Prietenia. Cîteva modele

Publicat în Dilema Veche nr. 844 din 11 - 17 iunie 2020
Zizi și neantul jpeg

Cînd eram mică, la școală, credeam că prietenia înseamnă pur și simplu petrecerea non-stop a întregului timp de care dispuneai cu o altă persoană, în general de același sex. Cu respectiva prietenă te vedeai de dimineață, de la careu (așa erau vremurile). Apoi, dacă nu stăteai în aceeași bancă, îți petreceai cu ea toate pauzele, inclusiv pe cea de masă. După care plecai cu ea spre casă, ba, dacă părinții te lăsau, te mai vedeai și-n week-end. Prietenia asta, în viziunea mea de atunci, era cam absolută. Și, evident, premergătoare a unei relații amoroase. Cu respectiva prietenă, pe la 9-14 ani, împărtășeai, making a long story short, „totul”. Nu doar sandvișul de la ora 10 și tema la engleză, ci și visele tale cele mai intime – inclusiv de cine îți plăcea din clasă sau din împrejurimi. Prietena asta de suflet, mereu „cea mai bună”, era, zic, precursoarea unui viitor amorez și pentru că, de obicei, era doar una. Prietenia asta cu pretenții de absolut era și un exercițiu de monogamie: intrau în joc loialități și responsabilități serioase.

De pildă, îmi aduc aminte pînă-n ziua de azi cînd una dintre prietenele mele unice dintr-o perioadă (perioadă care se putea întinde pe ani) nu s-a așezat cu mine în bancă, așa cum se-ntîmpla de obicei, cînd mergeam la laboratorul de biologie sau chimie: mi s-a părut incceptabil și un mare semn de întrebare s-a înțepenit deasupra capului respectivei prietene. Semn care mult timp nu s-a mai clintit de acolo. Țin minte și acum senzația pe care am avut-o cînd am văzut-o pe respectiva că s-a așezat cu altcineva în bancă, fără să mă prevină, și am rămas singură, de proastă, cum bine se zice, în ușa laboratorului, uitîndu-mă înfricoșată în stînga și-n dreapta, doar-doar mi-oi găsi și eu o pereche de împrumut. Abia mai tîrziu, după ce am văzut They Shoot Horses, Don’t They? (Și caii se împușcă, nu-i așa? – Sidney Pollack, 1969), mi-am dat seama că-n momentele alea mă simțeam precum Gloria (Jane Fonda) atunci cînd rămîne fără partener pe ringul de dans și e gata să piardă ceea ce ea credea că e șansa vieții.

Momente ca sus-menționatul au fost, în cele mai multe cazuri, semnele că respectiva prietenie e pe ducă. Oricît de idilică ar fi fost concepția mea despre o astfel de relație, pe care mi-o zugrăveam în minte à la Mary Poppins, cu două fete cu pălăriuțe zburdînd ținîndu-se de mînă și cu cîte un balon în mîna rămasă liberă, știam totuși – și dacă nu-mi formulam exact, simțeam – că undeva dedesubtul acestor arabescuri stă un soi de morală afectivă destul de rigidă. Că orice e permis în prietenie, atîta timp cît solidaritatea și loialitatea necondiționate, și mai ales în momentele esențiale, funcționează. În Thelma și Louise (Ridley Scott,1991), cele două eroine jucate de Susan Sarandon și Geena Davis, deși o dau în bară una față de alta cu lucruri grave, de destule ori, și apoi își spun în față ce le nemulțumește, își păstrează, pînă la sfîrșitul filmului, un devotament reciproc necondiționat. Nu spun că două prietene trebuie să moară împreună, așa cum s-a întîmplat în film: dar cred că trebuie să știe să-și fie alături, la bine și la greu.

Evident, nu la fel ca într-o căsnicie sau o iubire. E un alt fel de „la bine și la greu” într-o prietenie. Nu e chiar trup și suflet, ci doar suflet. Dar nu e mai prejos, ci doar alt fel. Există un mod, între prietenii adevărați, de a se aprecia și susține, în același timp fiind sinceri unul cu altul. De a-și permite absențe, din cînd în cînd, fără a ruina prietenia. Pentru că între ei ajunge să existe o înțelegere mai presus de definiția prieteniei din clasa a VII-a, cînd a fi prieten cu cineva însemna să-ți petreci, la propriu, tot timpul cu acea persoană. La vîrsta maturității știi că nu-i nevoie doar de asta. Sînt prieteni pe care nu-i vezi cu lunile, ba poate chiar cu anii, dar tot prieteni rămîn. La o adică, un astfel de prieten are față de tine – și tu ai față de el – tot atitudinea aia de Thelma și Louise. Te susține necondiționat și te ajută la greu, în fața lumii întregi, dacă e cazul.

Desigur, am exagerat voit aici. Dar în sinea mea tot așa cred. În situațiile complicate se vede, mai ales, cine ți-e cu adevărat prieten și cine nu. Aici poți avea surprize nebănuite: unii dispar, pur și simplu, cum plastic se zice, ca măgarii-n ceață. Alții, și mai rău, în ceața aia deasă, îți mai pun și cîte-o piedică. Iar unii își continuă tacticoși înaintarea prin ceață, ca și cum nimic nu s-ar fi întîmplat: dacă, din greșeală, te intersectezi cu ei, în cel mai bun caz te salută politicoși și, în cel mai obișnuit, te ignoră. În sfîrșit, din fericire, există și-o categorie care reacționează chiar mai bine decît te-ai fi așteptat: îți întind mîna cînd ești gata să cazi.

Ai timp, o viață, să mai cerni dintre ei. Și să-i păstrezi doar pe cei stil Thelma și Louise. Pe cei care-ți întind mîna. Cu ei mai ai, poate, vreo șansă să te ții de mînă și să zburzi pe dealurile înflorite. Cu baloane în mîinile libere.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Prietenia între femei – un mit?
Marile bucurii și marile tristeți le cam ducem de unii singuri.
Zizi și neantul jpeg
Zăpadă și săpuneală
Săpuneala era, negreșit, un mini-ritual pre-sexual.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Diete și cîteva gînduri despre nutriție
● Orice dietă implică renunțarea la alcool. Eu nu beau decît vin, dar e bună și o bere. Pînă aici! Nu vreau să fiu un om slab, sănătos, dar trist.
E cool să postești jpeg
Cînd aduci munca acasă
Există, bineînțeles, avantaje clare ale muncii de acasă. Și pentru angajați, și pentru angajatori.
p 20 Kierkegaar WC jpg
Maestrul Kierkegaard
Într-o anumită împrejurare, Wittgenstein a observat: „Un gînditor religios onest este ca un funambul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Ineditele lui Eliade
E un eveniment care, sper, i-ar fi plăcut lui Eliade, pentru că e o confirmare a importanței arhivei pe care o evoca recurent, aproape obsesiv, în jurnalele sale, știind ce a lăsat în ea.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Dialog între un tată și un fiu (la vîrsta inocenței), în autobuz. Tatăl: „Merg să-i iau lu’ mami ceva.“ Fiul: „Ce?“ Tatăl: „Niște cizme.“ Fiul: „De ce?“ Tatăl: „Nu, că nu găsesc.“ Memorabil. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Cînd v-ați simțit singuri ultima dată?
Te poți simți însingurat într-o mare de oameni, dacă relațiile cu ei nu sînt potrivite.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum se pleca în State în anii ’90?
Astfel, exemplele pot continua, căci românul, odată ajuns cetăţean american, face tot posibilul să-şi uite limba şi obiceiurile, dar năravurile şi le păstrează.
E cool să postești jpeg
Vînzătorul nostru, stăpînul nostru
Rămîne însă o întrebare: politețea, grija, respectul sînt oare condiționate de bani sau derivă din calitatea umană?
p 20 jpg
Incultură religioasă şi incultură universitară
Numeroasele miniaturi ilustrative preiau, alături de modele musulmane, imagistică de tip budist chinez şi creştin bizantin.
Theodor Pallady jpeg
Un iluminist evreu în Țara Românească
Cronica relațiilor dintre români și evrei a fost uneori armonioasă, alteori convulsivă și tragică, în funcție de contexte sociale, dinamici ideologice și evoluții geopolitice inevitabil fluctuante.
index jpeg 3 webp
Cîtă nefericire în urbea lui Bucur!
La noi, aici, în București și în anul de grație 2023, sub ce pictăm oamenii sfîșiați, absurd, de haite, pe cîmpurile năpădite de buruieni ale unui oraș care agonizează fără să o știe?
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cehoaica Vera Czernak n-a mai suportat infidelitățile soțului ei, așa că într-o zi a decis să se arunce de la balcon. A căzut exact peste soțul ei care tocmai se întorcea acasă. El a murit, ea a supraviețuit.
Cea mai bună parte din noi jpeg
„Ei fac din noapte ziuă ş-a zilei ochi închid”
După ce vorbeam, mă culcam la loc. Nu i-am zis niciodată, dar se pare că știa. Mai tare decît cronotipul (și decît majoritatea lucrurilor) rămîne iubirea, se pare.
Zizi și neantul jpeg
Dimineți de iarnă
Mă făcea să simt că pămîntul nu-mi fuge de sub picioare. Că lucrurile pot avea sens și pot fi la locurile lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
La munca de jos
Oare n-ar trebui, la vîrsta lor, să plece în niște excursii ca să vadă lumea, să-și cumpere autorulote cum fac pensionarii din Germania, să-și petreacă revelioanele prin insule cu o climă mai blîndă?
E cool să postești jpeg
Bătaia e ruptă de rai – chipuri ale răului
Grăitoare pentru acest comportament defensiv este, de altfel, și zicala românească „Bătaia e ruptă din rai”, în fapt, o legitimare a violenței.
p 20 WC jpg
Democrația și Biserica în secolul XXI
Așa cum participarea demos-ului la viața cetății e însăși democrația, participarea laicatului la viața Bisericii e însuși creștinismul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Benedict al XVI-lea
Aproape intactă mi-a rămas, după zece ani, amintirea ultimei slujbe pe care a prezidat-o la San Pietro, în Miercurea Cenușii.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La știrile TV, imagini dintr-un supermarket și apoi opinia unei fete de la carne, despre cum mai merge vînzarea acum, după ce s-a încheiat iureșul sărbătorilor: „E foarte scăzută un picuț“. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Comoara e pretutindeni
Încerc să împing frica mult în fundul rucsacului, undeva între sacul de dormit și polarul de rezervă, amintindu-mi că o să fie vocală, dar n-o s-o las să conducă.
Zizi și neantul jpeg
Tache și cenușiul
Interesant e că pînă și în amintitrile mele culoarea paltonului său a rămas incertă: uneori mi-l amintesc gri, alteori negru.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cabana Caraiman
Nicăieri nu am simțit un munte mai sălbatic decît la cabana Caraiman, simți hăul, abruptul, aproape de tine țopăie caprele negre.

Adevarul.ro

image
Cum va fi vremea în ultima lună de iarnă. Care e recordul de ger năprasnic în România
Temperaturi foarte scăzute sau maxime termice neobişnuite s-au consemnat, de-a lungul timpului, în luna februarie. Recordul de ger a fost bătut la data de 10 februarie 1929, când la Vf.Omu s-au înregistrat minus 38 grade Celsius.
image
Patru lucruri în care se măsoară cu adevărat fericirea. Ce spune un profesor de la Harvard
Dr. Sanjiv Chopra, profesor la Harvard, a explicat de ce 20 de milioane de dolari câștigați la loto nu te fac fericit pe termen lung și care ar fi cele cinci lucruri care ar ajuta cu adevărat pentru a obține această stare.
image
Şi-a ucis cea mai bună prietenă din dorinţa de a fi mamă. Cele două femei se cunoscuseră la biserică
Crima haluncinantă, comisă de o femeie din Texas a uimit o lume întreagă. Aceasta şi-a omorât cu sânge rece cea mai bună prietenă, pe care o cunoştea de mai bine de un deceniu. Totul pentru a-i fura copilul.

HIstoria.ro

image
Moartea căpitanului Valter Mărăcineanu, un erou al Războiului de Independență
Muzeul Militar Naţional „Regele Ferdinand I” deține în patrimoniul său o fotografie inedită a eroului român Valter Mărăcineanu.
image
Armata lui Vlad Ţepeș: Arme și echipamente
Cu toată lipsa de piese originale din epocă, putem reface echipamentul și armamentul trupelor lui Vlad Ţepeș, bazându-ne pe puținele piese existente, pe sursele pictate și scrise și pe comparații cu zonele din jur.
image
Sfârșitul Bătăliei de la Stalingrad: Capitularea mareșalului Paulus
În timpul nopții de 30 spre 31 ianuarie 1943, Brigada 38 Motorizată, având atașate companiile de geniu, a încercuit zona din jurul Pieței Eroilor Căzuți și magazinul Univermag, întrerupând legăturile telefonice dintre comandamentul mareșalului Friedrich Paulus și unitățile subordonate.