Oameni simpli

Publicat în Dilema Veche nr. 835 din 20 - 26 februarie 2020
Oameni simpli jpeg

Biserica mănăstirii Rîşca are o atmosferă aparte, dată de armonia dintre părţile bisericii, de fresca exterioară, de liniştea locului, de comunitatea monahală. Pentru un student la Arhitectură în anul Domnului 1994, contemplarea acestui ansamblu compensa, din plin, drumul anevoios pînă în sat, situat în afara circuitului turistic al mănăstirilor sucevene. Dar atît el, cît şi prietena sa ţinuseră morţiş să viziteze şi Rîşca, deşi, cînd planificaseră expediţia, nu văzuseră decît cîteva fotografii alb-negru cu biserica, într-un tom serios de istorie a arhitecturii. Din acest motiv, culorile frescei, care se aprinseseră în lumina piezişă a amiezii, îi lăsaseră fără cuvinte, iar cei doi zăboviră mai mult decît le permitea orarul în faţa unei descoperiri personale de mare valoare. Cînd ieşiră, într‑un tîrziu, pe poarta mănăstirii, se cam înserase şi, pe drumul către staţia de autobuz, odată cu întunericul, veni şi o ploaie rece, apărută de niciunde, adusă de un vînt tăios care, în cel mai bun caz, ar fi trebuit să sufle patru luni mai tîrziu.

Echipaţi pentru a se feri de caniculă şi nu de frig, cei doi se refugiară într-un foişor hexagonal de pe marginea drumului şi puseră pe ei toate hainele posibile, în timp ce stropii de apă se apropiau din ce în ce mai mult de centrul micii construcţii. Vîntul bătea acum din toate părţile, aşa că zona uscată a duşumelei din lemn luase forma unui hexagon care se tot micşora, pe măsură ce vîntul se înteţea, aidoma unei diafragme de obiectiv fotografic, pînă cînd dispăru complet şi atunci cei doi înţeleseră că foişorul le oferise adăpost după puterile sale, prea mici pentru stihiile dezlănţuite în Rîşca. Aveau nevoie să înnopteze undeva, în sat, aşa cum făcuseră în toată excursia, numai că noaptea, pe întuneric, ploaie şi vînt tăios, nu mai întîlneau pe stradă pe nimeni dispus să stea de vorbă cu ei şi să-i îndrume. De altfel, oamenii se speriau să fie acostaţi de două umbre pătrăţoase, pe care rucsacurile grele din spate le făceau să pară mai masive decît erau în realitate. Tocmai cînd realizau că, deşi prudenţi, erau total nepregătiţi pentru o astfel de situaţie, un suflet se milostivi de ei şi îi îndrumă spre birtul satului, acolo unde aveau să găsească oameni şi poate avea să-i cazeze birtaşul peste noapte.

Cînd au deschis uşa birtului, s-au considerat salvaţi: înăuntru era lumină, cald şi gălăgie. Au presupus automat că vor mînca o cină consistentă după frigul îndurat, apoi vor urca la etaj, unde de bună seamă că se aflau camere încălzite în care se vor replia şi‑şi vor usca hainele. În local mirosea puternic a alcool, iar la mese erau doar bărbaţi: muncitori şi ţărani, oameni cu feţe aspre şi mîini deformate de muncă grea, majoritatea trecuţi de prima tinereţe. Salutînd cu condescendenţă pe toată lumea, cei doi străbătură camera şi, ajunşi la tejghea, îl întrebară pe patron dacă pot rămîne peste noapte şi mînca o cină caldă. Acesta îi privi perplex, tăcu un interval de timp care lor li se păru lung, apoi le spuse că la etaj era locuinţa lui, supraaglomerată, pentru că venise în vizită fata, cu ginerele şi copiii. Și nici mîncare nu servea, doar alcool, pentru că oamenii mîncau pe la casele lor, dar, de băut, veneau să bea la birt, ca să nu-i bată nevestele. Pesemne că feţele îngrozite ale studenţilor îi stîrniră milă ori perspectiva ca tinerii să se aciueze în vreun cotlon şi să refuze să plece nu-l încînta, căci omul îşi drese vocea şi, acoperind vacarmul, întrebă tunător: „Bă, care puteţi să-i ţineţi pe copiii ăştia doi peste noapte, că s-au rătăcit pe-aicea şi i-a mai şi plouat?“. Însă oamenii de la mese îşi băgară capetele între umeri şi plecară ochii în pahare. Unul bîigui că nu are unde, altul că e copilul bolnav. Cînd situaţia părea disperată de-a dreptul, din fundul sălii se ridică un bărbat slab şi înalt, care, cu un gest larg, zise că îi ia la el. „Eşti beat, îi aruncă crîşmarul, şi nici nu ai unde, că eşti cel mai sărac om din sat şi staţi, oricum, claie peste grămadă!“ „N-are a face“, ripostă omul, „gata, veniţi cu mine!“

Într-adevăr, părea că birtaşul ştia ce spune, căci omul, evident, băuse, iar hainele sale erau ponosite şi murdare. Însă era singura variantă, aşa că tinerii îl urmară. Pe drum, bărbatul îşi recuperă fermitatea mersului şi vorbirii şi le spuse că este şofer de autobuz şi că ştia, de la tatăl lui, care şi el fusese şofer profesionist, un lucru extrem de important, pe care îl împărtăşea acum cu ei: la drum trebuie să-ţi iei, dacă este vară, haină şi, dacă este iarnă, mîncare. Explicaţia este simplă. Vara, fiind cald, poţi uita să-ţi iei haina şi, dacă se strică vremea, suferi. Iarna, haină îţi iei oricum, pentru că este frig, dar nu trebuie să uiţi de mîncare, pentru că un drum de doar două ore poate dura şi două zile, dacă te înzăpezeşti. Iar fără mîncare, iarna mori în două zile.

Casa era în fundul unei uliţe pline de noroi. Cînd trecură pragul, nevasta omului se sperie şi îl certă. Era dezordine, copiii trebuiau spălaţi. Apoi înţelese situaţia şi îi mută pe cei trei copii în aceeaşi cameră cu ei, iar pentru tineri întinse aşternuturi curate în camera pruncilor. Bărbatul aduse ţuică, brînză, pîine şi roşii, iar cei doi se săturară. Înţeleseră că nimeriseră la cei mai săraci oameni din sat, dar şi la cei mai buni, care îşi împărţiseră mîncarea cu ei şi aveau să se înghesuie toţi cinci într-o cameră doar ca să nu-i lase de izbelişte. Dormiră ca nişte prunci, iar dimineaţa întrebară cît costă cazarea şi mîncarea, dar bărbatul nici nu vru să audă, pentru că ei le oferiseră ospitalitate atunci cînd erau la nevoie şi nu făcuseră asta pentru bani, ci din omenie, erau oameni simpli… În situaţii-limită din trecut, rămas cu maşina în pană pe viscol, tatăl său fusese salvat de oameni care îl primiseră în casele lor, aşa că îl învăţase pe copil, de mic: „Tată, întotdeauna să primeşti în gazdă şi să nu ceri bani, pentru că nici mie nu mi-au cerut cei cărora le datorez viaţa mea şi a ta!“.

Lorin Niculae este profesor la Universitatea de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu“ din București.

Zizi și neantul jpeg
Kitul de supraviețuire și exteriorul
Orice acțiune astăzi simplă era tratată, pe atunci, ca o operațiune de comando.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E cool să postești jpeg
Vioara lui Ingres
Un hobby este considerat a fi o extensie a personalității noastre dincolo de granițele profesionale și un indicator al faptului că avem pasiuni.
P 20 Sfintii Petru si Pavel WC jpg
Întoarcerea din cer. Conversiunea privirii
Proximitatea mundană a transcendenței este taina aflată în inima creștinismului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Charles de Foucauld
Accidentul – ca, de altfel, și minunea – a avut loc în biserica de lîngă școala de cavalerie unde învățase Charles de Foucauld.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Mama Natură l-a răsplătit cum se cuvine pentru profunda lui înțelegere.”
Zizi și neantul jpeg
Evadări în absolut
Intrînd în mare și înaintînd în ea, atît cît îți permiteau puterile, sfidai direct determinările.
956 08 Foto LNiculae jpg
Note şi fotografii (3)
Alte sunete vagi compun însăși tăcerea.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Capătul drumului – cum recuperăm anii ’90?
Tramvaiul 21 are o cu totul altă personalitate decît troleul 66 sau autobuzul 135.
p 19 WC jpg
Natura-n bucate
Sînt aceste panacee care promit viață lungă și sănătoasă reale sau doar o găselniță a industriei alimentare?
p 20 WC jpg
Apocalipsa la îndemînă
În orice religie, extremismul secretă o ideologie a „comunităţii aleşilor” eschatologici în luptă cu restul „decăzut” al umanităţii.
Theodor Pallady jpeg
Franciscanul de pe Bega
„Prologul” pelbartian e savuros ca un poem avangardist.
1226px Jesus walking on water  Daniel of Uranc, 1433 jpg
Aventura a doi frați ambițioși
A filozofa despre ambiție fără a ne reconsidera reperele riscă, pe lîngă prețiozitate sau cinism, să ne limiteze pur și simplu la gustul obsesiv de a parveni speculativ, intelectual, moral.
p 24 A  Vrana jpg
Cu ochii-n 3,14
Muștele femele au mai mulți neuroni decît masculii, acesta este rezultatul unui studiu recent care a observat creierul larvelor cu o tehnică inedită.
Zizi și neantul jpeg
La piscină
Pe vremuri, în anii ’70-’80, mersul la piscină era una dintre activitățile cele mai „fancy”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Corpul
Pe la 15 ani, deja îmi pierdusem toată încrederea în mine.
p 19 Johann Sebastian Bach WC jpg
Muzica lacrimilor. Bach
Muzica nu „reprezintă“ drama christică și nu îi caută o semnificație anume: ea se naște din cutremurarea care cuprinde lumea în momentul suferinței divine și o sădește adînc în sufletul ascultătorului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Două comentarii la Geneză
Nu puțini s-au întrebat, de-a lungul secolelor, de ce ultimele trei cărți ale „Confesiunilor” lui Augustin sînt, de fapt, o exegeză la primele versete ale „Genezei”.
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
„Cînd viața se întîmplă, puiul e tot pui.“
Window through a window in Röe gård café 2 jpg
Decît un termopan, șefu’
După două ore de spart la daltă de jur împrejur, o opinteală finală a extras tocul ferestrei din perete, cu pervaz cu tot.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
O să fie bine! – recensămînt 2022 –
O să ajung eu în Albania, iar ei or să fie tot la coadă, încremeniți în așteptare.
E cool să postești jpeg
Viața fără Facebook
Cura de dezintoxicare de Facebook i-a făcut pe subiecții studiului mai toleranți față de ideile politice ale taberei adverse.
p 20 jpg jpg
La ceasul fără umbre al amiezii
Pentru viaţa spirituală, pentru căutarea şi întîlnirea cu Cel nelocalizabil, locul mai are importanţă?
Theodor Pallady jpeg
Pe terasă, cu Epictet
Greu de spus dacă stoicismul e la modă pentru că se poartă textele aspiraționale sau pentru că timpul nostru face loc unui anume neo-păgînism.

Adevarul.ro

image
Secretele şi costurile unei case ecologice din paie. Este ca pe vremea bunicilor şi are consum de garsonieră
O familie din Botoşani îşi construieşte propria casă eco, din lut şi baloţi de paie, după modelul locuinţelor ţărăneşti de acum un secol. Avantajele sunt nenumărate, spune bărbatul, inclusiv costurile la utilităţi fiind comparabile cu cele ale unei garsoniere.
image
Momentul de glorie în care România a fost pe locul 2 în lume la Olimpiadă, după SUA. De ce a sfidat Ceauşescu Rusia
La Olimpiada  de vară din 1984, din Los Angeles, România a adus acasă 53 de medalii, situându-se pe locul 2 în lume, după SUA. Participarea la evenimentul sportiv a reprezentat o sfidare la adresa Rusiei, care a făcut presiune asupra lui Ceauşescu pentru a boicota evenimentul. Argumentul care l-a convins pe dictator, pe lângă cei 120.000 de dolari primiţi pentru participare, a avut legătură cu contextul economic din ţară.
image
Câmpurile morţii de sub mall-urile din Ploieşti. Descoperire făcută de arheologi
Extinderea municipiului Ploieşti spre comunele Blejoi sau Aricheştii Rahtivani a scos la iveală un veritabil câmp al morţii, care ascunde deopotrivă comori unice, vechi de mii de ani, dar şi informaţii relevante despre o civilizaţie demult apusă.

HIstoria.ro

image
Predica de la Clermont: Chemarea la Prima Cruciadă
În ziua de 27 noiembrie 1095, pe câmpul din fața orașului Clermont, câteva sute de oameni așteptau să audă predica papei Urban al II-lea.
image
Frontul din Caucaz al Războiului ruso-turc din 1877-1878
Războiul din 1877-1878 este cunoscut mai ales pentru frontul din Balcani, la care au luat parte mari unități otomane, rusești și românești în principal, dar și trupe sârbești și muntenegrene.
image
Necunoscuta poveste a raclei în care s-au odihnit osemintele voievodului Mihai Viteazul
Cu ocazia comemorării recente a morții voievodului Mihai Viteazul, Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I” a publicat pe pagina de socializare a instituției povestea inedită a raclei în care, pentru un timp, s-au odihnit osemintele.