O mașină „rezistibilă”

Publicat în Dilema Veche nr. 903 din 29 iulie – 4 august 2021
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg

Am o Dacia Logan din 2006, „mașina scriitorului sărac” – cum îmi zicea un prieten, tot scriitor, care deține același tip de autoturism. Sînt conștientă de faptul că mașina e deja o rablă și s-ar putea să-și dea duhul oricînd pe șoselele patriei, însă, ca orice „scriitor sărac” care se respectă, deocamdată nu-mi permit să o schimb cu alta. Chiar dacă nu conduc, după cîteva zeci de mii de kilometri chinuiți, parcurși ca pasager pe locul din dreapta, pot să-mi dau seama că această mașină e construită parcă în dușmănie față de șofer și, în general, față de cei care o folosesc. În afară de motorul Renault – de 1.4 în această nefericită variantă –, mașina e grea, leneșă, nu are demaraj, iar cele mai simple depășiri devin imposibile, tot ce conține mașina e cît se poate de „românesc”, pare făcută la mișto, pe colțul mesei, fără nici un fel de gîndire sau de logică. Scaunele sînt incomode, îți trece os prin os pînă ajungi la o destinație aflată, să zicem, la cel mult 400 de kilometri, ajungi atît de obosit de parcă ai fi cărat mașina în spate tot drumul. La 130 de kilometri la oră, pe autostradă, ai senzația că tocmai ai decolat cu un avion ATR, așa că e mai cuminte să mergi cu o sută, te depășesc toate TIR-urile. Uneori mai cad și piese din ea – bine, aici contribuie și gropile de pe drumurile noastre, se aprind markeri de bord și se sting după bunul lor plac, farurile sînt chioare, caroseria ruginește într-o iarnă cît la altele, mașini străine, în zece. Iarna, sistemul de dezaburire nu funcționează cum trebuie, așa că recurgi deseori la metoda „tradițională” de la Dacia 1300, adică ștergi geamurile cu cîrpa sau cu mîneca. Ștergătoarele zgîrie parbrizul și scot un zgomot apocaliptic, geamurile – oricît le-ai spăla – par tot timpul murdare. De vreo doi ani, s-a stricat și aerul condiționat, nici un un mecanic nu i-a dat de capăt, pierde pe undeva freon. Însă are Dacia Logan aer condiționat?! Nu, e o glumă, o adiere, briza mării, așa că am lăsat-o așa, vara sînt 50 de grade în mașină, se impun plecări la ore mici ale dimineții. Mai nou s-a stricat și vitezometrul – pornește doar cînd vrea el, iar cînd nu mai vrea, stă. Și cîte și mai cîte, calitate și excelență! Să nu uit – mașina e dotată cu un radiocasetofon, da, ați înțeles bine, casetofon... cu casete, dacă l-ar vedea un puști din zilele noastre, nici nu cred că ar ști ce este. De cele mai multe ori, am convingerea că nu mă deplasez cu o mașină, ci cu o căruță motorizată, e adevărat că pare bună de cărat pepeni la piață.

Mașina își are, ca orice mașină, povestea ei. A cumpărat-o taică-miu nou-nouță din fabrică, deși mulți l-au sfătuit pe atunci să-și ia o mașină ca lumea second-hand, la aceiași bani. Dar nu, lucrul nou nu se compară cu cel vechi – și-a zis el, plin de mîndria primului proprietar, adevărul e că, în 2006, o Dacia Logan era o mașină potrivită pentru un cuplu de ingineri de vîrsta a doua spre a treia, retrași la țară, care nu aveau alte necesități decît să meargă cu mașina o dată pe an pînă la mare sau săptămînal pînă la hipermarket. Taică-miu a îngrijit-o ca pe un bibelou – mașină ținută în garaj, bibilită de diferiți mecanici de ocazie, kilometri puțini la bord. I-o mai împrumutam noi pentru diferite filmări, așa cum spuneam mașina e bună cînd e vorba de cărat echipament, de pildă, pe atunci aveam o Super Nova – mașină și mai proastă, dar măcar mai fîșneață, a sucombat definitiv undeva la marginea Bucureștiului, prin Afumați. Cînd i-o aduceam înapoi, spălată impecabil, ne întîmpina cu o figură tristă: „Voi nu știți ce înseamnă să stai atîta timp departe de obiectul iubit!”. Pînă la urmă, cînd a ajuns, totuși, la concluzia că și-ar dori o mașină străină, măcar și second-hand, i-am cumpărat „obiectul iubit” la un preț preferențial – știam măcar că mașina a fost bine îngrijită și avea un pic peste 60.000 de kilometri parcurși. Acum, de cînd e nemulțumit de „mașina străină” care a devenit la rîndul ei o rablă, taică-miu se uită cu jind la fostul „obiect iubit” care nu-i mai aparține, tot speră că îl va primi la un moment dat înapoi.

Așadar, Loganul a ajuns în cartierul nostru unde veșnic te învîrți o jumătate de oră în căutarea unui loc de parcare și abia de aici începe povestea ei. Într-o zi, i-am surprins pe niște puștani jucînd fotbal pe stradă și izbind din cînd în cînd cu sete în Logan: „Nu mai trage, bă, în mașină!” – ar fi zisul unul. „Lasă, bă, că ăsta e Logan și e mașină rezistibilă!”, a zis un alt puști. Da, avea dreptate, e mașină „rezistibilă”, n-am avut mari probleme cu ea, în afară de cele enumerate mai sus, iar cîteodată îmi dau seama că, de voie, de nevoie, m-am atașat de ea. În nici un caz nu este „obiectul iubit” suprem, însă mi-e dragă așa cum poate să-ți fie dragă o rudă amărîtă de la țară, are ea doar patru clase, e cam agramată și cam țoapă și te cam face de rîs cînd vine în vizită la oraș, însă e a ta, ți-o asumi, face parte din familie. Așa și cu Loganul. De fapt, nu cred că ne atașăm atît de obiecte, cît de utilitatea lor imediată sau de amintirile care ne leagă de ele, o mașină, de pildă, e mai mult decît un obiect, e un tovarăș de drum, de călătorie, suportă toate rătăcirile noastre dintr-o parte în alta. Loganul „rezistibil” ne-a însoțit la mai bine de 100.000 de kilometri din viața noastră, pe drumuri proaste de la țară sau pe autostrada impecabilă din Germania, a asistat impasibilă la toate planurile pe care ni le-am făcut, ne-a suportat toate certurile (oare de ce cuplurile se ceartă cu predilecție în mașină?) sau, mai rău, toate cîntecele pe care le-am lălăit din plictiseală, la drum lung, toate albumele Beatles cap-coadă, că doar unde era să folosim un radiocasetofon... cu casete? A participat indirect sau uneori chiar în mod direct, căci am montat camere video pe mașină, la o grămadă de filmări, am dus-o prin toate hîrtoapele fără să ne pese, sărăcuța, ne-am împotmolit în noroi pe culmea unui deal, ne-am zis că n-o mai scoate de acolo nici tractorul și, totuși, am împins-o și am ieșit la liman. Cu chiu, cu vai, Loganul „rezistibil” a ajuns la Split, în Croația, iar după 800 de kilometri de autostradă, cu un vîjîit permanent în cap și cu geamuri întredeschise, căci se stricase deja „aerul” și afară erau 35 de grade, cînd am ajuns în sfîrșit la destinație, într-un orășel încîntător de pe malul Adriaticii, nu mai știam care-i stînga și care-i dreapta. Loganul „rezistibil” a ajuns și la Berlin, mi-am zis că o să ne fie rușine cu ea pe acolo și că n-o să ne respecte nimeni, or să ne facă disprețuitor cu farurile ca să ne dăm la o parte, așa cum fac șmecherii de aici – aiurea, era plin și pe acolo de rable, nemțești, e adevărat, însă multe mașini vechi și bine întreținute, funcționale, în fond, căci o mașină n-ar trebui să fie un soi de „blazon”, să-ți arate statutul, să te dai mare cu ea, iar traficul a fost cel mai civilizat pe care l-am întîlnit într-o capitală europeană, toată lumea respecta regulile, stopurile, bicicliștii, era o relaxare să conduci în Berlin, am aflat, chiar și o rablă de Logan. Aceeași mașină a parcurs – și nu doar o dată – întreg litoralul bulgăresc, a parcat și în fața hotelurilor, dar și prin sătuce la doar 300 de metri de mare, acolo a zăcut vreo săptămînă pînă s-a umplut de nisip, aproape că a intrat în pămînt. Loganul s-a rătăcit și prin munții Bosniei atunci cînd GPS-ul ne indica doar drumuri fără asfalt, a ajuns pe o culme înverzită, eram numai noi, mașina asta și vreo trei măgăruși, în fața noastră se întindea o țară străină, necunoscută, rareori m-am simțit mai fericită ca atunci, ia te uită pînă unde ne-a adus „obiectul iubit”!

În București, mașina „rezistibilă” stă parcată cu săptămînile, nu prea avem nevoie de ea, avem picioare cu care ne putem deplasa, nu vrem să contribuim la haosul, entropia unui oraș în care mașinile îi vor depăși ca număr pe locuitori. Nu-i înțeleg pe cei care au nevoie de mașină ca să meargă pînă la farmacie și care vor să o parcheze eventual chiar în farmacie, mi se pare de prost gust și tipic pentru lumi mai puțin civilizate în care mașina e totul, mașina e simbolul prosperității. Avem vecini care stau în case mizere, pe jumătate ruinate, însă în fața lor tronează bemveul adus/furat din Francia sau Germania, îmi pare rău că o mașină atît de bună, în fond – calitate și excelență, vorba aia –, ajunge pe mîna mitocanului și cocalarului români. Între timp, mă mulțumesc cu Loganul „scriitorului sărac”, căruța motorizată a omului cinstit și fără privilegii cum sînt cei mai mulți dintre noi, care muncește de 20 de ani onest în domeniul său și tot nu-și permite să schimbe o rablă cu o mașină mai decentă... oare ce țară-i asta?

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Aix-les-Bains și tinerii francezi de 70 de ani (II)
Dar poate că mai mult decît plimbarea în sine conta acel „împreună”.
p 19 jpg
Cultul virginității
Ideea că virginitatea fizică atestă puritatea și inocența depășește granițele religioase, devenind un construct social și ipocrit prin care unei femei i se anulează calitățile morale în favoarea celor fizice, ajungînd să fie prețuită mai degrabă integritatea trupului decît mintea și sufletul.
p 20 San Filippo Neri WC jpg
Despre creștinism și veselie
Multe dintre textele clasice ale creștinismului dovedesc o relație încordată pe care Sfinții Părinți o întrețineau cu rîsul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Migdalul lui Origen
Editat, tradus, redescoperit în bogăția și autenticitatea sa în ultimul secol, Origen revine de fiecare dată în atenția cititorilor cu o înnoită putere de atracție.
Zizi și neantul jpeg
Dacia roșie
Era o oază, într-o vreme în care lucrurile se degradau pe zi ce trecea: la cantina de acolo se putea mînca bine și ieftin, ba chiar și cumpărai una-alta pentru acasă, uneori.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La Galați, o candidată a fost surprinsă în timp ce încerca să fraudeze examenul de bacalaureat cu un pix-telefon. Avea 45 de ani și era absolventă a unui liceu particular, la frecvenţă redusă.
41580801101 373a7ea5c2 c jpg
Oamenii fac orașele
Paradigmei moderniste de producție a noilor cartiere, Jacobs îi opune observația directă și studiul la firul ierbii, sau la bordura trotuarului, a vieții urbane.
Zizi și neantul jpeg
Roți și vremuri
Trebuia să mănînci nu știu cîți ani numai iaurt și să economisești, să pui bani la CEC ca să-ți poți cumpăra o Dacie.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Aix-Les-Bains și tinerii francezi de 70 de ani (I)
În Aix zilele de vară se mișcă în ritm de melc, par nesfîrșite, exact ca acelea din vacanțele copilăriei.
E cool să postești jpeg
Tastatura sau creionul?
Este un avantaj real acest transfer al informațiilor direct pe dispozitivele elevilor?
p 20 WC jpg
Religiile manevrate de dictatori
Sîntem înconjuraţi de spaţii unde religia e folosită în beneficiul unor regimuri antiliberale: Rusia lui Putin, Turcia lui Erdogan, Ungaria lui Orbán.
Theodor Pallady jpeg
Discretul eroism al moderației
Nu prea cunoaștem opera românilor americani, iar numele care circulă simultan în cele două culturi provin cu precădere din zona umanistică.
p 23 Lea Rasovszky, Bubblegun of Sweet Surrender (Soft War) I  Codre jpg
„Războiul este doar «eu» și nici un pic «tu»” – artiștii și galeriile în timp de război
„Un fel de așteptare epuizantă la capătul căreia sperăm să fie pace.”
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
După ce, cu o săptămînă în urmă, doi lei au încercat zadarnic să evadeze din grădina zoologică din Rădăuți, un șarpe mai norocos a pătruns în Spitalul Orășenesc din Balș.
Zizi și neantul jpeg
Mare, pofte, necuprins
Tocmai ăsta era hazul vacanței: împletirea ciudată de pofte concrete și visări abstracte. Figurau, cu toatele, într-un meniu pestriț și cu pretenții.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Vacanțe de altădată
Nu pot vedea mai multe, însă sînt convinsă că au și bomboane străine sau ciocolată, poate că au și gume cu surprize.
E cool să postești jpeg
S-o fi supărat pe mine?
Ca să nu „supere” această societate, foarte multe femei ajung să fie prizoniere ale unor prejudecăți pe care și le autoinduc, perpetuîndu-le, uitînd de cele mai multe ori de ele însele.
p 20 Sf  Augustin WC jpg
De ce scandalizează creștinismul?
Scandalul creștinismului stă așadar în neverosimilul lui. Însuși Dumnezeu vorbește, dar nu o face ca un stăpîn.
setea de absolut convorbiri cu christian chabanis jpg
Setea de absolut
Atunci cînd am întrevăzut cîteva adevăruri esențiale este dureros să simțim că, în măsura în care vrem să le comunicăm oamenilor, ele capătă limitele noastre, impuritățile noastre, degradîndu-se în funcție de acest aliaj.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
O femeie din București a fost pusă sub control judiciar, fiind bănuită de săvîrșirea infracțiunii de înșelăciune prin vrăjitorie.
Edgar Allan Poe, circa 1849, restored, squared off jpg
Prăbușirea casei Usher
Una dintre cele mai emoționante descrieri de arhitectură din literatura universală este tabloul creionat de Edgar Allan Poe în debutul nuvelei „Prăbușirea casei Usher”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum e să pleci în vacanță bolnav și complet epuizat
N-am mai fost într-o vacanță parțial din cauza pandemiei, însă mai mult din cauza faptului că nu mi-am mai permis o vacanță.
p 20 Ierusalim, Muntele Templului WC jpg
Loc disputat
De curînd, la Ierusalim au izbucnit din nou – dar cînd au încetat? – tensiunile pe esplanada Cupolei Stîncii.
Theodor Pallady jpeg
Scurtă oprire în biblioteca perfectă
Cel mai adesea afli despre autorii de cărți din cărțile altor autori: circulația bibliografică prin notele de subsol asigură ventilația academică din care se compune tradiția intelectuală a oricărei societăți moderne.

Adevarul.ro

image
Avertizări de caniculă şi vijelii pentru toată ţara. Unde se vor înregistra fenomene extreme: harta regiunilor afectate
Avertizări de Cod Portocaliu şi Cod Galben de ploi torenţiale, vijelii şi grindină au fost emise marţi, 5 iulie, pentru mai multe judeţe din ţară.
image
Atacul rechinilor. Ce spun biologii marini despre cazul turistei românce ucise în Marea Roşie a Egiptului
Periodic, rechinii atacă turiştii în Marea Roşie. Ultima victimă este o româncă de 40 de ani din Suceava. Aceasta nu a avut nicio şansă în faţa Marelui Alb care la doar 600 de metri distanţă mai ucisese o turistă din Austria.
image
Cum se vor impozita imobilele şi care este baza de calcul pentru contribuţiile la pensii şi sănătate
Modificările Codului Fiscal prevăd, printre altele, şi modificări ale modului de calcul pentru plata imobilelor, dar şi a bazei de calcul pentru contribuţiile la sănătate şi pensii.

HIstoria.ro

image
Diferendul româno-bulgar: Prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat România după obţinerea independenţei
Pentru România, prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat după obținerea independenței a fost stabilirea graniței cu Bulgaria.
image
Controversele romanizării: Teritoriile care nu au fost romanizate, deși au aparținut Imperiului Roman
Oponenții romanizării aduc mereu în discuție, pentru a combate romanizarea Daciei, acele teritorii care au aparținut Imperiului Roman și care nu au fost romanizate. Aceste teritorii trebuie împărțite în două categorii: acelea unde romanizarea într-adevăr nu a pătruns și nu „a prins” și acelea care au fost romanizate, dar evenimente ulterioare le-au modificat acest caracter. Le descriem pe rând.
image
SUA și Republica Dominicană - Cum a eșuat o anexare dorită de (mai) toată lumea
Pe 2 decembrie 1823, într-o vreme când majoritatea coloniilor spaniole din Americi își declaraseră independența sau erau pe cale s-o câștige, președintele SUA, James Monroe, a proclamat doctrina care-i poartă numele și care a devenit unul dintre documentele emblematice ale istoriei politice a SUA și a lumii.