Ordinea morală a lumii

Astăzi, avortul este legal în majoritatea țărilor europene, cu cîteva excepții precum Malta, Principatul Andorra (unde avortul este interzis sub orice formă, chiar dacă viața mamei este în pericol) sau Polonia – aceasta din urmă permițînd avortul doar în cazuri de viol sau incest. Însă, în multe țări din lume, avortul este încă strict interzis: Congo, Egipt, Gabon, Guineea-Bissau, Madagascar, Mauritania, Senegal, Honduras, Nicaragua, Surinam, Haiti, Republica Dominicană, Filipine, Irak, Laos etc., etc. În El Salvador, legislația consideră avortul ca fiind o omucidere agravată, iar femeile care fac avort riscă pînă la 50 de ani de închisoare.

În Europa, prima țară care a legalizat avortul a fost Suedia, în 1938, Regatul Unit urmînd să o facă după 29 de ani, în 1967. Franța a luat această decizie în 1975, iar Spania, în 2009. Deocamdată, nici o țară nu a stabilit dreptul la avort în Constituție – așa cum planifică să facă în prezent Franța, mai ales în siajul recentei decizii a Curții Supreme din SUA, privind cazul Roe vs Wade.

Ce a însemnat Roe vs Wade

În 1969, Norma McCorvey – cunoscută sub pseudonimul legal „Jane Roe” –, o mamă singură, cu doi copii, a rămas însărcinată, în urma unui viol. Trăind în Texas, unde avortul era permis doar dacă sarcina amenința viața mamei, a decis să conteste aceste legi cu ajutorul a două avocate, Sarah Weddington și Linda Coffee, care au intentat în numele ei un proces la tribunalul federal al SUA împotriva procurorului local, Henry Wade, un aprig militant anti-avort. Cazul a fost respins, iar tînăra în vîrstă de 25 de ani a trebuit să nască. Totuși, în 1973, a făcut apel la Curtea Supremă a SUA, alături de o altă tînără din Georgia, Sandra Bensing – avocații lor susținînd că legile privind avortul în Texas și Georgia sînt neconstituționale, deoarece încalcă dreptul fundamental la viața privată, menționat în Constituție. De data aceasta, decizia Curții Supreme le-a fost favorabilă – iar concluzia, una clară: dreptul la intimitatea vieții private, prevăzut de Constituția SUA, protejează și dreptul unei femei de a întrerupe o sarcină.

Acea decizie, care a funcționat ca un scut de protecție pentru dreptul la avort, a fost însă anulată pe 24 iunie 2022, judecătorii motivînd faptul că dreptul la avort nu este menționat de facto în Constituție – drept urmare, fiecare stat este liber să decidă dacă le autorizează sau nu.

Consecințele interzicerii avortului

Ce provoca interdicția avortului? Un boom demografic și viață fericită sau, mai degrabă, nefericire și moarte? Potrivit Institutului Guttmacher, rata sarcinilor nedorite tinde să fie mai mare tocmai în țările care interzic complet avortul decît în țările în care acesta este permis. Ca urmare, numărul avorturilor ajunge să fie similar în țările în care avortul este restricționat cu cel din țările unde procedura este, în general, legală. Însă avorturile ilegale, clandestine și făcute rareori în condiții de siguranță provoacă complicații și chiar moartea. „Interzicerea avortului nu va face ca acesta să dispară, ci doar să pună în pericol viața femeii care nu vrea să aibă un copil” – conchide cercetarea institutului.

Pentru că, ne place sau nu, chiar există și femei care nu vor să aibă copii. Ce se întîmplă dacă le obligi să ducă sarcina la termen și să dea naștere unui copil pe care nu-l doresc?

Este o întrebare care a dat naștere unui studiu de referință – The Turnaway Study, realizat de cercetători de la Universitatea din California care au urmărit, timp de cinci ani, viețile a 1.000 de femei, dintre care unele au făcut avort, iar altele, care deși și-au dorit întreruperea sarcinii, au fost obligate (de legi sau de familie) să o ducă la termen.

Care sînt, așadar, efectele reale ale unei sarcini nedorite asupra vieții femeilor? Ce se întîmplă cu sănătatea mentală, fizică și cu bunăstarea socio-economică a celor care au vrut și au făcut avort spre deosebire de cele care au vrut să-l facă, dar le-a fost interzis?

Principala concluzie a studiului Turnaway este că avortul nu dăunează sănătății și bunăstării femeilor, însă un avort refuzat și obligativitatea maternității le diminuează considerabil calitatea vieții pe toate planurile: sănătate, familie, financiar. Potrivit cercetătorilor, în urma unei sarcini nedorite, însă dusă pînă la termen, există mai multe șanse ca, spre finalul celor nouă luni, să apară complicații grave, inclusiv eclampsie și deces. Social, în mare parte, odată ce nasc, acestea rămîn legate de parteneri abuzivi. După ce i se refuză un avort, o femeie suferă de anxietate și pierderea stimei de sine, iar după naștere, cele mai multe renunță la visuri și la planuri de viață. În plus, după o naștere nedorită, cele mai multe se confruntă cu o sănătate precară. 

Și nu doar ele sînt afectate, ci și copiii care se nasc în urma unei sarcini nedorite.

„De cele mai multe ori, cînd unei femei i se refuză un avort, i se reduce securitatea financiară și, implicit, siguranța, atît a ei, cît și a copilului. Femeile cărora li se refuză un avort au șanse de aproape patru ori mai mari de a avea un venit al gospodăriei sub nivelul sărăciei decît cele care au făcut un avort, și șanse de trei ori mai mari de a ajunge șomere. În multe cazuri, femeile cărora li se refuză un avort nu au suficienți bani pentru a plăti pentru nevoile de bază ale familiei, cum ar fi hrana, locuința și transportul.”

Moralitatea avortului

Argumentele pro- și anti-avort sînt arhicunoscute și ar putea fi rezumate, pe de o parte, la dreptul femeii de a alege ce viață vrea să ducă, pe de alta, la moralitate. Și, bineînțeles, cum trăim într-o societate de oameni morali, moralitatea are întîietate. Dar la ce anume se referă aceasta cînd vine vorba despre avort? La sanctitatea vieții, în primul rînd – însă nu este vorba despre sanctitatea vieții unei femei, ci a fetusului, a „darului” divin pe care această femeie l-a primit – acela de a procrea –, un dar care nu poate fi, nu-i așa, refuzat. Cum ar fi însă să vorbim despre moralitate din prisma dreptului la viață al femeii?

A făcut-o Judith Jarvis Thomson, doctor în filosofie, care a publicat în 1971 un articol devenit celebru, „A Defence of Abortion“, în care, acceptînd teoria că fătul are dreptul la viață, argumentează și faptul că dreptul fătului la viață nu surclasează dreptul femeii însărcinate – acela de a avea jurisdicție asupra corpului și a vieții sale. Prin urmare, avortul indus este admisibil din punct de vedere moral. Și o demonstrează folosind o metaforă care a devenit cunoscută drept „Argumentul violonistului”.

„Te trezești într-o bună dimineață că ești legată de un violonist în stare de inconștiență. Un violonist, de altfel, celebru, care a fost diagnosticat cu o boala fatală și întru ajutorarea căruia a sărit întreaga Societate a Iubitorilor de Muzică. Aceștia au convocat cei mai buni doctori din lume și împreună au ajuns la concluzia că tu ești singura persoană compatibilă din punct de vedere fizic pentru a-l menține în viață. Drept care ai fost răpită din casa ta, smulsă din viața ta, iar peste noapte, circuitul sanguin al violonistului a fost conectat la circuitul tău sanguin. Ți se spune că, dacă l-ai deconecta, ar muri, dar dacă ai aștepta nouă luni, violonistul și-ar putea învinge boala și ai putea să-l deconectezi în siguranță, așa că moral ar fi să-l salvezi.”

Thomson ridică astfel problema acțiunilor morale: căci este într-adevăr moral să salvezi pe cineva dacă vezi că se îneacă, însă alta este să-l salvezi cu prețul propriei vieți – în acest caz, nu poți condamna pe cineva la moralitatea eroismului. Este, așadar, moral să condamni o femeie să aibă un copil pe care nu și-l dorește?

Ei bine, nu –  este permis să te deconectezi de violonist, chiar dacă acest lucru îi va cauza moartea, căci dreptul cuiva la viață nu include dreptul de a folosi corpul altei persoane și, prin urmare, prin deconectarea violonistului, nu-i încalcă dreptul acestuia la viață, ci doar îl privează de ceva la care nu are dreptul. „Dacă îi permiți să-ți folosească corpul în continuare, pentru a supraviețui, aceasta este o bunătate din partea ta, însă nu este ceva ce se poate pretinde de la tine ca fiind cuvenit.”

Din același motiv, susține Thomson, avortul nu încalcă dreptul legitim al fătului la viață, ci pur și simplu îl privează de utilizarea neconsensuală a corpului gravidei și a funcțiilor de susținere a vieții – la care, în fapt, nu are dreptul.

Bineînțeles, cînd vine vorba despre o sarcină nedorită, dusă pînă la capăt, nu vorbim doar de nouă luni, ci de o întreagă viață. Asta în cazul în care mama nu-și abandonează copilul – ceea ce, nu-i așa, este considerat a fi ceva abominabil (spre deosebire de un tată care, dacă își abandonează copilul, este cel mult un ticălos, însă nu un degenerat).

Și, pentru că tot vorbim despre moralitate, care e un bolovan prins doar de picioarele unei femei care nu-și dorește un copil, poate că ar trebui să vorbim și despre statisticile milioanelor de copii abandonați în întreaga lume, de soarta copiilor accidentali, nedoriți, care cresc la limita sărăciei, și probabil că, atunci, vehemenții anti-avort vor avea ceva mai bun de făcut, găsind de cuviință să-i ajute, în primul rînd, pe aceștia – adoptîndu-i și oferindu-le viața pentru care ei înșiși au militat. Cred că asta ar fi ordinea morală.

Foto: wikimedia commons