Părinţi şi copii (mai mari)

Publicat în Dilema Veche nr. 466 din 17-23 ianuarie 2013
Spital, în Franţa jpeg

Mult timp am scris, la rubrica mea, despre copii. Din simplul motiv că eram, pe la sfîrşitul anilor ’90 şi începutul anilor 2000, „proaspătă mămică“ – după cum se spune.

Cînd am rămas însărcinată, habar nu aveam ce mă va aştepta după. Odată copilul ieşit din găoacea lui, a urmat... prăpădul. Prăpădul însemnînd că, de fapt, după o existenţă la fel de plutitoare precum dormitarea din timpul celor 9 luni, habar n-aveam ce presupune un nou-născut.

Timpul, pe care înainte credeam că-l stăpînesc, s-a transformat brusc, devenind... al altuia. Mi s-a luat timpul meu, cel al visărilor incerte, mi s-a fragmentat şi a devenit o combinaţie de schimbat scutece, hrăniri de bebeluş, fiert ape şi biberoane, angoase şi doctori. O combinaţie, pe moment (moment care a ţinut cam un an) de negestionat.

Am mai scris despre dezastrele din copilăria mică a copilului meu şi nu am de gînd să mă repet, decît foarte pe scurt: bone isterice, nebune, alcoolice; case insalubre, cu gîndaci, prize care luau foc şi inundaţii; infecţii, în diverse părţi ale corpului, la diverşi membri ai familiei; sărăcie; doctori nesimţiţi sau incompetenţi. Şi totuşi, am supravieţuit: e drept, după ce am făcut o sfeştanie. După ce mama mea, care, atunci cînd mi s-a născut copilul, s-a dovedit la fel de paralizată ca şi noi, mi-a semnalat că bebeluşul „înţelege tot“ şi comunică. Şi după ce am găsit-o pe Mary Poppins a noastră în varianta basarabenească, adică pe dna Jeni Copaci, de la Chipeşca.

După toate astea, a urmat partea bună. Am înţeles că maternitatea implică o altă stare permanentă: a mea şi a lucrurilor din jurul meu. După ce chestiunile strict fiziologice nu au mai fost atît de stringente, am avut acces, în sfîrşit, la partea frumoasă a copilăriei. Cea în care se zice că o iei de la capăt: o retrăieşti, mai puternic, prin (sau odată cu) un copil adevărat...

M-am adaptat, carevasăzică, maternităţii. Mai bine zis, am devenit mamă, full-time. Nu doar în sensul mic şi banal, ce presupune să-i găteşti plodului ceva gustos, să-i asiguri schimburi curate şi să-l duci unde are nevoie, eventual la grădiniţă. Ci într-unul cu orice preţ... mitologic.

Am început să inventăm mitologii. Şi în copilăria mea, părinţii mi-au inventat mitologii: ursul Nounourse, care-mi aducea cadouri de la Cota 1400; Zîna mării, ce-şi trimitea pescăruşii să-mi livreze chestii marine. Aşa că am început să fac acelaşi lucru cu fiul meu: am inventat, seară de seară, cîte o poveste cu Arabela, Gogoloi şi Piţa Fetiţa, o familie ideală care, în general, avea aventuri pe Ana Ipătescu, actualmente Lascăr Catargiu: treceau în cîte-o altă lume, în cîte-o casă veche de acolo.

După mine s-au luat, dacă pot spune aşa, şi soţul meu, şi mama mea, şi dna Jeni: erau nenumărate poveşti, culminînd cu unele despre cîinele Albu, din faţa blocului, care se dusese să lucreze în Spania.

În fiecare zi, în camera fiului meu, se întîmpla ceva concret: se produceau invenţii reale... Luca făcea lifturi care chiar funcţionau, un fel de perpetuum mobile. Am făcut magazine unde vindeam, pe bani de hîrtie desenaţi, genţi, ceasuri, prăjituri. Am construit chiar un tunel al groazei în care pătrundeai şi te speriai…

Anii au trecut, copilul a crescut. A devenit adolescent. Şi, deodată, aşa brusc, s-a produs... desprinderea. Copilul meu a ieşit din mitologii. Nu l-a mai interesat nici elefantul său pernă, în numele căruia a creat chiar un canal pe YouTube. Nici poveştile noastre, nici măcar cine ştie ce discuţii cu noi. În cazul filmelor, le alege pe unele dure şi cinice. În ce-l priveşte pe Moş Crăciun, nu mai e interesat să-l primească...

A trebuit, la fel de brusc, să mă dezobişnuiesc să mai fiu mamă, în sensul full-time al cuvîntului. Deodată, sînt iar de capul meu: liberă. O „doamnă“ middle-aged, bucurîndu-se de o libertate pe care nu a mai cerut-o, pe care nu ştie dacă o mai vrea.

Trebuie să ies din copilăria în care, acum 16 ani, m-am străduit să intru. Mă străduiesc. Mă străduiesc să mai am nuanţe şi să contemplu, încă de departe, a treia copilărie, dacă va mai fi cazul: cea de bunică.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Ne vedem în zona de confort
Poate, în loc să ne păcălim că sîntem oameni liberi pentru că nu-l cunoaștem pe „trebuie“, am putea s-o ascultăm, din cînd în cînd, pe Nina Simone și să ne fie mai puțin frică.
Zizi și neantul jpeg
Greierele și furnica
După revoluție, mentalitățile au început să se schimbe, slavă Domnului. Ne-am dat seama, măcar, că nu putem fi cu toții furnici. Și că își au și greierii rostul lor, și chiar grăunțele lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Găina care năștea pui vii – cum recuperăm anii ’90? –
Citiți Scînteia tineretului de prin anii ’70, să vedeți acolo ce condeie! Ce stil! Dacă ștai cum să te strecori puteai să faci presă adevărată, ba mai mult decît atît, literatură!”
E cool să postești jpeg
Votant la 16 ani?
Totuși, în toate aceste discuții pro și contra nu există de fapt argumentul de la care ar trebui să plece, în mod firesc, întreaga dezbatere: vocea adolescenților. Vor ei să voteze?
p 20 Fragii salbatici jpg
Visul adevărat. Două întrebări ale lui Marin Tarangul
Materia spiritului nu este o țesătură de concepte, ci o adîncime a lucrului însuși, acolo unde acesta își descoperă chipul, împreună cu rădăcina, posibilitățile și înrudirile lui esențiale.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Din nou despre Augustin
Știința despre Treime, desigur, prin care inclusiv filosofia ciceroniană cunoaște o paradoxală supraviețuire.
p 24 1 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Nouă autovehicule parcate în curtea Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului din Bacău, pe strada Ghioceilor, au luat inexplicabil foc în noaptea de joi spre vineri. Pentru a nu știu cîta oară, La Bacău, la Bacău, într-o mahala, / S-a ’ntîmplat, s-a ’ntîmplat / O mare dandana
Cea mai bună parte din noi jpeg
Cîți prieteni v-au mai rămas?
Generația mea, formată în comunism și imediat după, nu a fost învățată să-și facă din prieteni o familie.
Zizi și neantul jpeg
Primul an
Nu mă recunoșteam, nu recunoșteam familiarul în comportamentele colegilor și profesorilor mei.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Prima mea călătorie
Aș vrea să vă spun că ceea ce am cîștigat în prima mea călătorie „adevărată” va dura pe termen lung, însă mi-am dat seama încă din primele zile ale întoarcerii că nu va fi așa.
E cool să postești jpeg
Anularea gîndirii
„Dacă ar fi fost rasist, Karl May nu i-ar fi lăsat pe Winnetou și Old Shatterhand să devină frați de cruce”.
p 20 WC jpg
Două modele ale diversităţii religioase
Cînd coexistenţa religiilor e privită în lumina Sursei lor transcendente, ea poate deveni întîlnire în cunoaştere.
Theodor Pallady jpeg
Un capitol tainic de Filocalie siriacă
Prea multe nu știm despre viața sfîntului Isaac Sirul, iar datele disponibile se pot consulta în volumul recenzat aici.
Rivero y Compania in Calle Tetuan Old San Juan   DSC06841 jpg
PREVI (1)
Importanța experimentului PREVI este majoră nu numai pentru arhitectura socială participativă, în particular, ci pentru arhitectură în general.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Din cauza porțiunilor de drum decapat, mai mulți bicicliști participanți la Turul României s-au accidentat, căzînd de pe biciclete în zona Ambud-Petin din județul Satu Mare.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Așteptați, reconfigurăm traseul
După 16 ani în care aproape m-am identificat cu locul de muncă și n-am făcut mai nimic în rest, vîrsta de mijloc care începe mai mereu cu 4 și care se apropia mă speria cumplit.
Zizi și neantul jpeg
Spre prima zi de școală
În prima zi de școală, cîndva prin anii ’70, aveam părul foarte scurt. Arătam ca un băiețel trist. Nu numai că eram tunsă băiețește, ci și părul meu, pînă atunci plin de bucle, stătea turtit și parcă apăsat de o uriașă rocă.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Armînlu nu cheari! – despre călătoria mea în Albania (4) –
Doi oameni drăguți, deschiși, prietenoși, ca mai toți oamenii pe care i-am întîlnit în Albania și de care m-am simțit încă din primele momente legată afectiv. Acum mi-e dor de ei de parcă toți ar fi rudele mele.
p 19 WC jpg
Cacealmaua de la Airport Plaza
Sînt un român cu domiciliul în străinătate care, la ultimul lui sejur în România, a fost jefuit cu sălbăticie de compania de închiriat mașini.
p 20 WC jpg
Cei neștiuți care întîrzie
Despre katechon, cuvîntul misterios al Sfîntului Apostol Pavel din 2 Tesaloniceni 2, 6-7, s-a scris enorm.
640px Faculty of Theology (personification) 1 jpg
Spre o teologie laică (2)
Lumea nu era nici ea privită ca un stadiu trecător. Ea a devenit în şi de la sine, aşa cum atestă într-adevăr Scripturile, „foarte bună“ (Gen. 1: 31), dacă nu de-a dreptul sacră.
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
Pe stradă, o tanti cu o geantă de plastic pe umăr, colorată în nuanțe de albastru, pe care scrie: „În interior am armonie“. Ce să zic, bravo ție!
Cea mai bună parte din noi jpeg
Vîrsta de mijloc, fără prospect
A jongla pe un pod de sfoară între ce cunoști și ce te așteaptă încă.
Zizi și neantul jpeg
Urși
Ursul respectiv intră și prin curțile oamenilor. Sare gardurile, fără probleme, și te trezești cu el la geam ori dormind pe gazon, sau devorîndu-ți mîncarea pentru pisici. Devine o realitate tragicomică a existenței tale, care nu pare a avea mari șanse de rezolvare.

Adevarul.ro

Viktor Orban FOTO AFP
Viktor Orban șochează din nou: oferă 8 milioane de euro pentru ca Supercupa Italiei să se joace pe o arenă sătească!
Ungurii investesc masiv în sport, mai ales în fotbal. Atât în campionatul intern, cât și în zonele cu populație majoritar maghiară, dar și în imagine. Premierul Ungariei e la un pas de a da o lovitură colosală cu ultima sa propunere.
Roger Waters,  fondatorul Pink  Floyd, a cântat  în faţa a 50 000  de spectatori jpeg
Concertele lui Roger Waters în Polonia au fost anulate din cauza poziţiei sale faţă de Ucraina
Roger Waters urma să susţină la Cracovia, în aprilie 2023, spectacolul „This Is Not A Drill”, dar, potrivit presei poloneze, unii consilieri municipali au început pregătirile pentru a-l declara persona non grata.
Anestezie
Criză în spitalele din țară, după ce medicamentul care trezește pacienții din anestezie lipsește din stoc
În prezent, medicii din spitalele din întreaga țară vor trebui să folosească un alt medicament care costă de 20 de ori mai mult sau să continue aceste operații în regim de urgență.

HIstoria.ro

image
Cine a fost „Îngerul de la Ploiești”?
O prinţesă furată de propriul tată și dusă la orfelinat, regăsită la 13 ani de familia din partea mamei, una dintre cele mai bogate din România – bunicul era supranumit „Nababul“.
image
Cum era la ora de istorie ținută de I.L. Caragiale?
Ca mulţi alţi literaţi, Ion Luca Caragiale a avut o pasiune pentru istorie, inclusiv pentru cea naţională. Blamat de unii încă din timpul vieţii pentru că, în scrierile sale, s-ar fi relevat drept anti-român, el a avut, uneori, o viziune romantică (dacă nu chiar idilică) asupra trecutului neaoș.
image
Asociațiile sovietice de „prietenie” – lucrate de contraspionaj în România comunistă
„Apolitică” și cu peste 6 milioane de membri, Asociația Română pentru Strângerea Legăturilor cu Uniunea Sovietică (ARLUS) a fost instrumentul sovietic cel mai extins între cele destinate să sugrume democrația liberală din România.