O zi

Publicat în Dilema Veche nr. 712 din 12-18 octombrie 2017
O zi jpeg

Multe zile sînt din categoria celor cenușii. Sau, cel puțin, din categoria celor pe care le percepem drept cenușii, stările noastre învîrtindu se în jurul acestei nuanțe. Altele, însă (cele mai multe), au și cîte un silver lining, din cenușiul lor se întrezărește măcar un apus formidabil sau un copac pe cale să se îngălbenească/înroșească. În sfîrșit, mai există și unele zile, mai puține, de-a dreptul portocalii, mai ceva ca un răsărit pe malul mării.

Altele sînt pur și simplu interesante, într-un mod nu neapărat bun. Și nici formidabil. Pur și simplu ți se întîmplă lucruri, te ia valul (dacă există vreunul), te duce fluxul măruntelor evenimente la care te nimerești spectator și, vag, actor. Recent, am avut o astfel de zi. O zi în care, de fapt, eram pregătită să nu mi se în-tîmple mai nimic. Și nu mi s-a întîmplat nimic formidabil, doar că am fost prinsă în tăvălugul lucrurilor unuia și altuia, în mare parte persoane necunoscute, aleatorii. Am plecat să rezolv o chestiune practică, nu foarte plăcută. În întîrziere fiind, am comandat un taxi.

În cele din urmă, un taxi se hotărî să ia și comanda mea: am văzut, cu surprindere, că era o doamnă. Nu mai dădusem de mult peste vreo șoferiță. Acum se anunțase una. Mașina a venit la timp. Șoferița avea un look atrăgător într-un fel: era foarte subțire și ușor trecută, deși avea încă trăsăturile aproape intacte, plus o notă de vulgaritate abia ghicită, mai curînd indusă, și vag jerpelită. Vorbea asiduu la telefon și nu s-a întrerupt nici cînd am intrat. Pînă la urmă, eram și eu femeie, una de-a ei.

Am încercat să-i fac semne cam unde aș vrea să ajung și, dacă am văzut că asta e încă imposibil, măcar să deschidă un geam, căci era înăbușitor. Ea însă era atît de preocupată de propria ei conversație, încît cu greu m-a auzit. Vorbea cu o doctoriță despre o problemă ginecologică a unei prietene: problema părea gravă, doctorița o îndruma, șoferița replica pasional, dar prompt. Am înțeles, încet-încet, că era vorba de o femeie gravidă, care avea și un fibrom uterin. Trebuia să meargă la ginecolog de urgență.

Șoferița a terminat, în cele din urmă, conversația cu doctorița și a pornit taxiul, cu mine, tot mai tăcută și mai resemnată, pe scaunul din spate. Mergea încet și greoi, preocupată de povestea de la telefon. Mi-a spus despre ce era vorba, în timp ce am reușit s-o conving să deschidă un geam și i-am sugerat, aproape șoptit, o cale pe care s-a apuce. Era vorba de o fostă verișoară prin alianță, din provincie, care, după ce se despărțise de vărul șoferiței, cu care înțeleg că avea copii mari, rămăsese gravidă cu altcineva. Am înțeles parțial povestea, cert e că șoferița era foarte afectată, spunea că ține cu adevărat la verișoara pe care restul familiei o marginalizase. Apoi chiar a vorbit cu respectiva verișoară și a consolat-o într-un mod tare înțelept, aș spune: „Lasă, fată, că prin asta n-ai trecut, trebuie să treci și prin asta, e un timp pentru toate…“ Apoi s-a întors la mine, conducînd iarăși încet și cam pe pilot automat, și mi-a spus că fetei ăsteia, săraca, îi e rușine că i se întîmplă asemenea lucruri la vîrsta ei, cînd are copii mari.

După oarece timp în care a mers mai curînd instinctiv pe unde am ghidat-o, m-a întrebat, cam pe la jumătatea drumului: „Dar, de fapt, unde trebuie să ajungem?“ A înțeles, în sfîrșit, destinația și mi-a spus că urmează să vorbească la Maternitatea Giulești pentru verișoara ei. Tocmai atunci m-a sunat doamna la care trebuia să ajung, spre care, cu chiu, cu vai, mă îndreptam, să-mi spună că nu mai e cazul să vin, e prea tîrziu. Șoferița abia prinsese traseul, eram pe făgaș. Nu i-am mai spus nimic, era prea afectată de povestea verișoarei, am lăsat-o să mă ducă la destinația care se fîsîise și i-am dat telefoanele ginecologului meu.

De acolo, trebuind să ajung în altă parte, am hotărît ca, totuși, să nu mai iau taxiul, ci tramvaiul. Tramvaiul 1, care străbate cu glorie o mare parte a Capitalei, trecînd și prin locurile copilăriei mele (pe la Șura Mare), aproape de Mall Vitan, și în Piața Victoriei, dar și la AFI Cotroceni, unde urma să ajung. M-am urcat în condiții aproximativ decente, tramavaiul aglomerîndu se tot mai rău pe parcurs. Pe scaunul din fața mea stătea o fată de-a dreptul frumoasă, cu un bebeluș atît de mic încît ți era și frică să te uiți la el. Copilul stătea lipit de pieptul ei, într-un soi de ham, și avea trăsăturile delicate, de porțelan. Ea îl ținea cu un drag implicit și, în ciuda contextului ce devenise aproape agresiv, vorbea non-stop la telefon. Întîi a spus cuiva că se îndreapă spre facultate. Se ducea la cursuri cu copilul. Făcea tot ce eu, o mamă deloc cool și speriată, nu reușisem niciodată. În același timp, vorbea cu tot soiul de oameni de afaceri despre o casă veche pe care își doreau s-o cumpere și s-o renoveze. Vorbea cu calm, grație și persuasiune.

Dar în tramvai mai erau și alți pasageri. Despre ei, data viitoare.

Foto: flickr

41580801101 373a7ea5c2 c jpg
Oamenii fac orașele
Paradigmei moderniste de producție a noilor cartiere, Jacobs îi opune observația directă și studiul la firul ierbii, sau la bordura trotuarului, a vieții urbane.
Zizi și neantul jpeg
Roți și vremuri
Trebuia să mănînci nu știu cîți ani numai iaurt și să economisești, să pui bani la CEC ca să-ți poți cumpăra o Dacie.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Aix-Les-Bains și tinerii francezi de 70 de ani (I)
În Aix zilele de vară se mișcă în ritm de melc, par nesfîrșite, exact ca acelea din vacanțele copilăriei.
E cool să postești jpeg
Tastatura sau creionul?
Este un avantaj real acest transfer al informațiilor direct pe dispozitivele elevilor?
p 20 WC jpg
Religiile manevrate de dictatori
Sîntem înconjuraţi de spaţii unde religia e folosită în beneficiul unor regimuri antiliberale: Rusia lui Putin, Turcia lui Erdogan, Ungaria lui Orbán.
Theodor Pallady jpeg
Discretul eroism al moderației
Nu prea cunoaștem opera românilor americani, iar numele care circulă simultan în cele două culturi provin cu precădere din zona umanistică.
p 23 Lea Rasovszky, Bubblegun of Sweet Surrender (Soft War) I  Codre jpg
„Războiul este doar «eu» și nici un pic «tu»” – artiștii și galeriile în timp de război
„Un fel de așteptare epuizantă la capătul căreia sperăm să fie pace.”
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
După ce, cu o săptămînă în urmă, doi lei au încercat zadarnic să evadeze din grădina zoologică din Rădăuți, un șarpe mai norocos a pătruns în Spitalul Orășenesc din Balș.
Zizi și neantul jpeg
Mare, pofte, necuprins
Tocmai ăsta era hazul vacanței: împletirea ciudată de pofte concrete și visări abstracte. Figurau, cu toatele, într-un meniu pestriț și cu pretenții.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Vacanțe de altădată
Nu pot vedea mai multe, însă sînt convinsă că au și bomboane străine sau ciocolată, poate că au și gume cu surprize.
E cool să postești jpeg
S-o fi supărat pe mine?
Ca să nu „supere” această societate, foarte multe femei ajung să fie prizoniere ale unor prejudecăți pe care și le autoinduc, perpetuîndu-le, uitînd de cele mai multe ori de ele însele.
p 20 Sf  Augustin WC jpg
De ce scandalizează creștinismul?
Scandalul creștinismului stă așadar în neverosimilul lui. Însuși Dumnezeu vorbește, dar nu o face ca un stăpîn.
setea de absolut convorbiri cu christian chabanis jpg
Setea de absolut
Atunci cînd am întrevăzut cîteva adevăruri esențiale este dureros să simțim că, în măsura în care vrem să le comunicăm oamenilor, ele capătă limitele noastre, impuritățile noastre, degradîndu-se în funcție de acest aliaj.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
O femeie din București a fost pusă sub control judiciar, fiind bănuită de săvîrșirea infracțiunii de înșelăciune prin vrăjitorie.
Edgar Allan Poe, circa 1849, restored, squared off jpg
Prăbușirea casei Usher
Una dintre cele mai emoționante descrieri de arhitectură din literatura universală este tabloul creionat de Edgar Allan Poe în debutul nuvelei „Prăbușirea casei Usher”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum e să pleci în vacanță bolnav și complet epuizat
N-am mai fost într-o vacanță parțial din cauza pandemiei, însă mai mult din cauza faptului că nu mi-am mai permis o vacanță.
p 20 Ierusalim, Muntele Templului WC jpg
Loc disputat
De curînd, la Ierusalim au izbucnit din nou – dar cînd au încetat? – tensiunile pe esplanada Cupolei Stîncii.
Theodor Pallady jpeg
Scurtă oprire în biblioteca perfectă
Cel mai adesea afli despre autorii de cărți din cărțile altor autori: circulația bibliografică prin notele de subsol asigură ventilația academică din care se compune tradiția intelectuală a oricărei societăți moderne.
Zizi și neantul jpeg
Mare, trenuri și geamantane
Senzația pe care o am călătorind cu trenul nu poate fi înlocuită cu nici o alta: poate și pentru că ești cu atîția oameni în preajmă, într-o lume mobilă, o lume care o reface, în mic, pe cea mare din exterior.
p 24 D  Stanciu jpg
Cu ochii-n 3,14
Numeroasele avertismente de furtună ale RO-Alert de săptămîna trecută, unul emis chiar în timpul spectacolului Rigoletto, de la Opera Națională din București, cînd pe scenă se auzea replica „Furtuna e aproape”, au provocat un val de glume și ironii.
Zizi și neantul jpeg
Veri și obiceiuri
Am mai fost parte a unor vizite ca din Enigma Otiliei în care erai „servit” fix cu așa ceva: dulceață într-un mic castron transparent, una-două lingurițe, cel mai des de cireșe amare, și apă într-un pahar trainic.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Un înger păzitor pentru fiecare – cum recuperăm anii ’90?
Pe vremea cînd lucram la o revistă cu pronunțate tente erotice care se vindea ca pîinea caldă, am cunoscut mai întîi un stripper, apoi un gigolo. Cu care m-am întîlnit pentru a scrie un reportaj.
p 19 WC jpg
Ce valoare mai au simbolurile naționale?
Există în România o serie de simboluri naționale care sînt mai mult sau mai puțin cunoscute, însă cu siguranță extrem de puțin vizibile.
p 20 WC jpg
Adevărul în oglindă
Ghicitura poate fi înțeleasă nu atît ca limită, cît ca o condiție de posibilitate a cunoașterii.

Adevarul.ro

image
Închisoare pe viaţă în Marea Britanie pentru şoferii care produc accidente mortale. În ce condiţii se aplică pedeapsa maximă
Marea Britanie introduce pedeapsa cu închisoarea pe viaţă pentru şoferii care ucid, în cadrul unei ample reforme a justiţiei care a intrat duminică în vigoare, potrivit informaţiilor publicate de BBC.
image
O tânără şi-a dorit o noapte de vis în compania unui „Don Juan”. Idila s-a transformat în coşmar
O tânără care credea că va trăi o noapte de vis alături de un aşa-zis „Don Juan” s-a trezit a doua zi ca dintr-un coşmar. Bărbatul a fost condamnat pentru faptele sale.
image
Imagini din patiseria Paul din mall Promenada închisă de ANPC din cauza mizeriei şi a alimentelor expirate VIDEO
O echipa din Comisariatul pentru Protecţia Consumatorilor din Municipiul Bucureşti a constatat un mod defectuos în desfăşurarea activităţii Patiseriei/cofetăriei Paul, care oferea spre consum produse care pot pune în pericol viaţa şi sănătatea consumatorilor.

HIstoria.ro

image
100 de ani de show-uri culinare
În primăvara lui 1924 se auzea la radio primul show culinar, a cărui gazdă era Betty Crocker, devenită o emblemă a emisiunilor de acest gen și un idol al gospodinelor de peste Ocean. Puțină lume știa că Betty nu exista cu adevărat, ci era doar o plăsmuire a minților creatoare ale postului de radio.
image
„Uvertura” războiului austro-turc din 1715-1718
Războiul turco-venețiano-austriac dintre anii 1714-1718, cunoscut și drept Războiul Austro-Turc din 1715-1718, sau „Războiul lui Eugeniu de Savoia”, este primul din seria războaielor ruso-austro-turce din secolul XVIII.
image
Capitularea lui Osman Pașa
La 4/16 decembrie 1877, Carol îi scria Elisabetei că otomanii încercaseră pe data de 28 să iasă din Plevna luptând și construind un pod peste râul Vid, în zonă desfășurându-se bătălii cumplite. Carol s-a îndreptat imediat în acea direcție, în timp ce împăratul se dusese în centrul dispozitivului.