Pe la Romană – pe uliţa mare...

Publicat în Dilema Veche nr. 581 din 2-8 aprilie 2015
La drum – propriul road movie jpeg

M-am întrebat mereu unde anume mă simt la locul meu. În ce locuri, între ce oameni, în ce împrejurări. Cred că, după ani şi ani, posed, în sfîrşit, un răspuns, nu ştiu cît de satisfăcător: pe la Piaţa Romană. În zona Pieţei Romane.

Am redescoperit acest lucru cu ocazia Marelui Circuit al demolatorilor de istorie de la One World. Făcînd respectivul tur, la un moment dat, de pe la ASE pînă la Icoanei, şi pe o parte, şi pe alta a bulevardului Magheru, după ce deja străbătusem o parte din Lascăr Catargiu (pe vremuri Ana Ipătescu), mi-am dat seama că majoritatea evenimentelor importante din viaţa mea s-au desfăşurat pe acolo. Şi că acolo nu mă simt

(decît, poate, arareori, atunci cînd chiar am vreo problemă majoră), aşa cum mi se întîmplă în diverse alte locuri, cu care îmi dau seama că nu am nimic în comun (şi la fel cu oamenii care le ocupă...). 

Pe la 14 ani m-am mutat în Piaţa Lahovary. Apartamentul era într-un bloc nou, dar se afla la parter, era destul de întunecos şi friguros. Ba, pe deasupra, cînd l-am luat, era şi inundat... Ştiu că nu voiam deloc să mă mut din Şoseaua Giurgiului, unde copilărisem. Culmea e că, acum, partea de viaţă din Şoseaua Giurgiului a trecut cumva în subconştient. O consider mai curînd mitologică decît reală, şi îmi apare în vise... 

Încet-încet, m-am obişnuit în Lahovary. Şi, poate, pentru că era epoca adolescenţei mele – cea din care ai amintirile cele mai bine conturate şi consistente – şi, de asemenea, ultima perioadă petrecută alături de tatăl meu, m-am stabilizat psihologic acolo. Poate şi pentru că de acolo au pornit şi primele idile, cele care rămîn, devenind nostalgii. Şi, de asemenea, pentru că am refăcut traseul adolescenţei mele aproximativ 20 de ani mai tîrziu, cu fiul meu şi cu mama mea, în calitate de bunică. Din toate aceste motive, zona Romană a căpătat statutul unui spaţiu simbolic, depozitar al unei geografii afective, dar şi formatoare, esenţiale pentru mine. Sună pompos, dar e adevărat. Şi, din fericire, poate fi tradus în cuvinte mai prietenoase: aproape la fiecare pas, în respectivul teritoriu te poţi întîlni cu o persoană sau poţi da de un loc care a însemnat ceva într-unul dintre straturile vieţii tale: ori în cel legat de părinţi, ori al amorurilor adolescentine, fie în cel legat de studii sau profesie, ori, în cel mai simplu – aparent – al vecinătăţilor propriu-zise şi al consumului. 

Fiecare din straturile astea au avut, de-a lungul timpului,

, trăiri efervescente şi eşecuri. Cu multe dintre persoanele cu care mă pot întîlni în zona mea zero nu am sau nu am avut o relaţie liniară: au fost momente în care ne-am apropiat, altele în care ne-am îndepărtat, chiar separat, din varii motive. Te poţi, chiar, intersecta cu cineva cunoscut pe stradă care să nu vrea să te recunoască: atunci privirea lui (sau a ei) alunecă zglobiu, descendent, pe tine, pînă se loveşte de caldarîm... 

Dar nu cu toată lumea cunoscută eşti în situaţia asta. E posibil să dai peste vecine cu care ai convieţuit mai mult sau mai puţin paşnic – date fiind pisicile lor care făceau chestii necuvenite pe teritoriul comun; cu profesoare din liceu sau din facultate care se amestecă în viaţa ta privată, sau cărora le-ai rămas datoare cu lucrări nepredate la timp; cu persoane cu care ai colaborat, dar ai renunţat la relaţia cu ele, pentru că nu ţi-a plăcut domeniul sau pentru că nu ai fost destul de serioasă; cu băieţi cu care te plimbai dus-întors, pe Lascăr Catargiu, şi pe care i-ai prins apoi trădîndu-te cam în acelaşi perimetru; cu copii ai prietenilor ori ai vecinilor, care „s-au ajuns“ în străinătate şi care te pun şi pe tine să-ţi faci bilanţul; cu reprezentanţi ai serviciilor, de la parcatoare la cerşetoare, care, avînd în vedere istoria ta şi a familiei tale, te invită, tacit, să-ţi „ţii hangul“ cu generozitate...

Toţi aceşti oameni, cu toate poveştile lor, legate de ale tale, sînt...  Uliţa ta mare. Nu contează că nu eşti născută la ţară: mentalitatea e aproximativ aceeaşi: pe uliţa ta mare, trebuie să te dai mare, să dai socoteală, mai în glumă, semi-în serios, în privinţa vieţii tale. Să vezi ce a fost, ce a mai rămas...  

Cea mai bună parte din noi jpeg
Prietenia între femei – un mit?
Marile bucurii și marile tristeți le cam ducem de unii singuri.
Zizi și neantul jpeg
Zăpadă și săpuneală
Săpuneala era, negreșit, un mini-ritual pre-sexual.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Diete și cîteva gînduri despre nutriție
● Orice dietă implică renunțarea la alcool. Eu nu beau decît vin, dar e bună și o bere. Pînă aici! Nu vreau să fiu un om slab, sănătos, dar trist.
E cool să postești jpeg
Cînd aduci munca acasă
Există, bineînțeles, avantaje clare ale muncii de acasă. Și pentru angajați, și pentru angajatori.
p 20 Kierkegaar WC jpg
Maestrul Kierkegaard
Într-o anumită împrejurare, Wittgenstein a observat: „Un gînditor religios onest este ca un funambul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Ineditele lui Eliade
E un eveniment care, sper, i-ar fi plăcut lui Eliade, pentru că e o confirmare a importanței arhivei pe care o evoca recurent, aproape obsesiv, în jurnalele sale, știind ce a lăsat în ea.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Dialog între un tată și un fiu (la vîrsta inocenței), în autobuz. Tatăl: „Merg să-i iau lu’ mami ceva.“ Fiul: „Ce?“ Tatăl: „Niște cizme.“ Fiul: „De ce?“ Tatăl: „Nu, că nu găsesc.“ Memorabil. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Cînd v-ați simțit singuri ultima dată?
Te poți simți însingurat într-o mare de oameni, dacă relațiile cu ei nu sînt potrivite.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum se pleca în State în anii ’90?
Astfel, exemplele pot continua, căci românul, odată ajuns cetăţean american, face tot posibilul să-şi uite limba şi obiceiurile, dar năravurile şi le păstrează.
E cool să postești jpeg
Vînzătorul nostru, stăpînul nostru
Rămîne însă o întrebare: politețea, grija, respectul sînt oare condiționate de bani sau derivă din calitatea umană?
p 20 jpg
Incultură religioasă şi incultură universitară
Numeroasele miniaturi ilustrative preiau, alături de modele musulmane, imagistică de tip budist chinez şi creştin bizantin.
Theodor Pallady jpeg
Un iluminist evreu în Țara Românească
Cronica relațiilor dintre români și evrei a fost uneori armonioasă, alteori convulsivă și tragică, în funcție de contexte sociale, dinamici ideologice și evoluții geopolitice inevitabil fluctuante.
index jpeg 3 webp
Cîtă nefericire în urbea lui Bucur!
La noi, aici, în București și în anul de grație 2023, sub ce pictăm oamenii sfîșiați, absurd, de haite, pe cîmpurile năpădite de buruieni ale unui oraș care agonizează fără să o știe?
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cehoaica Vera Czernak n-a mai suportat infidelitățile soțului ei, așa că într-o zi a decis să se arunce de la balcon. A căzut exact peste soțul ei care tocmai se întorcea acasă. El a murit, ea a supraviețuit.
Cea mai bună parte din noi jpeg
„Ei fac din noapte ziuă ş-a zilei ochi închid”
După ce vorbeam, mă culcam la loc. Nu i-am zis niciodată, dar se pare că știa. Mai tare decît cronotipul (și decît majoritatea lucrurilor) rămîne iubirea, se pare.
Zizi și neantul jpeg
Dimineți de iarnă
Mă făcea să simt că pămîntul nu-mi fuge de sub picioare. Că lucrurile pot avea sens și pot fi la locurile lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
La munca de jos
Oare n-ar trebui, la vîrsta lor, să plece în niște excursii ca să vadă lumea, să-și cumpere autorulote cum fac pensionarii din Germania, să-și petreacă revelioanele prin insule cu o climă mai blîndă?
E cool să postești jpeg
Bătaia e ruptă de rai – chipuri ale răului
Grăitoare pentru acest comportament defensiv este, de altfel, și zicala românească „Bătaia e ruptă din rai”, în fapt, o legitimare a violenței.
p 20 WC jpg
Democrația și Biserica în secolul XXI
Așa cum participarea demos-ului la viața cetății e însăși democrația, participarea laicatului la viața Bisericii e însuși creștinismul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Benedict al XVI-lea
Aproape intactă mi-a rămas, după zece ani, amintirea ultimei slujbe pe care a prezidat-o la San Pietro, în Miercurea Cenușii.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La știrile TV, imagini dintr-un supermarket și apoi opinia unei fete de la carne, despre cum mai merge vînzarea acum, după ce s-a încheiat iureșul sărbătorilor: „E foarte scăzută un picuț“. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Comoara e pretutindeni
Încerc să împing frica mult în fundul rucsacului, undeva între sacul de dormit și polarul de rezervă, amintindu-mi că o să fie vocală, dar n-o s-o las să conducă.
Zizi și neantul jpeg
Tache și cenușiul
Interesant e că pînă și în amintitrile mele culoarea paltonului său a rămas incertă: uneori mi-l amintesc gri, alteori negru.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cabana Caraiman
Nicăieri nu am simțit un munte mai sălbatic decît la cabana Caraiman, simți hăul, abruptul, aproape de tine țopăie caprele negre.

Adevarul.ro

image
Ger de crapă pietrele în România: temperaturile de coșmar care se anunță. Cât ține episodul de vreme rea
Vremea rea pune stăpânire pe aproape toate regiunile. Va continua să ningă la munte, iar temperaturile vor scădea accentuat. Gerul ne va chinui toată săptămâna viitoare.
image
Închisoare pe viață pentru un român care a ucis o femeie pentru a-i lua averea. Cum s-a filmat în casa victimei
Mohammed El-Abboud, cetățean român în vârstă de 28 de ani, și Kusai Al-Jundi, cetățean sirian, în vârstă de 25 de ani, au păcălit-o pe Louise Kam, să semneze documente de împuternicire care, credeau ei, le-ar fi permis să controleze averea de milioane de euro a acesteia.
image
„Mirciulică“, filmul cu Mircea Bravo, locul 1 pe Netflix. Cât profit a făcut în cinema. „A trebuit să folosim înjurături“ VIDEO
La doar o zi de la lansarea pe platforma de streaming, comedia este deja preferata telespectatorilor din România.

HIstoria.ro

image
Sfârșitul Bătăliei de la Stalingrad: Capitularea mareșalului Paulus
În timpul nopții de 30 spre 31 ianuarie 1943, Brigada 38 Motorizată, având atașate companiile de geniu, a încercuit zona din jurul Pieței Eroilor Căzuți și magazinul Univermag, întrerupând legăturile telefonice dintre comandamentul mareșalului Friedrich Paulus și unitățile subordonate.
image
Originea familiei Caragiale. Recuperarea unei istorii autentice
„Ce tot spui, măi? Străbunicul tău a fost bucătar arnăut, plăcintar! Purta tava pe cap. De-aia sunt eu turtit în creștet!”, astfel îl apostrofa marele Caragiale pe fiul său Mateiu, încercând să-i tempereze fumurile aristocratice și obsesiile fantasmagoric-nobiliare de care acesta era bântuit.
image
Detalii din viața a 3 mari actori cu origini românești / VIDEO
Detalii din viața a 3 mari actori cu origini românești