Prima zi de „Zoia“

Publicat în Dilema Veche nr. 895 din 3 - 9 iunie 2021
Zizi și neantul jpeg

Îmi aduc aminte pînă-n ziua de azi prima zi la Școala Centrală, pe atunci, prin anii ’80, „Zoia Kosmodemianskaia“. Obținusem, cu chiu, cu vai, tranferul de la o clasă de mate-fizică a unui liceu devenit industrial la una de filologie-istorie a unuia dintre cele două licee de profil din București. Tocmai într-o perioadă în care, la vechiul liceu, aparent toate mergeau bine: eram, cum se spune prin seriale, destul de „populară“, aveam chiar un curtezan care mă aștepta după ore cu flori și mă conducea pînă la troleibuz. Aveam note bune în general, mai puțin la matematică, unde nu mai înțelegeam, se rupsese filmul.

Aparent era așa. De fapt, eram profund nemulțumită. Ceva nu se mai lega. Nimic nu se mai lega. Nu-mi mai găseam locul la liceul meu, tînjeam după altceva și nu știam exact spre ce. Iar în ce-l privește pe băiatul cu florile, care era drăguț și atît de bine intenționat, nu-mi plăcea mai deloc. Îmi plăcea, în schimb, un coleg de-al lui care nu mă prea băga-n seamă, care asculta hard rock și vedea filme de Antonioni. Romantismul meu de pe vremea aia era ușor gotic și rebel.

Ca să mă mut de la mate-fizică la filologie, trebuia să dau o diferență de latină. Un examen de latină. Îmi plăcuse latina în clasa a opta, mai mult decît mă așteptasem. Iar acum trebuia să mă pregătesc pentru examenul de diferență. Din clasa a opta mai știam doar niște maxime și cîteva declinări și conjugări. Culmea e că, deși refuzam matematica, aveam nevoie, totuși, de ceva care să-mi disciplineze mintea. Se pare că latina mi-a oferit asta.

Cu ocazia diferenței de latină am cunoscut-o pe Mia Morogan. Pentru mine, a fost Profesoara prin excelență. Le avea pe toate, atît cît trebuie din fiecare: era (și este, deși n-am mai vorbit cu ea de ani) tobă de carte, fermecătoare cît cuprinde și severă cît să n-o iei razna. Te făcea să te-ndrăgostești de ea, în felul ăla bun discipol / maestru, care te-m­pinge înainte. La vîrsta aia, de 15 ani, ai nevoie (cel puțin eu, una, aveam) și de o motivație afectivă. Simplele meandre ale cunoașterii, dacă nu ești vreun geniu, nu te cuceresc în sine, îți trebuie un mediator. Unul deghizat în haine seducătoare, ca-n basme. Cert e că așa am învățat eu latina, iar ce mai știu pînă-n ziua de azi tot doamnei Morogan îi datorez în cea mai mare măsură.

Am luat diferența de latină și iată-mă mutată la „Zoia Kosmodeminaskaia“, în clasa a X-a B. „B“-ul era pentru mine ceva ciudat, toată viața fusesem la „A“ și mi se părea, într-un complex de superioritate aiurea, că numai așa se poate. Totul se schimba, însă, în viața mea. Se schimbase și locuința, în locul celei din Șoseaua Giurgiului, în care mă pierdeam printre jucăriile fără număr ale copilăriei, trecusem la cea din Piața Lahovari. Sigur, mult mai în centru, pășisem într-o altă lume. Era, tot ca-n filme, ca și cum ne-am fi mutat în alt oraș și am fi început o viață nouă. Eram „the new kid in town“. Dar nu cu puteri paranormale, cum se întîmplă în fantasies. Ci copleșit de povara noutății și de dificultatea adaptării. Într-un moment în care și acasă începusem să simt fragilitatea crescîndă a tatălui meu și neliniștea clocotindă a mamei. Și în care și contextul general era mai acerb. Se strîngeau chingile.

Așa că m-am îndreptat spre prima zi de „Zoia“ destul de liniștită. M-am îmbrăcat cum mă îmbrăcam și pînă atunci, cu uniforma mea scurtată și strîmtată, cu bluza bleu, dar nu chiar de uniformă, cu ciorapi albi, cred, o vestă bleumarin de piele sau scai și o eșarfă roșie cu buline la gît. Și cu părul, simbolul libertății mele, fluturîndu-mi pe umăr. Eram tare mulțumită de mine, mă duceam să-mi urmez idealurile pentru care luptasem. Mă îmbrăcasem precum Sailor din Wild at Heart (de care încă nu știam) cu jacheta lui din piele de șarpe, ce purtam era simbolul individualității mele și al libertății mele. Am uitat să adaug că aveam și o geantă vișinie cam zdrențăroasă, dar cu valoare afectivă, pe post de ghiozdan.

Am ajuns, cu mama, cred, la liceu. Numai intrînd acolo mi s-a făcut pielea de găină. Era (și este) un edificiu monumental, fabulos și îngrozitor de rece. M-a luat cu fiori cum am pășit pe poarta lui, pe culoarele lui de marmură (ori așa erau, ori așa le percepeam eu). Era ca și cum m-aș fi întors în secolul al XIX-lea, în lumea lui Jane Eyre. Ne-am dus spre biroul directoarei care, pe atunci, era dna Zdrafcovici. Dar directoarea adjunctă se numea dna Smeu (și urma să ajungă directoare plină mai încolo). Nu mai știu care dintre ele mi-a spus (pe mine m-a copleșit numele dnei Smeu) că se bucură să mă aibă elevă, că a auzit că aș fi o elevă bună, dar ținuta... Să-mi reglementez ținuta.

Eu am auzit asta, ca prin vis, căci eram atît de emoționată. Și am fost condusă pe coridoarele incredibile, care îmi păreau mai curînd ale unui azil ori ale unei pușcării decît ale unui liceu, spre clasa mea. În care, deschizînd ușa, am fost uluită să mi se confirme senzația coșmarescă de întoarcere în timp și de plonjare în plin Jane Eyre: aveam în fața ochilor o mare, aproape, doar de fete.

Va urma, din nou.

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Aix-les-Bains și tinerii francezi de 70 de ani (II)
Dar poate că mai mult decît plimbarea în sine conta acel „împreună”.
p 19 jpg
Cultul virginității
Ideea că virginitatea fizică atestă puritatea și inocența depășește granițele religioase, devenind un construct social și ipocrit prin care unei femei i se anulează calitățile morale în favoarea celor fizice, ajungînd să fie prețuită mai degrabă integritatea trupului decît mintea și sufletul.
p 20 San Filippo Neri WC jpg
Despre creștinism și veselie
Multe dintre textele clasice ale creștinismului dovedesc o relație încordată pe care Sfinții Părinți o întrețineau cu rîsul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Migdalul lui Origen
Editat, tradus, redescoperit în bogăția și autenticitatea sa în ultimul secol, Origen revine de fiecare dată în atenția cititorilor cu o înnoită putere de atracție.
Zizi și neantul jpeg
Dacia roșie
Era o oază, într-o vreme în care lucrurile se degradau pe zi ce trecea: la cantina de acolo se putea mînca bine și ieftin, ba chiar și cumpărai una-alta pentru acasă, uneori.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La Galați, o candidată a fost surprinsă în timp ce încerca să fraudeze examenul de bacalaureat cu un pix-telefon. Avea 45 de ani și era absolventă a unui liceu particular, la frecvenţă redusă.
41580801101 373a7ea5c2 c jpg
Oamenii fac orașele
Paradigmei moderniste de producție a noilor cartiere, Jacobs îi opune observația directă și studiul la firul ierbii, sau la bordura trotuarului, a vieții urbane.
Zizi și neantul jpeg
Roți și vremuri
Trebuia să mănînci nu știu cîți ani numai iaurt și să economisești, să pui bani la CEC ca să-ți poți cumpăra o Dacie.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Aix-Les-Bains și tinerii francezi de 70 de ani (I)
În Aix zilele de vară se mișcă în ritm de melc, par nesfîrșite, exact ca acelea din vacanțele copilăriei.
E cool să postești jpeg
Tastatura sau creionul?
Este un avantaj real acest transfer al informațiilor direct pe dispozitivele elevilor?
p 20 WC jpg
Religiile manevrate de dictatori
Sîntem înconjuraţi de spaţii unde religia e folosită în beneficiul unor regimuri antiliberale: Rusia lui Putin, Turcia lui Erdogan, Ungaria lui Orbán.
Theodor Pallady jpeg
Discretul eroism al moderației
Nu prea cunoaștem opera românilor americani, iar numele care circulă simultan în cele două culturi provin cu precădere din zona umanistică.
p 23 Lea Rasovszky, Bubblegun of Sweet Surrender (Soft War) I  Codre jpg
„Războiul este doar «eu» și nici un pic «tu»” – artiștii și galeriile în timp de război
„Un fel de așteptare epuizantă la capătul căreia sperăm să fie pace.”
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
După ce, cu o săptămînă în urmă, doi lei au încercat zadarnic să evadeze din grădina zoologică din Rădăuți, un șarpe mai norocos a pătruns în Spitalul Orășenesc din Balș.
Zizi și neantul jpeg
Mare, pofte, necuprins
Tocmai ăsta era hazul vacanței: împletirea ciudată de pofte concrete și visări abstracte. Figurau, cu toatele, într-un meniu pestriț și cu pretenții.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Vacanțe de altădată
Nu pot vedea mai multe, însă sînt convinsă că au și bomboane străine sau ciocolată, poate că au și gume cu surprize.
E cool să postești jpeg
S-o fi supărat pe mine?
Ca să nu „supere” această societate, foarte multe femei ajung să fie prizoniere ale unor prejudecăți pe care și le autoinduc, perpetuîndu-le, uitînd de cele mai multe ori de ele însele.
p 20 Sf  Augustin WC jpg
De ce scandalizează creștinismul?
Scandalul creștinismului stă așadar în neverosimilul lui. Însuși Dumnezeu vorbește, dar nu o face ca un stăpîn.
setea de absolut convorbiri cu christian chabanis jpg
Setea de absolut
Atunci cînd am întrevăzut cîteva adevăruri esențiale este dureros să simțim că, în măsura în care vrem să le comunicăm oamenilor, ele capătă limitele noastre, impuritățile noastre, degradîndu-se în funcție de acest aliaj.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
O femeie din București a fost pusă sub control judiciar, fiind bănuită de săvîrșirea infracțiunii de înșelăciune prin vrăjitorie.
Edgar Allan Poe, circa 1849, restored, squared off jpg
Prăbușirea casei Usher
Una dintre cele mai emoționante descrieri de arhitectură din literatura universală este tabloul creionat de Edgar Allan Poe în debutul nuvelei „Prăbușirea casei Usher”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum e să pleci în vacanță bolnav și complet epuizat
N-am mai fost într-o vacanță parțial din cauza pandemiei, însă mai mult din cauza faptului că nu mi-am mai permis o vacanță.
p 20 Ierusalim, Muntele Templului WC jpg
Loc disputat
De curînd, la Ierusalim au izbucnit din nou – dar cînd au încetat? – tensiunile pe esplanada Cupolei Stîncii.
Theodor Pallady jpeg
Scurtă oprire în biblioteca perfectă
Cel mai adesea afli despre autorii de cărți din cărțile altor autori: circulația bibliografică prin notele de subsol asigură ventilația academică din care se compune tradiția intelectuală a oricărei societăți moderne.

Adevarul.ro

image
Experienţa unui turist în Cluj: „Nu pare din România. Arată într-un fel... “
Un turist a relatat impresiile sale după ce a vizitat Clujul şi spune că oraşul arată diferit de alte localităţi din România. Turistul a făcut mai multe remarci şi a explicat ce l-a impresionat.
image
METEO Vin furtuni violente. Ce zone vor fi afectate, când scăpăm de valul tropical
Deşi temperaturile scad uşor, căldura extremă face ravagii în România. După valul de aer tropical, meteorologii anunţă furtuni violente.
image
Reacţia neaşteptată a doi şoferi ucraineni în faţa unui român. „Mi s-a făcut pielea de găină, n-am ştiut ce să răspund“
Un şofer român a povestit cum a decurs întâlnirea neaşteptată cu doi ucraineni la Berlin, într-o parcare. Cei doi au avut o reacţie emoţionantă atunci când au aflat că au în faţă un român.

HIstoria.ro

image
România, alianțele militare și Războaiele Balcanice
Se spune că orice conflict militar extins are parte de un preambul, iar preludiul Primului Război Mondial a fost constituit de cele două conflicte balcanice din anii 1912 și 1913.
image
„Greva regală” și răspunsul lui Ion Mihalache
În prima parte a lui octombrie 1945, Lucreţiu Pătrășcanu îl abordează pe Mihalache, propunându-i să devină prim-ministru în locul lui Petru Groza.
image
Sultanul Mahmud II – călăul ienicerilor
Sultanul otoman Mahmud II (1808-1839) a fost cel care a iniţiat seria de reforme ce urma să modernizeze îmbătrânitul Imperiu Otoman şi să îl ridice la nivelul puterilor occidentale. Urcând pe tron în contextul luptelor dintre reformatori şi conservatori, Mahmud a înţeles mai bine decât vărul său, sultanul Selim III, cum trebuie implementate reformele la nivelul întregului imperiu.