Obor for ever – cum recuperăm anii ʼ90?

Publicat în Dilema Veche nr. 892 din 13 -19 mai 2021
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg

O lume aproape dispărută, îngropată, ca și cum nici n-ar fi fost. O lume incredibilă și absurdă în felul ei. Am redescoperit acest text despre Piața Obor pe care l-am scris în decembrie 1998. Cred că are o valoare de document, anii ʼ90 merită „recuperați”, cu bune și cu rele, așa cum au fost ei.  

Piața Obor începe, de fapt, din dreptul magazinului Bucur, mai exact de pe una dintre laturile sale unde te pierzi în mulțimea cu sacoșe și cărucioare care cască gura și cumpără cîte o rudă de salam uscat la douăzeci de mii, cu E-uri, chipurile, ungurești, vreo băutură spirtoasă cu gust de caise din Republica Moldova și alte produse alimentare frumos ambalate și suspect de ieftine cărate cu autocarul din alte țări vecine și prietene. La fiecare pas te ciocnești de vînzătorii ambulanți care-și fac reclamă: „Avem țigări, băieții!” (nu vezi nici o țigară, căci cartușele sînt dosite în portbagajul unei mașini parcate ceva mai la dos) sau „Hai să te îmbrac, frate!” și-ți flutură prin fața ochilor o pereche de blugi „tratați” cu nu știu ce, că „ăștia-s la modă acuma în Germania, de unde i-am luat!” sau „Ia dioptria, neamule!” (odată, un bătrînel se întorcea pașnic de la piață cu cîteva roșii și o pîine în plasă și a dat din greșeală peste un vînzător de „dioptrii” care atît aștepta: „Nu vezi că ești chior dă tot, tataie? Da’ las’ că te fac io să vezi ca la douăj’ de ani!” – și i-a potrivit repede pe nas o pereche de ochelari, după care i-a cerut și banii).

După acest mic preambul, ajungi în piața adevărată și descoperi aici paradisul gospodinelor, autoare de liste cu „trei legături de morcovi, o cutie de detergent, ulei de la Bunica“ etc., al soților gospodinelor, lăsate la vatră, care se bucură de o jumătate de oră de libertate și de berea băută în grabă, dintr-o sorbitură, la unul dintre birturile locale, al pensionarilor care numără boabe de fasole ce intră la kil (am văzut o bătrînică încercînd să plătească o jumătate de kilogram de cartofi cu monede de cincizeci și de o sută de lei și degeaba i se explica că nu mai sînt valabile, căci ea nu putea să conceapă așa ceva), al adolescentelor care-și caută saboți turcești cu talpă groasă și al copiilor care, dacă sînt cuminți, mai primesc cîte o înghețată sau un Cico (există un centru de sifoane unde se vinde Cico adevărat cu aceeași etichetă de acum zece de ani, la sticlă din sticlă „de jumate”).

Micul paradis al tarabagiilor care se pretind a fi, de fapt, chioșcari (îți poți da mai multă importanță dacă ești patron de chioșc, și nu de tarabă și, în fond, dă mai bine și pentru clienți, căci: „Dacă vreți să probați blugii, avem un spațiu, în spatele chioșcului!”) din Piața Obor a apărut, peste noapte, prin 1990, iar odată cu trecerea timpului s-a extins, cuprinzînd întreg spațiul dintre hală, piața propriu-zisă și spațiul verde, supranumit și părculeț, unde mai dorm noaptea, pe timp de vară, vînzătorii de pepeni. La început oferta nu varia prea mult de la o tarabă la alta, iar comerțul era axat mai mult pe produse alimentare și țigări de contrabandă. Cu timpul, afacerile cu ulei, mălai și conserve dubioase de mazăre s-au dovedit mai puțin profitabile, mai ales că prețurile începuseră să difere foarte puțin față de cele din supermarket-uri și, mai apoi, față de ofertele hipermarket-urilor care au acaparat încet, dar sigur piața. Atunci patronii s-au reorientat spre comerțul cu haine turcești sau chinezești și încălțăminte cu talpă de carton, la prețuri derizorii, ceva mai scump ca la second-hand-uri.

O lume cu totul aparte descoperi în faimoasa hală cu pereții mîncați de igrasie, scufundați într-un clarobsur de catedrală gotică. „Acum vreun an, i-am am auzit pe unii că or să vină niște nemți să cumpere hala și s-o transforme într-un hipermarket cum e Metro”, povestește un măcelar, aflat într-o pauză la „una mică”. „Nu s-au înțeles cu ăia de la primărie, dar io cred că motivuʼ e că românii au nevoie de hala asta, cu carne mai ieftină, cu brînză, cu pește, nu de ditamai magazinuʼ... Io muncesc aicea de zece ani și vă zic că hala asta e foarte folositoare omului de rînd!” Pe la ora prînzului, majoritatea măcelarilor sînt mai bine „afumați” decît slănina pe care o vînd și își permit să facă glume cu clienții sau povestesc diverse istorioare: „Acuʼ două zile a murit unuʼ de la o țuică pe care a luat-o de aici din spatele halei... îi știți p-ăia care vînd nu știu ce țuică în sticle de cola, nu? Ei bine, și-a luat o sticluță de două sute de grame și a dat-o pe gît, că era însetat omuʼ! A murit pe loc ca fulgerat! Au venit inspectori de la protecția consumatorului, daʼ unʼ să-l mai găsescă pe ăla care îi vînduse țuica mortului, că dispăruse de parcă ar fi intrat în pămînt!... Dacă vreți pălincă adevărată, de la mama ei, mergeți la alea două maramureșence care vin numaʼ sîmbăta de la Baia Mare! E ceva mai scumpă, daʼ măcar e curată!”. Le poți găsi pe maramureșence, cu obrajii și cu nasul foarte roșii, la sectorul producătorilor particulari, unde sînt și sibienii cu clop pe cap și cu brînză, care pînă-ți cîntăresc cu gesturi tărăgănate o jumătate de kilogram se închide hala.

În piața propriu-zisă, producătorii au cîteodată o amabilitate ieșită din comun: îți lasă cîte un cartof în plus la cîntar, „de sufletul răposatului, nu al dvs., al meu!”, își amintesc de tradițiile și leacurile strămoșești și mai dau de pomană cîte-o căpățînă de ustoroi, „s-o puneți la macerat în alcool și s-o lăsați într-un borcan descoperit, lîngă prag, că alungă răul și bolile din casă”, sau „ia, cucoană, de la mine niște frunze de varză dulce să le pui pe șale că-s bune la reumatism !”, și, în plus, discount-urile: „Lăptișor de matcă la juma’ de preț! Cum, domnu’, vi se pare prea scump ?! Ce credeți, că matca se mulge acum, în decembrie?!” (rîde, foarte amuzat de propria-i glumă). „Da’ nu plecați, luați miere de la toate florile, că vă dau și un fagure gratis!”

Dacă vrei să cumperi și niscaiva euforizante naționale, mergi într-un sector al pieții știut doar de către cunoscători. Acolo îl găsești de obicei pe Bebe, cel cu tămîioasa „la douășpatru, fără aspartan”, un nene cu ochelari, înconjurat veșnic de mușteriii săi de conjunctură care cumpără doar la sticlă de jumate, de control, la botul calului, iar, dacă Bebe nu e, în cel mai rău caz îl vizitezi pe nea Cucu (eventual pe nevasta lui Cucu), un tip mai soios, cu buricele degetelor bătucite de la tonele de struguri storși pentru Riesling-ul „la cinșpe mii”. Dacă ai noroc, dai și peste nea Gică, cel cu țuica bătrînă, și peste vecina de tarabă a lu’ nea Gică, Niculina, comerciantă de tot soiul de verdețuri legate cu sfoară și responsabilă și cu imaginea țuicii. Niculina, femeie serioasă cu părul alb, ți-o zice verde în față: „Io am fost tare bolnavă și doctorii n-au putut să-mi facă nimica, da’ am început să beau cîte un păhărel, două de la nea Gică și uite că m-am făcut bine! Medicament, penicilină, nu alta!”. Ceva mai tîrziu, pe la „spartul tîrgului”, în acel sector al pieții e mare veselie: mușteriii lui Bebe sînt deja amețiți, mai încing și cîte o horă și inventează ad-hoc tot felul de slogane și de lozinci cum ar fi: „Nu e vinu’ ca răchia! / Nici țară ca România!”.

Nu poți pleca din piață fără să faci un popas la una dintre „terasele” din Obor, unde micul alunecă bine pe gît doar pe refrenuri de tipul „Băiatul și fata mea sînt o valoare!” sau „Beau Red Bull și cu whisky, c-așa beau toți șmecherii!”. Aici ești asaltat de alți neguțători care îți vînd orice, de la napolitate expirate, „trei la zece mii”, la ojă cu sclipici, de la șosete din bumbac „sută-n sută” la un set de cutițe japoneze „de samurai”: „Nu te mint, frate! Vrei să mă tai pă mînă cu unu’ ca să vezi cît de bine-i ascuțit?”.

Pătruns de toată această atmosferă, specifică pentru Piața Obor, te întorci acasă cu sacoșele pline și, dacă ai fost de la bun început într-o stare de spirit bună, poți savura pe drum, mergînd agale, farmecul discret și într-un fel inedit al unei zile mohorîte de decembrie.

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Aix-les-Bains și tinerii francezi de 70 de ani (II)
Dar poate că mai mult decît plimbarea în sine conta acel „împreună”.
p 19 jpg
Cultul virginității
Ideea că virginitatea fizică atestă puritatea și inocența depășește granițele religioase, devenind un construct social și ipocrit prin care unei femei i se anulează calitățile morale în favoarea celor fizice, ajungînd să fie prețuită mai degrabă integritatea trupului decît mintea și sufletul.
p 20 San Filippo Neri WC jpg
Despre creștinism și veselie
Multe dintre textele clasice ale creștinismului dovedesc o relație încordată pe care Sfinții Părinți o întrețineau cu rîsul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Migdalul lui Origen
Editat, tradus, redescoperit în bogăția și autenticitatea sa în ultimul secol, Origen revine de fiecare dată în atenția cititorilor cu o înnoită putere de atracție.
Zizi și neantul jpeg
Dacia roșie
Era o oază, într-o vreme în care lucrurile se degradau pe zi ce trecea: la cantina de acolo se putea mînca bine și ieftin, ba chiar și cumpărai una-alta pentru acasă, uneori.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La Galați, o candidată a fost surprinsă în timp ce încerca să fraudeze examenul de bacalaureat cu un pix-telefon. Avea 45 de ani și era absolventă a unui liceu particular, la frecvenţă redusă.
41580801101 373a7ea5c2 c jpg
Oamenii fac orașele
Paradigmei moderniste de producție a noilor cartiere, Jacobs îi opune observația directă și studiul la firul ierbii, sau la bordura trotuarului, a vieții urbane.
Zizi și neantul jpeg
Roți și vremuri
Trebuia să mănînci nu știu cîți ani numai iaurt și să economisești, să pui bani la CEC ca să-ți poți cumpăra o Dacie.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Aix-Les-Bains și tinerii francezi de 70 de ani (I)
În Aix zilele de vară se mișcă în ritm de melc, par nesfîrșite, exact ca acelea din vacanțele copilăriei.
E cool să postești jpeg
Tastatura sau creionul?
Este un avantaj real acest transfer al informațiilor direct pe dispozitivele elevilor?
p 20 WC jpg
Religiile manevrate de dictatori
Sîntem înconjuraţi de spaţii unde religia e folosită în beneficiul unor regimuri antiliberale: Rusia lui Putin, Turcia lui Erdogan, Ungaria lui Orbán.
Theodor Pallady jpeg
Discretul eroism al moderației
Nu prea cunoaștem opera românilor americani, iar numele care circulă simultan în cele două culturi provin cu precădere din zona umanistică.
p 23 Lea Rasovszky, Bubblegun of Sweet Surrender (Soft War) I  Codre jpg
„Războiul este doar «eu» și nici un pic «tu»” – artiștii și galeriile în timp de război
„Un fel de așteptare epuizantă la capătul căreia sperăm să fie pace.”
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
După ce, cu o săptămînă în urmă, doi lei au încercat zadarnic să evadeze din grădina zoologică din Rădăuți, un șarpe mai norocos a pătruns în Spitalul Orășenesc din Balș.
Zizi și neantul jpeg
Mare, pofte, necuprins
Tocmai ăsta era hazul vacanței: împletirea ciudată de pofte concrete și visări abstracte. Figurau, cu toatele, într-un meniu pestriț și cu pretenții.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Vacanțe de altădată
Nu pot vedea mai multe, însă sînt convinsă că au și bomboane străine sau ciocolată, poate că au și gume cu surprize.
E cool să postești jpeg
S-o fi supărat pe mine?
Ca să nu „supere” această societate, foarte multe femei ajung să fie prizoniere ale unor prejudecăți pe care și le autoinduc, perpetuîndu-le, uitînd de cele mai multe ori de ele însele.
p 20 Sf  Augustin WC jpg
De ce scandalizează creștinismul?
Scandalul creștinismului stă așadar în neverosimilul lui. Însuși Dumnezeu vorbește, dar nu o face ca un stăpîn.
setea de absolut convorbiri cu christian chabanis jpg
Setea de absolut
Atunci cînd am întrevăzut cîteva adevăruri esențiale este dureros să simțim că, în măsura în care vrem să le comunicăm oamenilor, ele capătă limitele noastre, impuritățile noastre, degradîndu-se în funcție de acest aliaj.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
O femeie din București a fost pusă sub control judiciar, fiind bănuită de săvîrșirea infracțiunii de înșelăciune prin vrăjitorie.
Edgar Allan Poe, circa 1849, restored, squared off jpg
Prăbușirea casei Usher
Una dintre cele mai emoționante descrieri de arhitectură din literatura universală este tabloul creionat de Edgar Allan Poe în debutul nuvelei „Prăbușirea casei Usher”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum e să pleci în vacanță bolnav și complet epuizat
N-am mai fost într-o vacanță parțial din cauza pandemiei, însă mai mult din cauza faptului că nu mi-am mai permis o vacanță.
p 20 Ierusalim, Muntele Templului WC jpg
Loc disputat
De curînd, la Ierusalim au izbucnit din nou – dar cînd au încetat? – tensiunile pe esplanada Cupolei Stîncii.
Theodor Pallady jpeg
Scurtă oprire în biblioteca perfectă
Cel mai adesea afli despre autorii de cărți din cărțile altor autori: circulația bibliografică prin notele de subsol asigură ventilația academică din care se compune tradiția intelectuală a oricărei societăți moderne.

Adevarul.ro

image
Avertizări de caniculă şi vijelii pentru toată ţara. Unde se vor înregistra fenomene extreme: harta regiunilor afectate
Avertizări de Cod Portocaliu şi Cod Galben de ploi torenţiale, vijelii şi grindină au fost emise marţi, 5 iulie, pentru mai multe judeţe din ţară.
image
Atacul rechinilor. Ce spun biologii marini despre cazul turistei românce ucise în Marea Roşie a Egiptului
Periodic, rechinii atacă turiştii în Marea Roşie. Ultima victimă este o româncă de 40 de ani din Suceava. Aceasta nu a avut nicio şansă în faţa Marelui Alb care la doar 600 de metri distanţă mai ucisese o turistă din Austria.
image
Cum se vor impozita imobilele şi care este baza de calcul pentru contribuţiile la pensii şi sănătate
Modificările Codului Fiscal prevăd, printre altele, şi modificări ale modului de calcul pentru plata imobilelor, dar şi a bazei de calcul pentru contribuţiile la sănătate şi pensii.

HIstoria.ro

image
Diferendul româno-bulgar: Prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat România după obţinerea independenţei
Pentru România, prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat după obținerea independenței a fost stabilirea graniței cu Bulgaria.
image
Controversele romanizării: Teritoriile care nu au fost romanizate, deși au aparținut Imperiului Roman
Oponenții romanizării aduc mereu în discuție, pentru a combate romanizarea Daciei, acele teritorii care au aparținut Imperiului Roman și care nu au fost romanizate. Aceste teritorii trebuie împărțite în două categorii: acelea unde romanizarea într-adevăr nu a pătruns și nu „a prins” și acelea care au fost romanizate, dar evenimente ulterioare le-au modificat acest caracter. Le descriem pe rând.
image
SUA și Republica Dominicană - Cum a eșuat o anexare dorită de (mai) toată lumea
Pe 2 decembrie 1823, într-o vreme când majoritatea coloniilor spaniole din Americi își declaraseră independența sau erau pe cale s-o câștige, președintele SUA, James Monroe, a proclamat doctrina care-i poartă numele și care a devenit unul dintre documentele emblematice ale istoriei politice a SUA și a lumii.