi vorbească de stele.

Nu-mi displăceau florile în sine. Îmi plăceau cele din curtea bunicului meu, chiar cînd acesta devenise foarte bătrîn și aproape că nu mai vedea și nu mai putea să le îngrijească: pînă și atunci, la începutul primăverii, în curtea lui înfloreau, „reglementar“, cîțiva ghiocei și niscaiva brîndușe. La Cumpătu, în Sinaia, dădeai peste poieni întregi vîrstate cu brîndușe și, în general, era o plăcere să te plimbi printre ele. Fără ca neapărat să le culegi.

Tatăl meu era împotriva florilor rupte, moarte. Dacă era să cumperi vreodată flori, măcar le luai în ghiveci. Cît eram eu mică, mama nu părea interesată în mod special de flori. Dar mai tîrziu, cînd și-a făcut, în sfîrșit, „casa visurilor“ ei, a devenit o maniacă a ghivecelor. Nu numai că le uda zilnic, dar fiecare dintre ele își avea ritualul ei. Îngrijirea și udarea lor durau peste o oră, zilnic. Și nu o făcea după capul ei, ci avea chiar și o consultantă horticolă, care venea din cînd în cînd și spunea de ce ar mai avea nevoie fiecare floare.

După ce mama n-a mai fost, o parte dintre florile ei au ajuns la mine. Care, pînă atunci, nu avusesem cine știe ce relație cu plantele. Ca prin miracol, florile de la ea au rezistat, au continuat și continuă să înflorească. Uneori devenind uimitor de frumoase, precum trandafirul galben sau orhideea. Sensibilizîndu-mă chiar și pe mine, cea care, acum cîțiva ani, nici n-aveam ochi pentru natura din jur. Și care, acum, încep tot mai mult să o descopăr, să mă bucur de fiecare pată de culoare dintre blocurile cenușii, să simt cînd magnoliile încep să înflorească în oraș și cînd celebrii mîțișori galbeni împînzesc Parcul Tineretului.

Atunci florile devin altceva decît cele din buchetul lui Don John­ston (Bill Murray) din Broken Flowers (Jim Jarmusch, 2005), de care mai nimeni nu avea nevoie. Chiar decît cele mov, cu alură sălbatică, pe care Jane Adler (Meryl Streep), în It’s complicated (Nancy Meyers, 2009), și le culege singură din propria grădină, într-un moment de bună dispoziție și clarificare de dimineață. Devin, strict acolo unde s-au nimerit să crească, semnul primăverii adevărate, cu mult mai puține griuri și cu mai multe rozuri, pe care o tot așteptăm. Și despre care, atunci cînd vine, mereu nu ne vine să credem că se întîmplă, iarăși.

Foto: wikimedia commons

Cea mai bună parte din noi jpeg
Prietenia între femei – un mit?
Marile bucurii și marile tristeți le cam ducem de unii singuri.
Zizi și neantul jpeg
Zăpadă și săpuneală
Săpuneala era, negreșit, un mini-ritual pre-sexual.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Diete și cîteva gînduri despre nutriție
● Orice dietă implică renunțarea la alcool. Eu nu beau decît vin, dar e bună și o bere. Pînă aici! Nu vreau să fiu un om slab, sănătos, dar trist.
E cool să postești jpeg
Cînd aduci munca acasă
Există, bineînțeles, avantaje clare ale muncii de acasă. Și pentru angajați, și pentru angajatori.
p 20 Kierkegaar WC jpg
Maestrul Kierkegaard
Într-o anumită împrejurare, Wittgenstein a observat: „Un gînditor religios onest este ca un funambul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Ineditele lui Eliade
E un eveniment care, sper, i-ar fi plăcut lui Eliade, pentru că e o confirmare a importanței arhivei pe care o evoca recurent, aproape obsesiv, în jurnalele sale, știind ce a lăsat în ea.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Dialog între un tată și un fiu (la vîrsta inocenței), în autobuz. Tatăl: „Merg să-i iau lu’ mami ceva.“ Fiul: „Ce?“ Tatăl: „Niște cizme.“ Fiul: „De ce?“ Tatăl: „Nu, că nu găsesc.“ Memorabil. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Cînd v-ați simțit singuri ultima dată?
Te poți simți însingurat într-o mare de oameni, dacă relațiile cu ei nu sînt potrivite.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum se pleca în State în anii ’90?
Astfel, exemplele pot continua, căci românul, odată ajuns cetăţean american, face tot posibilul să-şi uite limba şi obiceiurile, dar năravurile şi le păstrează.
E cool să postești jpeg
Vînzătorul nostru, stăpînul nostru
Rămîne însă o întrebare: politețea, grija, respectul sînt oare condiționate de bani sau derivă din calitatea umană?
p 20 jpg
Incultură religioasă şi incultură universitară
Numeroasele miniaturi ilustrative preiau, alături de modele musulmane, imagistică de tip budist chinez şi creştin bizantin.
Theodor Pallady jpeg
Un iluminist evreu în Țara Românească
Cronica relațiilor dintre români și evrei a fost uneori armonioasă, alteori convulsivă și tragică, în funcție de contexte sociale, dinamici ideologice și evoluții geopolitice inevitabil fluctuante.
index jpeg 3 webp
Cîtă nefericire în urbea lui Bucur!
La noi, aici, în București și în anul de grație 2023, sub ce pictăm oamenii sfîșiați, absurd, de haite, pe cîmpurile năpădite de buruieni ale unui oraș care agonizează fără să o știe?
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cehoaica Vera Czernak n-a mai suportat infidelitățile soțului ei, așa că într-o zi a decis să se arunce de la balcon. A căzut exact peste soțul ei care tocmai se întorcea acasă. El a murit, ea a supraviețuit.
Cea mai bună parte din noi jpeg
„Ei fac din noapte ziuă ş-a zilei ochi închid”
După ce vorbeam, mă culcam la loc. Nu i-am zis niciodată, dar se pare că știa. Mai tare decît cronotipul (și decît majoritatea lucrurilor) rămîne iubirea, se pare.
Zizi și neantul jpeg
Dimineți de iarnă
Mă făcea să simt că pămîntul nu-mi fuge de sub picioare. Că lucrurile pot avea sens și pot fi la locurile lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
La munca de jos
Oare n-ar trebui, la vîrsta lor, să plece în niște excursii ca să vadă lumea, să-și cumpere autorulote cum fac pensionarii din Germania, să-și petreacă revelioanele prin insule cu o climă mai blîndă?
E cool să postești jpeg
Bătaia e ruptă de rai – chipuri ale răului
Grăitoare pentru acest comportament defensiv este, de altfel, și zicala românească „Bătaia e ruptă din rai”, în fapt, o legitimare a violenței.
p 20 WC jpg
Democrația și Biserica în secolul XXI
Așa cum participarea demos-ului la viața cetății e însăși democrația, participarea laicatului la viața Bisericii e însuși creștinismul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Benedict al XVI-lea
Aproape intactă mi-a rămas, după zece ani, amintirea ultimei slujbe pe care a prezidat-o la San Pietro, în Miercurea Cenușii.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La știrile TV, imagini dintr-un supermarket și apoi opinia unei fete de la carne, despre cum mai merge vînzarea acum, după ce s-a încheiat iureșul sărbătorilor: „E foarte scăzută un picuț“. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Comoara e pretutindeni
Încerc să împing frica mult în fundul rucsacului, undeva între sacul de dormit și polarul de rezervă, amintindu-mi că o să fie vocală, dar n-o s-o las să conducă.
Zizi și neantul jpeg
Tache și cenușiul
Interesant e că pînă și în amintitrile mele culoarea paltonului său a rămas incertă: uneori mi-l amintesc gri, alteori negru.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cabana Caraiman
Nicăieri nu am simțit un munte mai sălbatic decît la cabana Caraiman, simți hăul, abruptul, aproape de tine țopăie caprele negre.

Adevarul.ro

image
Cum va fi vremea în ultima lună de iarnă. Care e recordul de ger năprasnic în România
Temperaturi foarte scăzute sau maxime termice neobişnuite s-au consemnat, de-a lungul timpului, în luna februarie. Recordul de ger a fost bătut la data de 10 februarie 1929, când la Vf.Omu s-au înregistrat minus 38 grade Celsius.
image
Patru lucruri în care se măsoară cu adevărat fericirea. Ce spune un profesor de la Harvard
Dr. Sanjiv Chopra, profesor la Harvard, a explicat de ce 20 de milioane de dolari câștigați la loto nu te fac fericit pe termen lung și care ar fi cele cinci lucruri care ar ajuta cu adevărat pentru a obține această stare.
image
Şi-a ucis cea mai bună prietenă din dorinţa de a fi mamă. Cele două femei se cunoscuseră la biserică
Crima haluncinantă, comisă de o femeie din Texas a uimit o lume întreagă. Aceasta şi-a omorât cu sânge rece cea mai bună prietenă, pe care o cunoştea de mai bine de un deceniu. Totul pentru a-i fura copilul.

HIstoria.ro

image
Moartea căpitanului Valter Mărăcineanu, un erou al Războiului de Independență
Muzeul Militar Naţional „Regele Ferdinand I” deține în patrimoniul său o fotografie inedită a eroului român Valter Mărăcineanu.
image
Armata lui Vlad Ţepeș: Arme și echipamente
Cu toată lipsa de piese originale din epocă, putem reface echipamentul și armamentul trupelor lui Vlad Ţepeș, bazându-ne pe puținele piese existente, pe sursele pictate și scrise și pe comparații cu zonele din jur.
image
Sfârșitul Bătăliei de la Stalingrad: Capitularea mareșalului Paulus
În timpul nopții de 30 spre 31 ianuarie 1943, Brigada 38 Motorizată, având atașate companiile de geniu, a încercuit zona din jurul Pieței Eroilor Căzuți și magazinul Univermag, întrerupând legăturile telefonice dintre comandamentul mareșalului Friedrich Paulus și unitățile subordonate.