Organic
Erau pe raftul cel mai de sus din magazin. Al naibii de scumpi pentru un pachet slăbănog de biscuiţi. Cereale integrale şi bucăţele de măsline, dacă mă înţelegeţi. Ingrediente crescute organic, măsline fericite. L-am luat, urmare a deselor pulsiuni de a mînca sănătos şi prietenos cu mediul. Au un gust groaznic, oameni buni. În gură parcă mi-a explodat un sac de nisip. Grăunţele organice erau îngrozitor de prost legate între ele, n-aveau absolut nici un gust, de parcă biscuiţii fuseseră făcuţi de cineva care se amuza acum privindu-mi schimonoselile. Aşa, de-al dracu’. Plus că mai şi cîştigase bani pe spinarea mea semicostelivă, de dietistă.
Aşa că am citit un pic despre obiceiurile de a consuma pîine, ale omenirii. Nu vă plictisesc acum, istoria e uşor de găsit şi s-au scris mii de pagini care interpretează din toate unghiurile relaţia noastră cu pîinea. Vreau însă să recunosc cu umilinţă că mi-am dat seama că habar n-aveam de ce se numeşte pîinea graham-graham. Nu mi-am pus niciodată problema asta, iar dacă mi-am pus-o, nu m-am chinuit să caut şi răspunsul.
Cu riscul de a vă spune lucruri pe care dumneavoastră deja le cunoaşteţi, am aflat că Graham a fost un reverend american pe la omieoptsute şi ceva, propăvăduitor al mîncatului cît mai aproape de natură, aprig duşman al hranei procesate industrial şi al cărnurilor. A făcut bani cutreierînd America şi predicînd mîncatul sănătos. Pentru el, toate alimentele şi băuturile procesate ar fi îndepărtat omul de vitalitatea organică a naturii. Sună cunoscut, ştiu. Îi înţeleg pe continuatorii săi moderni şi deseori încerc să mă comport responsabil faţă de mine şi faţă de natura care mă înconjoară atunci cînd mă hrănesc. (Fraza asta a sunat îngrozitor, dar trebuia scrisă.) N-am absolut nimic cu vegetarienii, veganii şi alte categorii conexe. Ba, înţeleg în bună parte latura etică a comportamentului lor. Sînt o mare iubitoare de animale şi am văzut, la rîndul meu, documentare îngrozitoare despre condiţiile în care sînt ţinute şi omorîte bietele vaci, bieţii porci.
Pe de altă parte, ce aş putea face eu, de aici, să protejez zonele umede din Amazon? Da, aş putea să cumpăr cafea cultivată responsabil – nu ştiu exact ce presupune asta. Aş putea să cumpăr ouă făcute de găini care aleargă liber pe pajişti. În afară de cutia de carton care-mi arată vietăţile respective pe un cîmp verde, nu ştiu exact cine şi cum controlează standardele pentru un ou fericit (metri pătraţi liberi pe cap de găină, hrană fără antibiotice). Apropo de hrana fără antibiotice. Un coleg mi-a spulberat şi mitul ăsta. Tatăl lui creşte găini de carne în curte. Pînă le aduce măricele, să ştiţi că le hrăneşte cu grăunţe speciale care mustesc de antibiotice. După aia le dă grăunţe naturale crescute în cîmpuri care mustesc de îngrăşăminte.
Se spune că mîncarea organică, bio, costă mai mult. Fără să mă duc spre extreme, cred că te poţi descurca destul de onorabil dacă ştii cum să cumperi. Am văzut în supermarket nişte roşii din România, frumuşele şi moderat de lemnoase. Imediat, afară pe trotuar, ţăranii vindeau exact aceleaşi roşii. Dar mult mai scumpe. Lumea a învăţat cum să exploateze nevoia unora de a mînca sănătos. De partea cealaltă, nimic mai enervant ca snobismul unora dintre profeţii mîncatului natural şi responsabil faţă de cultivatorii din Ghana, să zicem; aceiaşi profeţi pregătesc pentru amicii lor subtile cine organice cu preţul cărora se poate cumpăra un sătuc din aceeaşi Ghană.
Prozelitismul anti-carne poate deveni violent. Am stat deunăzi la masă cu o cunoştinţă care m-a privit scîrbită mîncînd o salată cu pui. Mi-a povestit amarnica lor soartă şi mi-a explicat chimic şi biologic ce se petrece în pîntecele noastre de carnivori atunci cînd acolo fermentează o fleică. Mulţumesc. Dacă ceva mă va face să renunţ cu totul la carne (se va întîmpla curînd), nu va fi în nici un caz meritul acestei agresiuni.
Selma Iusuf este jurnalistă, redactor-şef la ştiri, radio Kiss Fm şi Magic FM.
