Pierdut plutire și imponderabilitate

Publicat în Dilema Veche nr. 756 din 16-22 august 2018
Pierdut plutire și imponderabilitate jpeg

Merg în piață (Piața Victoriei) cam de pe la început, de prin februarie trecut. Recunosc că nu sînt, nici pe departe, vreo Ana Ipătescu sau măcar un cetățean model. Am încercat, totuși, să-mi fac și „meseria de cetățean“, în limitele mele: într-un mod corect și, cu siguranță, neeroic. Uneori prea confortabil.

Pentru mine era confortabil să mă duc, chiar pe minus nu știu cîte grade, la proteste. Pur și simplu, frigul nu mă deranjează excesiv. Și-l simțeam cu atît mai puțin datorită unei stări de spirit pe care am avut-o atunci, cînd am început, și mult timp după: una de euforie și exaltare. Îmi plăcea să mă duc acolo, îmi plăceau oamenii prezenți și cum își exprimau ei nemulțumirile și doleanțele (pe atunci foarte creativ, erau vremuri mai pașnice), cum aveau grijă unii de alții și cum se forma sentimentul de comunitate (pe care nu-l mai trăisem de mult). Cu timpul, lucrurile nerezolvîndu-se nicicum, mersul în piață a devenit un fel de a doua meserie, pe care o făcea fiecare, după posibilități. Iarna a trecut, dar nu și starea de exaltare: aceasta a devenit, din acută, cronică. S-a materializat într-un soi de cupolă nevăzută care se așternea deasupra mea cînd mă duceam în piață. Care mă ajuta să stau acolo, cît puteam (am limitele mele și mi le recunosc), fără să vorbesc neapărat cu cineva, fără să mă fîțîi, strigînd uneori. Am descoperit că ăsta era felul meu de a manifesta, pașnic și tăcut: știam doar că trebuie să fiu și eu pe acolo. Nu conta cine eram și cum mă manifestam, ori dacă mă observa cineva.

A trecut timpul și s-au întîmplat tot soiul de lucruri, din păcate nici unele prea bune. Atmosfera de la proteste a rămas, în mare, aceeași, deși oamenii și-au mai pierdut răbdarea. Eu, însă, mi-am păstrat bula-cupolă deasupra capului și am continuat să merg cu ea peste tot, ca o țestoasă cu carapacea ei sau precum un melc cu cochilia lui. Cînd lucrurile s-au mai precipitat și a fost demisă Laura Codruța Kövesi, oamenii din jurul meu au început să emită tot soiul de teorii, unele mai catastrofice decît altele. Ca întotdeauna, adevărul era la mijloc: unele se înscriau în teoriile conspirației, altele spuneau, pur și simplu, că se va ajunge la un război civil, că oamenii care se împotrivesc vor fi persecutați. Eu continuam să rămîn în bula mea, crezînd pe bune că, în zilele noastre, nu se mai poate întîmpla ce s-a întîmplat în anii ’90, că trăim, totuși, într-o democrație și în Europa, că avem drepturi și infomații.

De vinerea trecută, însă, totul s a schimbat. Am fost în piață, în stilul meu. Din fericire, nu mi s a întîmplat nimic rău şi nici nu am ştiut, decît vag, ce se-ntîmplă. Nu numai că am fost, dar mă mai simţeam şi oarecum „eroină“: rămăsesem singură, prietenele cu care venisem plecaseră. Şi-mi găsisem, întîmplător, locul, undeva mai departe, spre Lascăr Catargiu, într-un grup de oameni (preponderent femei, mereu am trăit mai curînd o „revoluție“ feminină) foarte activi la lozinci, dar, altfel, Zen. Am plecat spre ora 11, pentru că în jur se vorbea că o să iasă urît, ca pe 21 decembrie. Cînd am ajuns acasă, am văzut ce s-a întîmplat după ce am plecat, dar şi ce se întîmplase înainte, toate lucrurile îngrozitoare. Inimaginabile, pentru mine, una, cel puţin, pînă atunci: pe linia euforiei nu prea clar explicabile pe care o tot trăisem. Şi a optimismului de pînă atunci. Mi-am dat seama că ceva s-a schimbat iremediabil. Am simţit, pentru prima dată, gravitatea lucrurilor şi apăsarea lor. Pentru prima dată nu m-am mai simţit plutitoare şi protejată că pînă atunci.

Ceea ce nu înseamnă că nu mă voi mai duce în piaţă, ci fix contrariul. Şi nici că nu cred că lucrurile se vor schimba sau că nu vom face ce trebuie ca să schimbe. Doar că ceva din plutirea şi imponderabilitatea mea de manifestant paşnic şi ferice în bula lui şi-n mica lui comunitate în care nimic nu-l poate atinge s-a cam dus pe apa sîmbetei. Probabil abia acum am căzut în realitate şi mi-am dat seama cum stau lucrurile de fapt. Pentru mine, violența fizică e „limita dură“. Nu înţeleg cum poţi lovi, conştient, premeditat, alţi oameni, cu atît mai mult cînd nu te atacă, cînd nu ţi-au făcut nimic. N-aş fi crezut că scenariul Mineriadei se poate reactiva în zilele noastre. Noroc, totuşi, că nu chiar la fel. Că există drepturi şi oamenii şi le cunosc, că există transparenţă, că totul e mult mai la vedere.

Şi totuşi, sentimentul acela de șezătoare, în care ne vedeam cu prietenii la proteste şi mai glumeam pe seama guvernului, printre altele, s-a cam dus. Va mai fi, desigur, uneori, şi asta, dar, momentan, se aştern o anumită gravitate, tristeţe şi îndîrjire a lucrurilor peste care nu prea avem cum să trecem. (Dar care le vor împinge, cine ştie, poate mai rapid în direcţia cea bună.)

Foto: Eduard Enea

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Aix-les-Bains și tinerii francezi de 70 de ani (II)
Dar poate că mai mult decît plimbarea în sine conta acel „împreună”.
p 19 jpg
Cultul virginității
Ideea că virginitatea fizică atestă puritatea și inocența depășește granițele religioase, devenind un construct social și ipocrit prin care unei femei i se anulează calitățile morale în favoarea celor fizice, ajungînd să fie prețuită mai degrabă integritatea trupului decît mintea și sufletul.
p 20 San Filippo Neri WC jpg
Despre creștinism și veselie
Multe dintre textele clasice ale creștinismului dovedesc o relație încordată pe care Sfinții Părinți o întrețineau cu rîsul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Migdalul lui Origen
Editat, tradus, redescoperit în bogăția și autenticitatea sa în ultimul secol, Origen revine de fiecare dată în atenția cititorilor cu o înnoită putere de atracție.
Zizi și neantul jpeg
Dacia roșie
Era o oază, într-o vreme în care lucrurile se degradau pe zi ce trecea: la cantina de acolo se putea mînca bine și ieftin, ba chiar și cumpărai una-alta pentru acasă, uneori.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La Galați, o candidată a fost surprinsă în timp ce încerca să fraudeze examenul de bacalaureat cu un pix-telefon. Avea 45 de ani și era absolventă a unui liceu particular, la frecvenţă redusă.
41580801101 373a7ea5c2 c jpg
Oamenii fac orașele
Paradigmei moderniste de producție a noilor cartiere, Jacobs îi opune observația directă și studiul la firul ierbii, sau la bordura trotuarului, a vieții urbane.
Zizi și neantul jpeg
Roți și vremuri
Trebuia să mănînci nu știu cîți ani numai iaurt și să economisești, să pui bani la CEC ca să-ți poți cumpăra o Dacie.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Aix-Les-Bains și tinerii francezi de 70 de ani (I)
În Aix zilele de vară se mișcă în ritm de melc, par nesfîrșite, exact ca acelea din vacanțele copilăriei.
E cool să postești jpeg
Tastatura sau creionul?
Este un avantaj real acest transfer al informațiilor direct pe dispozitivele elevilor?
p 20 WC jpg
Religiile manevrate de dictatori
Sîntem înconjuraţi de spaţii unde religia e folosită în beneficiul unor regimuri antiliberale: Rusia lui Putin, Turcia lui Erdogan, Ungaria lui Orbán.
Theodor Pallady jpeg
Discretul eroism al moderației
Nu prea cunoaștem opera românilor americani, iar numele care circulă simultan în cele două culturi provin cu precădere din zona umanistică.
p 23 Lea Rasovszky, Bubblegun of Sweet Surrender (Soft War) I  Codre jpg
„Războiul este doar «eu» și nici un pic «tu»” – artiștii și galeriile în timp de război
„Un fel de așteptare epuizantă la capătul căreia sperăm să fie pace.”
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
După ce, cu o săptămînă în urmă, doi lei au încercat zadarnic să evadeze din grădina zoologică din Rădăuți, un șarpe mai norocos a pătruns în Spitalul Orășenesc din Balș.
Zizi și neantul jpeg
Mare, pofte, necuprins
Tocmai ăsta era hazul vacanței: împletirea ciudată de pofte concrete și visări abstracte. Figurau, cu toatele, într-un meniu pestriț și cu pretenții.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Vacanțe de altădată
Nu pot vedea mai multe, însă sînt convinsă că au și bomboane străine sau ciocolată, poate că au și gume cu surprize.
E cool să postești jpeg
S-o fi supărat pe mine?
Ca să nu „supere” această societate, foarte multe femei ajung să fie prizoniere ale unor prejudecăți pe care și le autoinduc, perpetuîndu-le, uitînd de cele mai multe ori de ele însele.
p 20 Sf  Augustin WC jpg
De ce scandalizează creștinismul?
Scandalul creștinismului stă așadar în neverosimilul lui. Însuși Dumnezeu vorbește, dar nu o face ca un stăpîn.
setea de absolut convorbiri cu christian chabanis jpg
Setea de absolut
Atunci cînd am întrevăzut cîteva adevăruri esențiale este dureros să simțim că, în măsura în care vrem să le comunicăm oamenilor, ele capătă limitele noastre, impuritățile noastre, degradîndu-se în funcție de acest aliaj.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
O femeie din București a fost pusă sub control judiciar, fiind bănuită de săvîrșirea infracțiunii de înșelăciune prin vrăjitorie.
Edgar Allan Poe, circa 1849, restored, squared off jpg
Prăbușirea casei Usher
Una dintre cele mai emoționante descrieri de arhitectură din literatura universală este tabloul creionat de Edgar Allan Poe în debutul nuvelei „Prăbușirea casei Usher”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum e să pleci în vacanță bolnav și complet epuizat
N-am mai fost într-o vacanță parțial din cauza pandemiei, însă mai mult din cauza faptului că nu mi-am mai permis o vacanță.
p 20 Ierusalim, Muntele Templului WC jpg
Loc disputat
De curînd, la Ierusalim au izbucnit din nou – dar cînd au încetat? – tensiunile pe esplanada Cupolei Stîncii.
Theodor Pallady jpeg
Scurtă oprire în biblioteca perfectă
Cel mai adesea afli despre autorii de cărți din cărțile altor autori: circulația bibliografică prin notele de subsol asigură ventilația academică din care se compune tradiția intelectuală a oricărei societăți moderne.

Adevarul.ro

image
Experimentul social al unui român care a vrut să afle ce cred românii când li se spune că viaţa în luxul paradisului din Bali costă mai puţin decât în Cluj
Patrik Bindea este specialist în marketing şi de câteva luni a început un experiment social. El a făcut o comparaţie „cosmetizată” a costului vieţii în paradisul din Bali, cu Bucureşti sau Cluj, iar concluziile acestul „clickbait” elaborat au fost surprinzătoare: oamenii au înghiţit „găluşca” şi au generat un trafic nebun postării.
image
Un YouTuber care a vizitat un McDonald's-ul rebrănduit din Rusia a povestit cât de multe diferenţe sunt faţă de varianta americană
Un reporter rus de la un cunoscut canal de YouTube a mers la McDonald's-ul rebranduit din Moscova, care s-a deschis pe 12 iunie, şi a spus că mirosul şi mâncarea sunt diferite.
image
Cum au vrut bulgarii să anexeze toată Dobrogea. Jafuri, crime şi bomboane otrăvite în Primul Război Mondial
După nici jumătate de veac de la ieşirea Dobrogei de sub stăpânirea otomană, provincia dintre Dunăre şi Marea Neagră a cunoscut din nou ororile ocupaţiei, de data aceasta ale bulgarilor, care au încercat să anexeze toată provincia prin jefuirea şi omorârea populaţiei.

HIstoria.ro

image
România, alianțele militare și Războaiele Balcanice
Se spune că orice conflict militar extins are parte de un preambul, iar preludiul Primului Război Mondial a fost constituit de cele două conflicte balcanice din anii 1912 și 1913.
image
„Greva regală” și răspunsul lui Ion Mihalache
În prima parte a lui octombrie 1945, Lucreţiu Pătrășcanu îl abordează pe Mihalache, propunându-i să devină prim-ministru în locul lui Petru Groza.
image
Sultanul Mahmud II – călăul ienicerilor
Sultanul otoman Mahmud II (1808-1839) a fost cel care a iniţiat seria de reforme ce urma să modernizeze îmbătrânitul Imperiu Otoman şi să îl ridice la nivelul puterilor occidentale. Urcând pe tron în contextul luptelor dintre reformatori şi conservatori, Mahmud a înţeles mai bine decât vărul său, sultanul Selim III, cum trebuie implementate reformele la nivelul întregului imperiu.