Om de zăpadă

Publicat în Dilema Veche nr. 930 din 3 – 9 februarie 2022
Zizi și neantul jpeg

Sînt lucruri, ori senzații, ori chiar fenomene meteorologice care s-au cam pierdut. Care au dispărut pe parcurs, s-au evaporat.

La un moment dat, cînd era mereu foarte cald, duceam lipsa unor veri mai suportabile. În care, afară fiind, habar n-am, vreo 30 de grade, te puteai plimba-n voie pe străzile orașului, în căutarea vreunei expoziții sau a vreunui muzeu (căci pe vremea aia, cea a școlii și a liceului, călcam, de bunăvoie și nesiliți de nimeni, destul de des în asemenea stabilimente). Mersul pe stradă nu devenise tabu, ca-n multele veri caniculare ce au urmat, în care orașul se preschimbase într-o închisoare de beton încins. Erau și destule zone de umbră, în care te puteai chiar opri să bei un sifon sau un sirop de la tarabele aflate atunci pe stradă. Existau și haine pe care le puteai alege pentru zilele caniculare, unele care nu deveneau leoarcă pînă la sfîrșitul zilei. Se practica o anume eleganță de vară, care presupunea rochii vaporoase pentru doamne, de pildă. Chiar în cazul persoanelor de vîrsta a treia, care nu apăreau pe stradă neapărat ca-ntr-un război cu stihiile, cu pălăriuța standard pe cap și sticluța cu apă în mînă (de altfel, pe atunci, oricum nu existau sticle de plastic cu apă, ci doar cele la 1 litru, de sticlă).

A venit apoi un timp în care lumea, tot pe linia asta meteorologică, mereu subiect de discuții anoste, dar politicoase, a remarcat că nu mai există anotimpuri de tranziție. Că s-a redus exagerat numărul zilelor de toamnă și primăvară, cele în care, e adevărat, aveai un anumit sentiment frivol, dar fericit, al micii perfecțiuni a lucrurilor. Cele în care ieșeai într-un taior sau într-o scurtă de stofă, arătînd, după standardele de azi, cool. Cele în care simțeai vîntul perfect cum îți răvășește părul fix atît cît trebuie. În care puteai respira aerul îmbibat fie de miresmele florilor ce abia-și făceau intrarea în lume, fie de frunzele ce-și grăbeau ieșirea.

Mai nou, se pare că, cel puțin în anumite zone, am cam pierdut zăpada. Copiii trebuie duși la munte ca să știe de ea. Zăpada a devenit un fel de rara avis, o mitologie pe care o reactualizăm prin povești și poze vechi. Nu eram neapărat o fană a zăpezii, dar totuși o iubeam. O iubeam pentru că făcea parte din firescul lucrurilor „de pe vremea mea”, pentru că era legată în special de Crăciun. Dar și de alte ritualuri care, îmi dau seama, acum s-au cam pierdut.

În București, în copilărie, prin anii ’70, chiar și ’80, cam în fiecare iarnă era zăpadă. Bunicii mei stăteau la curte și țin minte cu claritate cînd deschideam geamurile și vedeam curtea acoperită cu zăpadă, cu „covorul de omăt” despre care învățam în poeziile de la școală. Era un ritual de deszăpezire, deloc ușor de fapt, dar eu nu-mi dădeam seama pe vremea aia: bunicul meu, cu lopata lui din lemn, lată și cîrpită, dădea zăpada, făcînd o potecă pentru noi toți. Treaba mea de copil cocoloșit era să fac un om de zăpadă. Nu era iarnă fără omul meu de zăpadă, pe care l-am ridicat, pînă tîrziu, în curtea bunicilor mei.

Era un ritual de durată. Omul de zăpadă nu se făcea oricum, existau reguli clare. Și nici instantaneu: trebuia să-i dedici un anumit timp, între o jumătate de oră și-o oră, în general. Era o activitate solitară, pe care o preferam celei de dat cu sania. Îmi plăcea și să mă dau cu sania, știam regulile, dar nu eram un copil într-atît de curajos încît să mă aventurez pe pantele mari. Pe pantele mici, pe care aveam curajul să le-ncerc, întreaga poveste se transforma, în scurt timp, într-o rutină. Țin minte că aveam sentimentul ăsta al repetiției mai ales cînd urcam pîrtia cu sania după mine.

În cazul omului de zăpadă, însă, era loc și de oarecare creativitate și de contemplație. Dacă voiai să-l faci de o mărime decentă, medie să zicem, în orice caz nu chiar pitic, trebuia mai întîi să aduni ceva zăpadă. Să o rostogolești din împrejurimi. Alea erau, pentru mine cel puțin, momentele cele mai frumoase, cînd aveai timp și pentru imaginație. Cînd lucrul era în pregătire, făceai planuri, te gîndeai cum va fi și ce-i vei mai pune omului de zăpadă. Nu conta că, pînă la urmă, adoptai cam aceleași soluții ca-n fiecare an: un morcov, clasic, pe post de nas, nasturi drept ochi, frunze, pietricele ori bucăți de lemn drept nasturi, o cîrpă drept fular și bețe pe post de mîini. A, și uneori, tot conform tipicului, vreo oală veche de-a bunicului meu ca pălărie. Conta că, pînă să le-aduni pe toate astea, în minte ți se derulau tot soiul de opțiuni și de posibilități. Erai stăpîn pe situație și regele (ori regina) creațiilor din zăpadă.

Omul de zăpadă odată terminat, era, iarăși ritual, să chemi lumea din casă să-l vadă. (Pe vremea aia nu aveam telefoane care să facă poze.) Membrii familiei care se prezentau la datorie îl admirau, de fiecare dată, reglementar. Eu îi știam imperfecțiunile, cu duiumul, și aveam mereu o strîngere de inimă. Dar mereu trecea proba. După care, cît mai ținea zăpada și vremea de iarnă adevărată, ținea și omul meu...

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Aix-les-Bains și tinerii francezi de 70 de ani (II)
Dar poate că mai mult decît plimbarea în sine conta acel „împreună”.
p 19 jpg
Cultul virginității
Ideea că virginitatea fizică atestă puritatea și inocența depășește granițele religioase, devenind un construct social și ipocrit prin care unei femei i se anulează calitățile morale în favoarea celor fizice, ajungînd să fie prețuită mai degrabă integritatea trupului decît mintea și sufletul.
p 20 San Filippo Neri WC jpg
Despre creștinism și veselie
Multe dintre textele clasice ale creștinismului dovedesc o relație încordată pe care Sfinții Părinți o întrețineau cu rîsul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Migdalul lui Origen
Editat, tradus, redescoperit în bogăția și autenticitatea sa în ultimul secol, Origen revine de fiecare dată în atenția cititorilor cu o înnoită putere de atracție.
Zizi și neantul jpeg
Dacia roșie
Era o oază, într-o vreme în care lucrurile se degradau pe zi ce trecea: la cantina de acolo se putea mînca bine și ieftin, ba chiar și cumpărai una-alta pentru acasă, uneori.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La Galați, o candidată a fost surprinsă în timp ce încerca să fraudeze examenul de bacalaureat cu un pix-telefon. Avea 45 de ani și era absolventă a unui liceu particular, la frecvenţă redusă.
41580801101 373a7ea5c2 c jpg
Oamenii fac orașele
Paradigmei moderniste de producție a noilor cartiere, Jacobs îi opune observația directă și studiul la firul ierbii, sau la bordura trotuarului, a vieții urbane.
Zizi și neantul jpeg
Roți și vremuri
Trebuia să mănînci nu știu cîți ani numai iaurt și să economisești, să pui bani la CEC ca să-ți poți cumpăra o Dacie.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Aix-Les-Bains și tinerii francezi de 70 de ani (I)
În Aix zilele de vară se mișcă în ritm de melc, par nesfîrșite, exact ca acelea din vacanțele copilăriei.
E cool să postești jpeg
Tastatura sau creionul?
Este un avantaj real acest transfer al informațiilor direct pe dispozitivele elevilor?
p 20 WC jpg
Religiile manevrate de dictatori
Sîntem înconjuraţi de spaţii unde religia e folosită în beneficiul unor regimuri antiliberale: Rusia lui Putin, Turcia lui Erdogan, Ungaria lui Orbán.
Theodor Pallady jpeg
Discretul eroism al moderației
Nu prea cunoaștem opera românilor americani, iar numele care circulă simultan în cele două culturi provin cu precădere din zona umanistică.
p 23 Lea Rasovszky, Bubblegun of Sweet Surrender (Soft War) I  Codre jpg
„Războiul este doar «eu» și nici un pic «tu»” – artiștii și galeriile în timp de război
„Un fel de așteptare epuizantă la capătul căreia sperăm să fie pace.”
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
După ce, cu o săptămînă în urmă, doi lei au încercat zadarnic să evadeze din grădina zoologică din Rădăuți, un șarpe mai norocos a pătruns în Spitalul Orășenesc din Balș.
Zizi și neantul jpeg
Mare, pofte, necuprins
Tocmai ăsta era hazul vacanței: împletirea ciudată de pofte concrete și visări abstracte. Figurau, cu toatele, într-un meniu pestriț și cu pretenții.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Vacanțe de altădată
Nu pot vedea mai multe, însă sînt convinsă că au și bomboane străine sau ciocolată, poate că au și gume cu surprize.
E cool să postești jpeg
S-o fi supărat pe mine?
Ca să nu „supere” această societate, foarte multe femei ajung să fie prizoniere ale unor prejudecăți pe care și le autoinduc, perpetuîndu-le, uitînd de cele mai multe ori de ele însele.
p 20 Sf  Augustin WC jpg
De ce scandalizează creștinismul?
Scandalul creștinismului stă așadar în neverosimilul lui. Însuși Dumnezeu vorbește, dar nu o face ca un stăpîn.
setea de absolut convorbiri cu christian chabanis jpg
Setea de absolut
Atunci cînd am întrevăzut cîteva adevăruri esențiale este dureros să simțim că, în măsura în care vrem să le comunicăm oamenilor, ele capătă limitele noastre, impuritățile noastre, degradîndu-se în funcție de acest aliaj.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
O femeie din București a fost pusă sub control judiciar, fiind bănuită de săvîrșirea infracțiunii de înșelăciune prin vrăjitorie.
Edgar Allan Poe, circa 1849, restored, squared off jpg
Prăbușirea casei Usher
Una dintre cele mai emoționante descrieri de arhitectură din literatura universală este tabloul creionat de Edgar Allan Poe în debutul nuvelei „Prăbușirea casei Usher”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum e să pleci în vacanță bolnav și complet epuizat
N-am mai fost într-o vacanță parțial din cauza pandemiei, însă mai mult din cauza faptului că nu mi-am mai permis o vacanță.
p 20 Ierusalim, Muntele Templului WC jpg
Loc disputat
De curînd, la Ierusalim au izbucnit din nou – dar cînd au încetat? – tensiunile pe esplanada Cupolei Stîncii.
Theodor Pallady jpeg
Scurtă oprire în biblioteca perfectă
Cel mai adesea afli despre autorii de cărți din cărțile altor autori: circulația bibliografică prin notele de subsol asigură ventilația academică din care se compune tradiția intelectuală a oricărei societăți moderne.

Adevarul.ro

image
Avertizări de caniculă şi vijelii pentru toată ţara. Unde se vor înregistra fenomene extreme: harta regiunilor afectate
Avertizări de Cod Portocaliu şi Cod Galben de ploi torenţiale, vijelii şi grindină au fost emise marţi, 5 iulie, pentru mai multe judeţe din ţară.
image
Atacul rechinilor. Ce spun biologii marini despre cazul turistei românce ucise în Marea Roşie a Egiptului
Periodic, rechinii atacă turiştii în Marea Roşie. Ultima victimă este o româncă de 40 de ani din Suceava. Aceasta nu a avut nicio şansă în faţa Marelui Alb care la doar 600 de metri distanţă mai ucisese o turistă din Austria.
image
Cum se vor impozita imobilele şi care este baza de calcul pentru contribuţiile la pensii şi sănătate
Modificările Codului Fiscal prevăd, printre altele, şi modificări ale modului de calcul pentru plata imobilelor, dar şi a bazei de calcul pentru contribuţiile la sănătate şi pensii.

HIstoria.ro

image
Diferendul româno-bulgar: Prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat România după obţinerea independenţei
Pentru România, prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat după obținerea independenței a fost stabilirea graniței cu Bulgaria.
image
Controversele romanizării: Teritoriile care nu au fost romanizate, deși au aparținut Imperiului Roman
Oponenții romanizării aduc mereu în discuție, pentru a combate romanizarea Daciei, acele teritorii care au aparținut Imperiului Roman și care nu au fost romanizate. Aceste teritorii trebuie împărțite în două categorii: acelea unde romanizarea într-adevăr nu a pătruns și nu „a prins” și acelea care au fost romanizate, dar evenimente ulterioare le-au modificat acest caracter. Le descriem pe rând.
image
SUA și Republica Dominicană - Cum a eșuat o anexare dorită de (mai) toată lumea
Pe 2 decembrie 1823, într-o vreme când majoritatea coloniilor spaniole din Americi își declaraseră independența sau erau pe cale s-o câștige, președintele SUA, James Monroe, a proclamat doctrina care-i poartă numele și care a devenit unul dintre documentele emblematice ale istoriei politice a SUA și a lumii.