Orașul de coșmar

Publicat în Dilema Veche nr. 807 din 8-14 august 2019
Orașul de coșmar jpeg

În memoria Alexandrei,
copilul minunat care a murit
pentru că a crezut în omenie. 

Prin pîcla ce se risipea lent putea distinge contururile unui necunoscut oraș funest. Ion știa că visează și că e doar un alt coșmar, aidoma celor care îi bîntuiau somnul în ultima vreme. S-ar fi putut trezi oricînd, pentru că avea somnul ușor, dar curiozitatea îl făcu să pătrundă pe ulițele cartierului mărginaș prin care intrase. Prăfuite, denivelate, pline de cîini vagabonzi, drumurile erau străjuite de garduri înalte, unele de peste trei metri. Nimeni nu umbla pe străzi, pentru că fiecare mașină care trecea ridica un nor de praf și pietricele, enervînd cîinii. Nu stătea absolut nimeni pe la porți, să dea binețe trecătorilor, pentru că aceștia nu treceau niciodată cu mai puțin de 80 km/h. Familiile stăteau în curțile lor cu garduri înalte, văzîndu-și de treburi sau, pur și simplu, odihnindu-se. Oricum, multe ogrăzi erau pustii, cu proprietarii plecați la muncă în străinătate. În dreptul unor porți crescuse iarba, împlinire a unui străvechi blestem. Din spatele unor garduri se ridicau fuioare de fum pestilențial care se împleteau cu cablurile spînzurate aiurea de stîlpii din lemn înclinați, impregnați cu ulei de motor. Gunoaiele nu lipseau, saci răvășiți de cîinii hămesiți erau împrăștiați în tot locul. Era o zi ca oricare alta, cu singura deosebire că, de curînd, într-una din curți avusese loc o crimă care îngrozise o țară întreagă, ceva ce nu se putea întîmpla decît într-un coșmar.

Căci doar într-un oraș de coșmar un copil care trebuie să se deplaseze duminica nu are cum, pentru că duminica nu mai există transport în comun și este silit să apeleze la omenia șoferilor. Iar copilul se descurcă, pînă cînd la volan este un neom, dar el nu poate ști asta cînd face autostopul. Află cînd este prea tîrziu. Și tot într-un coșmar, răpitorul îl leagă pe copil cu o sîrmă și îl lasă într-o casă mizerabilă, împuțită, putredă, uitîndu-și telefonul care îi poate aduce copilului salvarea. Iar făptura gingașă și inocentă primește la telefon speranța că un echipaj profesionist și înarmat pînă în dinți, așa cum a văzut în filme, va sparge ușa păzită de cîini în maximum trei minute, chiar dacă ea nu știe precis unde se află. Cu siguranță, salvatorii pot localiza un apel, într-o situație de urgență!

Era, cu siguranță, un vis oribil, cel mai îngrozitor dintre toate, iar curiozitatea parcurgerii ulițelor diabolice fu învinsă nu de mirosul cumplit de carne arsă care îi invadase nările, deși Ion se mira prostește cum nimeni dintre vecini nu bătea la poarta iadului unde se întîmpla arderea de tot, ci de tot delirul insuportabil care urmase, căci sacrificiul copilului ce reușise să curme un șir de crime abominabile devenise instantaneu o sursă de creștere a audienței pentru multe televiziuni care, în sfîrșit, capturaseră țara. Încercă din răsputeri să se trezească din acest coșmar în care incubi și sucubi vorbeau la nesfîrșit și reuși să se ridice în capul oaselor chiar înainte de a afla ultimele detalii ale tragediei, care însemnau pierderea definitivă a speranței pentru milioane de oameni.

Își tîrșîi papucii spre fereastra de unde, cînd se trezea noaptea îngrozit, se putea liniști privind la luminile orașului care luceau mai viu în aerul curat al nopții. Doar că acum, în loc de firme luminoase atrăgătoare și vitrine cochet aranjate, Ion contemplă cu uluială, groază și consternare chiar gardurile de trei metri, bezna și nefericirea funestului oraș din vis, abandonat de tot și de toate, sortit pieirii înainte ca el și locuitorii lui să o știe. Șocul fu atît de puternic încît gura i se umplu de vomă și dădu fuga la baie, unde își vărsă și fierea, și mațele. Se ridică, sleit de puteri, își clăti gura și se privi în oglindă, așteptînd să-și vadă ochii înroșiți deasupra cearcănelor. Însă în acea clipă oglinda reflecta, aidoma altor milioane de oglinzi din țară, ulițe prăfoase și cîini vagabonzi, case delabrate locuite de monștri fără speranță, copii sacrificați în spatele unor garduri de trei metri, de unde răzbat fuioare de fum. Și atunci înțelese același lucru pe care îl pricepuse, poate nedeslușit, dar acut ca un pumn în stomac, o țară întreagă: orașul de coșmar era el însuși, eram noi toți, era țara care își arde, iarăși, copiii! 

Lorin Niculae este profesor la Universitatea de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu“ din București.

Zizi și neantul jpeg
Kitul de supraviețuire și exteriorul
Orice acțiune astăzi simplă era tratată, pe atunci, ca o operațiune de comando.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E cool să postești jpeg
Vioara lui Ingres
Un hobby este considerat a fi o extensie a personalității noastre dincolo de granițele profesionale și un indicator al faptului că avem pasiuni.
P 20 Sfintii Petru si Pavel WC jpg
Întoarcerea din cer. Conversiunea privirii
Proximitatea mundană a transcendenței este taina aflată în inima creștinismului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Charles de Foucauld
Accidentul – ca, de altfel, și minunea – a avut loc în biserica de lîngă școala de cavalerie unde învățase Charles de Foucauld.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Mama Natură l-a răsplătit cum se cuvine pentru profunda lui înțelegere.”
Zizi și neantul jpeg
Evadări în absolut
Intrînd în mare și înaintînd în ea, atît cît îți permiteau puterile, sfidai direct determinările.
956 08 Foto LNiculae jpg
Note şi fotografii (3)
Alte sunete vagi compun însăși tăcerea.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Capătul drumului – cum recuperăm anii ’90?
Tramvaiul 21 are o cu totul altă personalitate decît troleul 66 sau autobuzul 135.
p 19 WC jpg
Natura-n bucate
Sînt aceste panacee care promit viață lungă și sănătoasă reale sau doar o găselniță a industriei alimentare?
p 20 WC jpg
Apocalipsa la îndemînă
În orice religie, extremismul secretă o ideologie a „comunităţii aleşilor” eschatologici în luptă cu restul „decăzut” al umanităţii.
Theodor Pallady jpeg
Franciscanul de pe Bega
„Prologul” pelbartian e savuros ca un poem avangardist.
1226px Jesus walking on water  Daniel of Uranc, 1433 jpg
Aventura a doi frați ambițioși
A filozofa despre ambiție fără a ne reconsidera reperele riscă, pe lîngă prețiozitate sau cinism, să ne limiteze pur și simplu la gustul obsesiv de a parveni speculativ, intelectual, moral.
p 24 A  Vrana jpg
Cu ochii-n 3,14
Muștele femele au mai mulți neuroni decît masculii, acesta este rezultatul unui studiu recent care a observat creierul larvelor cu o tehnică inedită.
Zizi și neantul jpeg
La piscină
Pe vremuri, în anii ’70-’80, mersul la piscină era una dintre activitățile cele mai „fancy”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Corpul
Pe la 15 ani, deja îmi pierdusem toată încrederea în mine.
p 19 Johann Sebastian Bach WC jpg
Muzica lacrimilor. Bach
Muzica nu „reprezintă“ drama christică și nu îi caută o semnificație anume: ea se naște din cutremurarea care cuprinde lumea în momentul suferinței divine și o sădește adînc în sufletul ascultătorului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Două comentarii la Geneză
Nu puțini s-au întrebat, de-a lungul secolelor, de ce ultimele trei cărți ale „Confesiunilor” lui Augustin sînt, de fapt, o exegeză la primele versete ale „Genezei”.
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
„Cînd viața se întîmplă, puiul e tot pui.“
Window through a window in Röe gård café 2 jpg
Decît un termopan, șefu’
După două ore de spart la daltă de jur împrejur, o opinteală finală a extras tocul ferestrei din perete, cu pervaz cu tot.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
O să fie bine! – recensămînt 2022 –
O să ajung eu în Albania, iar ei or să fie tot la coadă, încremeniți în așteptare.
E cool să postești jpeg
Viața fără Facebook
Cura de dezintoxicare de Facebook i-a făcut pe subiecții studiului mai toleranți față de ideile politice ale taberei adverse.
p 20 jpg jpg
La ceasul fără umbre al amiezii
Pentru viaţa spirituală, pentru căutarea şi întîlnirea cu Cel nelocalizabil, locul mai are importanţă?
Theodor Pallady jpeg
Pe terasă, cu Epictet
Greu de spus dacă stoicismul e la modă pentru că se poartă textele aspiraționale sau pentru că timpul nostru face loc unui anume neo-păgînism.

Adevarul.ro

image
Momentul de glorie în care România a fost pe locul 2 în lume la Olimpiadă, după SUA. De ce a sfidat Ceauşescu Rusia
La Olimpiada  de vară din 1984, din Los Angeles, România a adus acasă 53 de medalii, situându-se pe locul 2 în lume, după SUA. Participarea la evenimentul sportiv a reprezentat o sfidare la adresa Rusiei, care a făcut presiune asupra lui Ceauşescu pentru a boicota evenimentul. Argumentul care l-a convins pe dictator, pe lângă cei 120.000 de dolari primiţi pentru participare, a avut legătură cu contextul economic din ţară.
image
Câmpurile morţii de sub mall-urile din Ploieşti. Descoperire făcută de arheologi
Extinderea municipiului Ploieşti spre comunele Blejoi sau Aricheştii Rahtivani a scos la iveală un veritabil câmp al morţii, care ascunde deopotrivă comori unice, vechi de mii de ani, dar şi informaţii relevante despre o civilizaţie demult apusă.
image
Ciobanul din Valahia ajuns domnitor al Ţării Româneşti. A dus o prigoană aprigă împotriva marilor dregători
Mircea Ciobanul - domnitorul Ţării Româneşti care a primit acest nume pentru că înainte de a urca pe tron cumpăra oi pentru Constantinopol. Chiar dacă avea o preocupare paşnică, asta nu l-a împiedicat să devină unul dintre cei mai cruzi domnitori români.

HIstoria.ro

image
Predica de la Clermont: Chemarea la Prima Cruciadă
În ziua de 27 noiembrie 1095, pe câmpul din fața orașului Clermont, câteva sute de oameni așteptau să audă predica papei Urban al II-lea.
image
Frontul din Caucaz al Războiului ruso-turc din 1877-1878
Războiul din 1877-1878 este cunoscut mai ales pentru frontul din Balcani, la care au luat parte mari unități otomane, rusești și românești în principal, dar și trupe sârbești și muntenegrene.
image
Necunoscuta poveste a raclei în care s-au odihnit osemintele voievodului Mihai Viteazul
Cu ocazia comemorării recente a morții voievodului Mihai Viteazul, Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I” a publicat pe pagina de socializare a instituției povestea inedită a raclei în care, pentru un timp, s-au odihnit osemintele.