Pe muchie de cuţit

Publicat în Dilema Veche nr. 625 din 11-17 februarie 2016
Cui i e frică de educaţia sexuală? jpeg

În orașul iubit al unora dintre noi (Bu­­cureștiul) nu e întotdeauna u­șor de supraviețuit. În perioada „în­ghe­țată“, orice drum pe jos era o aventură. Acum, cînd ne-am mai dezghețat, putem da nas în nas cu taximetriștii făr’ de uz al rațiunii, printre altele…

Cînd orașul era acoperit de ghețuri, deplasarea dintr-un loc într-altul era o acțiune în sine (și nu o „simplă“ trecere). Da­că nu ți se părea că ai ceva destul de pal­pitant de făcut între 17 și 19, de pildă, puteai alege un traseu, la întîmplare, și nu aveai parte de Escape room, ci de Escape… neighbourhood.

Pare exagerat, dar pot da cîteva exemple, personale: într-o zi, treceam pe una din străduțele din zona Călărași-Udriște. Într-o curte curățică, un cîine lătra isteric. L-am lăsat în legea lui, bucurîndu-mă, evident, că el și cu mine nu ne aflam de aceeași parte a gardului. Bucuria mi-a fost, însă, de scurtă durată: cînd am ajuns fix în dreptul porții lui, cîinele și-a luat avînt și – țuști peste gard, într-un imbold între atacator și sinucigaș. Smucindu-mă stîngaci, desigur, din fața patrupedului devenit brusc, mutant, m-am trezit pe carosabil, în fața unei mașini care a frînat, din fericire brusc, văzîndu-mă. Șoferul, speriat și el, m-a întrebat, să zicem, în glumă: „Dvs. ce ați fi preferat, să vă muște cîinele sau să vă calce mașina?“

La această întrebare nu am un răspuns. Cred doar că răspunsul la ea reprezintă una din probele posibile pentru a supraviețui în București City (deși acum povestea cu cîinii vagabonzi s-a reglat). Există, însă, și alte probe, din care nu știi dacă și cum scapi cu viață: cum ar fi urcarea într-un taxi de firmă, autorizat, cu 1,39 lei pe kilometru, ba chiar aparținînd uneia dintre firmele la care tot faci comandă. Am luat, într-o zi, un astfel de taxi din fața spitalului oftalmologic. Șoferul mi s-a părut de încredere, fiind un domn de vîrsta a treia, elegant, îmbrăcat într-un costum deschis la culoare. Am deschis, evident, ușa, domnul m-a măsurat și, după ce s-a gîndit un pic, s-a hotărît să-mi facă favorul să mă ia. A ținut, însă, să-mi spună că, înaintea mea, deschisese ușa „un specimen“ (a folosit un termen de felul ăsta) pe care l-a refuzat. Ar fi trebuit să mă pună pe gînduri, din start, neconcordanța dintre oul de rață al costumului și limbajului său mocirlos. Dar nu m-a pus. Mi-am dat doar seama, cu cît înaintam, că domnul era unul dintre cei de școală veche care vorbesc mai tot timpul cursei.

Că vorbea n-ar fi fost nimic. Problema e că, pe măsură ce se adîncea în monologul său, devenea tot mai agresiv. Din fericire, nu la adresa mea, ci la adresa omenirii și a lumii în care trăim. Era unul dintre fanaticii teoriei conspirației. Dintre cei deliranți: monologul său devenise un delir. Cu cît înaintam spre destinație, cu atît domnul în costum crem devenea mai agresiv în retorică. Ideea generală era cea pe care bănuiesc că deja ați dedus-o: lumea în care trăim nu e pe măsura oamenilor care trăiesc în ea, și în special pe măsura respectivului domn. În aceste condiții, interlocutorul conta puțin, discursul zburda vesel înainte. Doar că, la un moment dat, habar n-am de ce, și-a adus aminte și de mine. Și atunci m-a întrebat: „Dar dvs. ce pregătire aveți?“. La asemenea întrebări, am, de obicei, răspunsurile pregătite: „Nu contează“, i-am zis eu. Ceea ce nu l-a mulțumit, și atunci am simțit că sîntem pe muchie de cuțit. Pe un ton în crescendo, a mărit concentrația de conspirații mondiale și de titluri acordate lui însuși. Noroc că ajunseserăm la destinație (ceea ce, de altfel, domnul în cauză nu părea să observe, dar i-am semnalat eu).

Un alt șofer de taxi a venit, într-o altă zi, reglementar, la comandă. Era destul de tînăr și, poate, prezentabil. Ceea ce am remarcat din prima era că avea o mînă, și anume tocmai cea pe care o ținea pe schimbătorul neautomat, bandajată. L-am întrebat, direct, aruncîndu-mi privirea pe bandajul lui, ca să evităm obișnuitele ocolișuri: „Puteți?“ „Sigur“, a răspuns el, și atît i-a trebuit. Mi-a debitat întreaga poveste, cu tendonul rupt, complicata operație și îndelungata recuperare. La care s-au adăugat altele, care mai de care mai complicate. Interesant era că, în timp ce depăna, din cînd în cînd, în plin trafic, se uita la mine, fix, în față. Cel mai interesant a fost cînd am ratat la mustață o mașină verde care venea din sens opus. Deși în mod evident din cauza șoferului meu, tot acesta l-a apostrofat pe cel venind din cealaltă direcție (!). În tot acest timp, în care șoferul conducea ca la slalom, am aflat că interlocutorul meu și vorbea la telefon, non-stop (!) cu prietenul lui cel mai bun. Într-adevăr, telefonul era prins undeva pe parbriz și deschis. Mi-a spus: „Sînt 24 de ore din 24 în direct cu prietenul meu. Îl cunosc mai bine decît pe soția mea“. După o asemenea autorevelare a intimității, nu m-am putut abține să-l întreb: „Dar de ce vă tot uitați la mine în timp ce conduceți?“ Răspunsul a venit prompt: „Îmi place că știți să comunicați“.

Precum se vede, am ajuns cu bine, și de astă dată, la destinație.

Zizi și neantul jpeg
Alarme, sonerii, zgomote… – din alte vremi
Aproape vii, ceasurile ne umpleau singurătățile.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
#metoo? În România?! Să fim serioși!
Nu cred că există vreo femeie, cel puțin din generația mea, care să nu fi trecut măcar o dată în viață printr-o experiență de hărțuire sexuală
p 20 N  Steinhardt jpg
N. Steinhardt despre creștinismul firesc
Creștinismul devine un regim natural al vieții, un accent care însoțește gesturile cele mai mărunte ale cotidianului.
Polul jpg
Colonialism și misionarism
Reconcilierea dintre colonialism și misiunea creștină internațională este foarte complexă.
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
A ajuns acasă rîzînd, a rîs toată noaptea și nu s-a oprit nici a doua zi (joi), nimic neputîndu-i pune capăt veseliei.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
În ochii ei era dragoste, multă dragoste
Cît de repede se petrecea totul, fără să analizezi, fără să-ți pui întrebări, fără să te gîndești la un viitor, erau ca niște fire care se înșiră, apoi se deșiră, ca o lumînare care se aprinde undeva în noapte, arde întîi viu, apoi mocnit și se stinge de la sine.
Un album studiu al bisericilor transilvane jpeg
Un album-studiu al bisericilor transilvane
Textul are sobrietate ştinţifică, devotament faţă de documentarea monumentelor şi a vieţii religioase care le-a modelat şi care s-a modelat, de-a lungul timpului, în jurul verticalei lor.
Theodor Pallady jpeg
Tiparul și Cartea cărților
Nu știu să se fi publicat la noi, pînă acum, o asemenea panoramă a edițiilor tipărite ale Sfintei Scripturi de pe orice meridian și în mai toate limbile cunoscute.
Zizi și neantul jpeg
În mulțime
Oamenii prezenți erau animați de entuziasm, dar de unul mai blînd, mai difuz.
Visez parcaje subterane jpeg
Visez parcaje subterane
Locuitorii la bloc ar trebui să-și privească cartierul ca pe propria curte și să lase mașinile la bulevarde, pentru a se bucura de natură.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
Un bărbat de 60 de ani a mers la dentist pentru o plombă și a ajuns la urgență direct în operație, pentru că a înghițit capul frezei care-i scormonea dintele.
Oh salvie levănțică iasomie trandafir jpeg
Oh salvie levănțică iasomie trandafir
La început, l-am întîlnit pe Mircea Anghelescu ca profesor, în Amfiteatrul „Bălcescu“.
Zizi și neantul jpeg
Din mers, „mici” bucurii
Bucuria trece dincolo de tine și o-mpărtășești, involuntar în general, și celorlalți.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Privirea lui Chateaubriand
Memoriile au fost proiectate – cum altfel? – pentru posteritate, dar ca o voce de dincolo de mormînt.
Filosofie și muzică  Gabriel Marcel jpeg
Filosofie și muzică. Gabriel Marcel
Muzica este așadar, în mod primordial, nu un obiect al gîndirii, ci un mod al ei.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
...mai mulți americani au murit înecați cu lăptuci decît mușcați de șerpi și de crocodili, combinat.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Speranța moare ultima?
Mereu m-am întrebat dacă speranța care poate aduce cu sine un soi de idealism în a privi lucrurile din jurul tău folosește într-adevăr la ceva.
O lume a poveștilor jpeg
O lume a poveștilor
Narativele care pot subjuga națiuni întregi nu sînt o invenție modernă – după cum afirmă psihiatrul Boris Cyrulnik, în cea mai recentă carte a sa, apărută luna trecută la editura Odile Jacob.
André Scrima: Ziua una şi a opta jpeg
André Scrima: Ziua una şi a opta
Lumina Paştilor: pe cea vizibilă în biserici şi pe străzi, ucrainenii nu şi-au putut-o îngădui; pe cea spirituală, religia patriarhului Kiril o insultă, o sufocă.
Theodor Pallady jpeg
Un Sisif în robă franciscană
Camus a fost doar martorul esențial al asprelor sale vremuri și, prin revolta contra absurdului, aproape un mărturisitor.
Zizi și neantul jpeg
Iarbă verde și obligativități
Avem tendința să ne complicăm puținele zile libere. Să le încadrăm în sisteme, să le tratăm ca pe unele de lucru în alt domeniu: cel al leisure-ului, al entertainment-ului.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
Care ar fi playlist-ul ce v-ar alunga pe dumneavoastră de la o demonstrație?
Blocul, strada, etajul și apartamentul jpeg
Blocul, strada, etajul și apartamentul
În locul garajului a apărut un parc, la fel de lipsit de imaginație din punct de vedere urban ca și lamele de blocuri din spatele unității militare, dar care, cu zonele sale verzi, evoca peluza spălătoriei de steaguri.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Ce caută americanul în Europa?
Îmi dau seama că avem de toate aici, pe bătrînul nostru continent, micul nostru paradis terestru, că este (a fost... oare?) una dintre cele mai bune lumi posibile și că mi-ar trebui vreo cinci vieți ca să văd și să trăiesc tot.

Adevarul.ro

image
Implicaţiile distrugerii crucişătorului Moskva, nava amiral a flotei ruse la Marea Neagră | adevarul.ro
Atacul asupra crucisatorului Moskva", nava-amiral a flotei ruse la Marea Neagra, are valoare simbolica si militara, spune profesorul Michael Petersen, citat de BBC. Nava ...
image
Topul celor mai valoroase monumente istorice lăsate în ruină. De ce nimeni nu le-a îngrijit VIDEO | adevarul.ro
O multime de monumente istorice faimoase din judetul Hunedoara nu au mai fost ingrijite si restaurate de mai multe decenii.