Părinți bătrîni, copii bătrîni

Publicat în Dilema Veche nr. 853 din 13 - 19 august 2020
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg

La terasa unei pizzerii din cartier care are cîteva mese și scaune chiar pe trotuarul pe unde trece destulă lume, am asistat la următoarea scenă: o mamă și o fiică – imposibil să fi fost altceva, dincolo de faptul că semănau, exista între ele un anumit gen de familiaritate – s-au apropiat încet de terasă, fiica își susținea mama care mergea în baston și s-au așezat la o masă. Mama, trecută bine de 80, poate chiar spre 90, mică, uscată, aproape mumificată, însă cel mai bine îți dai seama după mîini cît de bătrîn e omul, după pielea aceea subțire ca un pergament fragil, întins la maximum pe oase, gata să se rupă. Fiica, în jur de 60, scundă și durdulie, îmbrăcată neglijent într-o pereche de blugi și un tricou, genul „nu mai contează, nu mă mai alege nimeni de-acum”. S-au așezat pe scaune cu același oftat de parcă obosiseră amîndouă în același timp, deși diferența de vîrstă era de cel puțin 20 de ani. Pentru cîteva minute s-au odihnit în tăcere, mama și-a sprijinit bastonul de masă, fiica și-a aprins o țigară cu un gest de fumătoare veche, a tras primul fum cu sete. Apoi au făcut amîndouă același gest, aproape în același timp – și-au scos din genți niște sacoșe goale din acelea de cîrpă care sînt atît de demodate pentru au dispărut de o sută de ani, le-au împăturit și le-au băgat la loc în genți. Ca un mic ritual, cumpărăturile au fost amînate pentru mai tîrziu sau lăsate pe altă dată. Am încercat să surprind frînturi din conversația lor, de fapt un lung monolog al fiicei, masa nu era chiar atît de aproape. Femeia vorbea fără șir, tot felul de fleacuri – despre inundația de la ea din bloc și despre nu știu ce instalator pe care nu l-a găsit, deși l-a tot sunat, o fi pățit ceva omul?, de obicei răspundea din prima și era foarte amabil, despre un incident de pe stradă, un vagabond care a furat poșeta unei doamne, acolo, mai jos, chiar la intrarea în pasaj, i-a smuls-o pur și simplu, a văzut cu ochii ei cum s-a întîmplat, n-a intervenit nimeni, oamenilor nu le mai pasă de nimic, despre nu știu ce preot care e lacom și hapsîn, pus pe căpătuială. Bătrîna privea strada prin ochelarii ei fumurii și nu spunea nimic. Dădea din cap în semn că ascultă, la un moment dat chiar și-a făcut o cruce mică drept răspuns, un fel de „Doamne ferește!”, totuși nu avea nici o replică, nu participa în mod activ la discuție. Pentru cealaltă, însă, nu conta lipsa ei de reacție, conta doar că era acolo, lîngă ea, așa că fiica continua să vorbească, să-și împărtășească viața ei cu toate mirările și tristețile ei mărunte unei statui a sfîrșelii, a neputinței, pentru că dincolo de înveliș, de tăcere, era tot ea – mama – și era încă în viață. Scena m-a înduioșat profund, apoi m-a mirat faptul că dintre cei trei cheleneri de la terasă nici unul nu le acorda vreo atenție, nu le întreba nici măcar dacă vor un pahar cu apă. Ca și cum cele două nici n-ar fi existat. M-am revoltat – o fi o atitudine ostilă legată de bătrînețe care nu e „comercială”, nu are putere de cumpărare, nu are nevoie de pizza sau de înghețată? Chiar am vrut să le atrag atenția băieților tineri care serveau că nu le-au adus celor două femei nici măcar un meniu, apoi m-am gîndit: de ce mă bag eu? Poate că scena asta se repetă, de fapt, în fiecare zi, e o mică haltă a lor în drum spre casă. Într-adevăr, pînă să apuc să zic ceva, cele două s-au ridicat, cu același oftat cu care se așezaseră, bătrîna și-a luat bastonul, fiica a prins-o de braț și în pas de melc au pornit mai departe.

Nu știi exact cînd se întîmplă, dar se întîmplă – la un moment dat îți dai seama că părinții tăi îmbătrînesc, din niște oameni vii, activi, pe care te puteai baza în orice situație, se transformă inevitabil în niște moși și niște babe. Cînd a trecut timpul – peste ei, peste tine? Deși nu a fost un moment precis, totuși au existat niște semne, uneori derutante, exact așa cum vara, după 15 august, încep să se simtă primele semne ale toamnei, soarele încă arde, însă lumina devine mai blîndă, se îndulcește, mai cade cîte o frunză, se întunecă mai repede, totul devine cumva nostalgic. Cînd au apărut semnele, de ce nu le-ai dat atenție? Poate atunci cînd îi sunai și auzeai pe fundal un televizor cu un sonor dat de fiecare dată din ce în ce mai tare, „Mamă, ce e cu televiorul ăla, de ce se aude așa de tare?”, „Cum, că nu-i tare deloc, ți se pare...” sau „Așa l-a dat taică-tu, cred că nu mai aude bine...” (niciodată nu e vorba despre tine, mereu e vorba despre celălalt). Televizorul cu aceleași știri care se repetă la nesfîrșit, și ei se uită, se tot uită, așteptînd de undeva o schimbare de care să se agațe. Însă după o vîrstă, schimbările nu mai vin. S-a întîmplat poate atunci cînd ți-ai dat seama că uită, că îți povestesc aceleași lucruri, cu aceleași cuvinte, iar cînd le spui „Mi-ai mai zis asta de mai multe ori!”, te contrazic și se supără? Mai bine nu le mai zici nimic, îi lași să povestească, dai din cap, asculți. Iar ție nu-ți mai vine să le zici chiar orice, așa cum făceai în trecut, cînd părinții îți erau mai mult niște camarazi, luptați umăr la umăr pentru aceleași cauze, aceleași valori. Iar acum dintr-odată ți se par cumva defazați, au rămas un pic în urmă, sînt situații pe care nu le mai înțeleg ca înainte. Sînt activi în spațiul online și pe Facebook, dar nu înțeleg de fapt cum funcționează spațiul virtual, practic își mută sufrageria de la ei de acasă online, iar dacă „prietenii” de acolo nu reacționează așa cum s-ar fi așteptat se supără, interpretează și așa se strică prietenii reale care durează de 40 de ani. Oare s-a întîmplat atunci cînd ai băgat de seamă că nu te mai ascultă cu aceleași interes ca înainte, că așteaptă să termini ce ai de spus ca să vorbească ei, uneori unul peste altul? Sau atunci cînd ai descoperit că au căpătat niște frici pe care nu le aveau, că nu le mai vine să plece oriunde, oricînd cu mașina, la munte sau la Viena, că amînă o călătorie pe care și-o doresc de ani buni la nesfîrșit și mereu găsesc motive, „costă prea mult, am mai avut de făcut ceva prin casă și am cheltuit banii, să mai punem ceva deoparte din pensie, lasă că poate că la anul...”. Știi deja că le greu să mai iasă din spațiul lor personal, prind rădăcini. Apoi semnele sînt din ce în ce mai multe, ești deja în toamnă și cad frunzele cu duiumul, ce bine că sînt sănătoși!, deși mama se plînge că ia un pumn de pastile, pentru tensiune, pentru circulație, pentru aia, pentru cealaltă, pe stradă merg încet, prea încet, nu se mai pot ține după tine, au nevoie de o bancă, de un popas în drum spre casă, poate terasa unei pizzerii din cartier care e plină de lume. Cu siguranță că nu mai poți ignora semnele și fiecare se transformă într-o mică lovitură, un mic șoc pentru tine, adultul încă energic, însă angoasat, înfruntîndu-și cu spaimă vîrsta de mijloc. Te enervează faptul că părinții tăi îmbătrînesc, în loc să accepți situația. Pentru că nu e vorba doar despre ei, e vorba și despre tine, îți dai seama brusc că și tu, la rîndul tău, îmbătrînești odată cu ei.

După aproape o oră, cînd am plecat de la terasă, le-am regăsit pe cele două, mamă și fiică, pe o bancă, într-un mic scuar dintre blocuri, un alt popas. Fiica vorbea, mama asculta și dădea din cap la răstimpuri. Parcurseseră încă vreo două sute de metri împreună. Din drum, din viață.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Iubirea e testul pentru curaj
Cîteodată, îți dorești atît de mult unele lucruri încît, atunci cînd apar în viața ta, te temi că le-ai inventat chiar tu – credibil, pînă la ultimul detaliu.
Zizi și neantul jpeg
Stradale
Uneori, mai ales cînd e frumos afară, strada e pur și simplu bucurie. Te plimbi și te bucuri, fără să ai vreun motiv anume. Sau avîndu-le, de fapt, pe toate.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Ce șanse are copilul ăsta?
Probabil că vecina mea deduce doar că ne certăm și e îngrijorată din cauza asta.
E cool să postești jpeg
Simțire fără rațiune
„Azi, rețelele de socializare au impus emoția, în detrimentul rațiunii”
p 20 Minastirea Sfintul Mihail, Kiev WC jpg
Diferite diversităţi religioase
Întîlnirea religiilor cere, chiar mai intens decît politicul, cunoaşterea interlocutorului: cel din faţa ta şi Cel de deasupra tuturor.
Theodor Pallady jpeg
Religia în școală, o veche poveste
După mine, neîncrederea în autorități (partide politice, instituții publice, lideri) s-a transferat și în tabăra seculariștilor anticlericali.
p 24 D  Stanciu jpg
Cu ochii-n 3,14
L-am rugat pe Siri (aplicația cu funcție de „asistent personal”) să-mi spună istoria controversatei aplicații TikTok.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Vreau să mai verific o dată
Încerc să îmi spun, cînd nu dorm de grija tuturor lucrurilor care ar putea merge prost, că este doar o încercare a minții, care vede pericole peste tot, de a mă proteja.
Zizi și neantul jpeg
Parcul Tineretului
Așa am început să ne apropriem teritoriul parcului, colțișor cu colțișor și tufiș cu tufiș, și să nu ne mai temem de el.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Am vrut să scriu
despre sărăcie, dar am scris despre cîrciumi și despre hipsteri
Oameni tineri, relaxați, care par să nu fi muncit o zi în viața lor sau în nici un caz o muncă din asta mai de duzină, numai treburi fine, intelectuale.
p 20 jpg
Sărăcia lucrurilor. Despre felul de a vedea al celor simpli
Cei simpli se află în posesia unui adevăr pe care îl știu și copiii încredințați de ocrotirea părintească: aceea că lumea, în absența lui Dumnezeu, este prea fragilă pentru a putea exista.
E cool să postești jpeg
Violența contra profesorilor
„Violența împotriva profesorilor este în creștere”, titra la sfîrșitul anului trecut și Tagesschau un articol despre un sondaj recent, potrivit căruia „Insultele, intimidarea și atacurile fizice împotriva profesorilor au ajuns să fie la ordinea zilei în multe școli din Germania”.
foto BTC DV bis jpeg
Latina la bacalaureat
Se poate începe cu pasul just și minimal al reintroducerii latinei ca materie de bacalaureat.
p 24 S  Voinescu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cîndva în anii ’70, Coreea de Nord a făcut o comandă de o mie de mașini Volvo, pe care nu le-a plătit nici pînă azi. La fiecare șase luni, suedezii le reamintesc să facă plata.
Zizi și neantul jpeg
Mame și mama
Nu mi-a plăcut niciodată prea mult ziua de 8 Martie.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce film revedem astăzi?
Revizionările ne oferă confort emo­țio­nal, ne dau un sentiment de control asupra vieților noastre și ne conectează cu tre­cutul.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Scriitorul – o specie sălbatică
Am prieteni scriitori care îmi zic: lasă, bre, că scriem pentru generațiile viitoare!
p 20 WC jpg
Nimbul după Bizanţ
Ortodoxia ca model de societate – centrat pe viaţa în Biserică, pe liturghie şi monahism – a fost un model viabil în secolele post-bizantine.
Theodor Pallady jpeg
Paradisul învățaților din actuala patrie a deconstrucției
Războiul cultural declanșat în marja postmodernității a exacerbat contrastul ideologic dintre Epoca Luminilor, moștenitoare a Renașterii umaniste, și Evul Mediu obligatoriu „întunecat”.
p 24 I  Morosan jpg
Cu ochii-n 3,14
Fără cîini cu capul scos pe geamurile mașinilor din Florida – asta vrea să obțină o propunere de lege.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Dispariții
Mai toate cărțile de self-help sugerează să te porți cu oamenii ca și cînd i-ai vedea pentru ultima dată.
Zizi și neantul jpeg
Mărțișoare
Originale și înduioșătoare în hidoșenia lor. Ba, de destule ori, chiar în frumusețea lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Fricile mici, „fricuțele”, cum le-ar numi casiera de la supermarket
Am mai spus-o, mă consider un om fricos și îi admir pe cei care în diferite situații, de război, de epidemie de ciumă, de revoltă populară, de activism, dau dovadă de curaj.
E cool să postești jpeg
Micii răsfățați, marii neadaptați?
Copilul nu s-a lăsat înduplecat, continuîndu‑și injuriile și micile violențe, cu o atitudine de zbir, impunîndu-și, în cele din urmă, autoritatea și ronțăind ciocolata.

Adevarul.ro

image
„Capra cu trei iezi“, locul 1 pe Netflix. Publicul fie îl iubește, fie îl urăște: „Un film ce n-ar fi trebuit să existe“ FOTO
La fel ca alte pelicule românești lansate pe platforma de streaming, producția horror „Capra cu trei iezi“ a împărțit telespectatorii în două tabere.
image
Iubirile Principesei Margareta: un student socialist și un actor
Principesa Margareta împlinește la 26 martie vârsta de 74 de ani. Fiica cea mare a regelui Mihai I a avut două mari iubiri în viață: Gordon Brown, cel care avea să devină prim-ministru și actorul Radu Duda, cu care s-a căsătorit.
image
„Regele criptomonedelor”, răpit și torturat după ce și-a înșelat investitorii cu 29 de milioane de dolari
Aiden Pleterski, în vârstă de 23 de ani, care s-a autoproclamat „regele criptomonedelor din Canada” a fost răpit și torturat, după ce și-ar fi înșelat investitorii cu 29 milioane de dolari, relatează Daily Mail.

HIstoria.ro

image
Populația Bucovinei în perioada stăpânirii austriece
În perioada stăpânirii austriece s-au modificat substanțial atât structura etnică, cât și cea confesională a populației din Bucovina, iar efectul cel mai nefast a fost asupra populației românești.
image
Cauza morții lui Ludwig van Beethoven, dezvăluită de un studiu ADN / VIDEO
Examinarea unor mostre de ADN, extrase din câteva șuvițe de păr ale lui Ludwig van Beethoven, a dezvăluit cauza morții legendarului compozitor german.
image
Aventurile lui Landolfo Rufolo, un bancher medieval imaginat de Boccaccio
Deşi Landolfo este un personaj fictiv, numele familiei este cât se poate de real, Rufolo fiind, pe la 1280, una dintre cele mai bogate familii din sudul Italiei.