O lume mai grea

Publicat în Dilema Veche nr. 939 din 7 – 13 aprilie 2022
Zizi și neantul jpeg

Ororile războiului din Ucraina și drama oamenilor de acolo ne-au schimbat, și pe bună dreptate. Nu putem să ne mai preocupăm nonșalanți de toate nimicurile, nici să facem paradă de micile noastre succese și nici să ne dăm mari pe rețelele de socializare și nu numai cu minusculele noastre realizări. Să ne lăfăim în bunăstare ori să cheltuim deșănțat. Pur și simplu, cînd oameni sînt omorîți în mod barbar lîngă tine, nu mai e de bun-simț să le faci pe toate cele de mai sus. E de la sine înțeles că e cazul să te porți măcar decent. Deși nu ni se întîmplă nouă, personal, nimic grav, e greu să ne ducem viețile ca și pînă acum. Simțim, oricît de ciudat ar suna, prezența unui rău prea mare și prea aproape. Și, deși nu ne atinge direct, nimic din ce facem nu ni se mai pare la fel.

Mie, uneia, cel puțin. Nu am găsit, încă, o soluție de adaptare la noua realitate, pe care nu pot s-o accept, nu pot s-o asimilez. Ideea de normalitate mi se pare că s-a pierdut pe undeva, prin negura pandemiei care a dat prima iama peste noi. Prin negura dispariției prietenilor și rudelor de atunci. Prin umbra izolării noastre și a sălbăticirii noastre în izolare.

Lumea în care trăiam pînă să dea toate cele pomenite peste noi se profila ca una mai bună. Multe din cruzimile tinereții noastre fuseseră abolite. Toleranța părea să fi devenit principala caracteristică a cel puțin unei părți a lumii. În care un număr tot mai mare de oameni trăiau în stabilitate și bunăstare. O lume în care era loc pentru diferențe și acceptări. Și chiar pentru iertare.

Brusc, ne-am trezit într-o variantă a ei în care toate cele pomenite mai sus par subtilități. În care nu doar valorile, stabilitatea și bunăstarea ne sînt afectate, ci însăși viața omenească e pusă în pericol. În care supraviețuirea în sine e pusă sub semnul întrebării. În condițiile astea, pare foarte greu să ne mai vedem de toate cele de pînă acum ca și cum nu s-ar fi întîmplat nimic. Să ne punem pozișoarele de zi cu zi pe Facebook, cele în care, orice ar fi, sîntem „drăguți” și zîmbitori, și cînd ne surprindem pisica dormind în poziții neconvenționale, cățelul dintr-un unghi șturlubatic, copilul irezistibil, apusurile emoționante ori tortul cu inimioare din farfurie. Pare greu să ieșim, ca și cum nimic nu s-ar fi întîmplat, la restaurantul nostru preferat, cu prietenii, ca să ne împărtășim micile drame existențiale (care nouă ne par mari) ori să ne serbăm aniversările. E greu chiar să ne cîștigăm pîinea cea de toate zilele, atît cît poate fiecare. Ba, și mai mult, să ne performăm micile gesturi cotidiene, de supraviețuire, de la spălatul pe dinți la gătit și la cumpărături.

Toate par grele, și chiar sînt. Și cînd le simțim așa, nu avem decît să ne gîndim la oamenii din Ucraina, pentru care totul e mult mai greu, care fac aceleași gesturi fără siguranța zilei de mîine, a lor și a copiilor lor, ascunși prin subsoluri ori luptînd pe viață și pe moarte ca să-și apere, pînă la urmă, casa. N-avem decît să ne gîndim la ei și să ne drămuim, cumva, gesturile, să ni le adaptăm unei realități mai apăsătoare. Căci, pe lîngă ce putem face pentru refugiați și atitudinea corectă pe care o putem avea față de razboiul din Ucraina, viața noastră cea de toate zilele nu mai poate fi la fel. Fericirea suficientă și excesele consumiste nu mai sînt la locul lor în contextul actual. Egoismul care ne-a caracterizat, mai mult sau mai puțin, pe fiecare, cel care includea strict grija pentru familiile noastre, fără să ne pese de ce se întîmplă peste gard, nu mai poate fi viabil.

Fiindcă, e clar, trăim într-o lume nouă, mai dură și mai fără loc de egoisme: pentru că ce i se întîmplă vecinului tău nu-ți mai poate fi străin. Nu numai pentru că oricînd ți s-ar putea întîmpla și ție, ci și pentru că depășește gradul admisibil al răului. Ceva în noi s-a schimbat și se schimbă pe zi ce trece. Devenim mai responsabili și mai conectați la ceilalți. După pandemia în care ne-am izolat, ne întoarcem dureros în lume, în comunitate. Ne dăm seama că fiecare dintre noi a devenit, brusc, responsabil pentru ceea ce ni s-ar putea întîmpla tuturor.

Lumea „ușurătății ființei” a fost înlocuită cu una a gravității, în care gesturile și opțiunile fiecăruia dintre noi par să conteze altfel. Nu sîntem chiar responsabili de existența ori dezintegrarea lumii, dar cam pe acolo ne situăm. Deodată, fiecare dintre noi are un cuvînt mai greu de spus în angrenajul general. Sigur că trebuie să ne facem aceleași treburi de supraviețuire. Dar, în același timp, nu mai putem să fim străini de soarta lumii. Deodată ne-am dat seama că ne privește prea îndeaproape. Așa că trebuie să ținem un ochi vigilent și mereu deschis și într-acolo, nu mai putem dormita pașnic ca pînă acum. Învățăm sau ne străduim să fim mai prezenți, mai vigilenți. Mai atenți unii la alții și mai empatici. Sîntem cîinii de pază ai viitoarei noastre supraviețuiri.

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Aix-les-Bains și tinerii francezi de 70 de ani (II)
Dar poate că mai mult decît plimbarea în sine conta acel „împreună”.
p 19 jpg
Cultul virginității
Ideea că virginitatea fizică atestă puritatea și inocența depășește granițele religioase, devenind un construct social și ipocrit prin care unei femei i se anulează calitățile morale în favoarea celor fizice, ajungînd să fie prețuită mai degrabă integritatea trupului decît mintea și sufletul.
p 20 San Filippo Neri WC jpg
Despre creștinism și veselie
Multe dintre textele clasice ale creștinismului dovedesc o relație încordată pe care Sfinții Părinți o întrețineau cu rîsul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Migdalul lui Origen
Editat, tradus, redescoperit în bogăția și autenticitatea sa în ultimul secol, Origen revine de fiecare dată în atenția cititorilor cu o înnoită putere de atracție.
Zizi și neantul jpeg
Dacia roșie
Era o oază, într-o vreme în care lucrurile se degradau pe zi ce trecea: la cantina de acolo se putea mînca bine și ieftin, ba chiar și cumpărai una-alta pentru acasă, uneori.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La Galați, o candidată a fost surprinsă în timp ce încerca să fraudeze examenul de bacalaureat cu un pix-telefon. Avea 45 de ani și era absolventă a unui liceu particular, la frecvenţă redusă.
41580801101 373a7ea5c2 c jpg
Oamenii fac orașele
Paradigmei moderniste de producție a noilor cartiere, Jacobs îi opune observația directă și studiul la firul ierbii, sau la bordura trotuarului, a vieții urbane.
Zizi și neantul jpeg
Roți și vremuri
Trebuia să mănînci nu știu cîți ani numai iaurt și să economisești, să pui bani la CEC ca să-ți poți cumpăra o Dacie.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Aix-Les-Bains și tinerii francezi de 70 de ani (I)
În Aix zilele de vară se mișcă în ritm de melc, par nesfîrșite, exact ca acelea din vacanțele copilăriei.
E cool să postești jpeg
Tastatura sau creionul?
Este un avantaj real acest transfer al informațiilor direct pe dispozitivele elevilor?
p 20 WC jpg
Religiile manevrate de dictatori
Sîntem înconjuraţi de spaţii unde religia e folosită în beneficiul unor regimuri antiliberale: Rusia lui Putin, Turcia lui Erdogan, Ungaria lui Orbán.
Theodor Pallady jpeg
Discretul eroism al moderației
Nu prea cunoaștem opera românilor americani, iar numele care circulă simultan în cele două culturi provin cu precădere din zona umanistică.
p 23 Lea Rasovszky, Bubblegun of Sweet Surrender (Soft War) I  Codre jpg
„Războiul este doar «eu» și nici un pic «tu»” – artiștii și galeriile în timp de război
„Un fel de așteptare epuizantă la capătul căreia sperăm să fie pace.”
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
După ce, cu o săptămînă în urmă, doi lei au încercat zadarnic să evadeze din grădina zoologică din Rădăuți, un șarpe mai norocos a pătruns în Spitalul Orășenesc din Balș.
Zizi și neantul jpeg
Mare, pofte, necuprins
Tocmai ăsta era hazul vacanței: împletirea ciudată de pofte concrete și visări abstracte. Figurau, cu toatele, într-un meniu pestriț și cu pretenții.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Vacanțe de altădată
Nu pot vedea mai multe, însă sînt convinsă că au și bomboane străine sau ciocolată, poate că au și gume cu surprize.
E cool să postești jpeg
S-o fi supărat pe mine?
Ca să nu „supere” această societate, foarte multe femei ajung să fie prizoniere ale unor prejudecăți pe care și le autoinduc, perpetuîndu-le, uitînd de cele mai multe ori de ele însele.
p 20 Sf  Augustin WC jpg
De ce scandalizează creștinismul?
Scandalul creștinismului stă așadar în neverosimilul lui. Însuși Dumnezeu vorbește, dar nu o face ca un stăpîn.
setea de absolut convorbiri cu christian chabanis jpg
Setea de absolut
Atunci cînd am întrevăzut cîteva adevăruri esențiale este dureros să simțim că, în măsura în care vrem să le comunicăm oamenilor, ele capătă limitele noastre, impuritățile noastre, degradîndu-se în funcție de acest aliaj.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
O femeie din București a fost pusă sub control judiciar, fiind bănuită de săvîrșirea infracțiunii de înșelăciune prin vrăjitorie.
Edgar Allan Poe, circa 1849, restored, squared off jpg
Prăbușirea casei Usher
Una dintre cele mai emoționante descrieri de arhitectură din literatura universală este tabloul creionat de Edgar Allan Poe în debutul nuvelei „Prăbușirea casei Usher”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum e să pleci în vacanță bolnav și complet epuizat
N-am mai fost într-o vacanță parțial din cauza pandemiei, însă mai mult din cauza faptului că nu mi-am mai permis o vacanță.
p 20 Ierusalim, Muntele Templului WC jpg
Loc disputat
De curînd, la Ierusalim au izbucnit din nou – dar cînd au încetat? – tensiunile pe esplanada Cupolei Stîncii.
Theodor Pallady jpeg
Scurtă oprire în biblioteca perfectă
Cel mai adesea afli despre autorii de cărți din cărțile altor autori: circulația bibliografică prin notele de subsol asigură ventilația academică din care se compune tradiția intelectuală a oricărei societăți moderne.

Adevarul.ro

image
Şoferii nu vor mai putea parca gratis în centrul Bucureştiului
Începând cu luna august şoferii nu vor mai putea parca gratis pe locurile amenajate în centrul Capitalei sau pe trotuar, a anunţat viceprimarul Stelian Bujduveanu. Potrivit lui, serviciul va fi digitalizat se vor pune parcometre şi bariere automate, iar cei care parchează pe trotuar vor fi sancţionaţi.
image
Un apropiat al lui Kadîrov susţine că cecenii „vor merge înainte până la Berlin” dacă „Putin nu îi va opri” VIDEO
Un apropiat al liderului cecen Ramzan Kadîrov, Magomed Daudov, preşedintele parlamentului cecen, afirmă că unităţile cecene care luptă în Ucraina „vor merge înainte până la Berlin” dacă „Putin nu le va opri”.
image
Firmă IT din Cluj implicată în eşecul unuia dintre cele mai aşteptate jocuri video din istorie
Problemele tehnice care au dus la eşecul lansării unuia dintre cele mai aşteptate jocuri video - Cyberpunk 2077 - ar fi fost cauzate de Quantic Lab, o firmă IT din Cluj, arată Forbes în ediţia internaţională. Articolul a declanşat o serie de mărturii de la angajaţi ai companiei, dar şi o reacţie a Quantic Lab.

HIstoria.ro

image
Cine a detonat „Butoiul cu pulbere al Europei” la începutul secolului XX?
După Războiul franco-prusac, ultima mare confruntare a secolului XIX, Europa occidentală și centrală se bucurau de La Belle Époque, o perioadă de pace, stabilitate și creștere economică și culturală, care se va sfârși odată cu începerea Primului Război Mondial.
image
Diferendul româno-bulgar: Prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat România după obţinerea independenţei
Pentru România, prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat după obținerea independenței a fost stabilirea graniței cu Bulgaria.
image
Controversele romanizării: Teritoriile care nu au fost romanizate, deși au aparținut Imperiului Roman
Oponenții romanizării aduc mereu în discuție, pentru a combate romanizarea Daciei, acele teritorii care au aparținut Imperiului Roman și care nu au fost romanizate. Aceste teritorii trebuie împărțite în două categorii: acelea unde romanizarea într-adevăr nu a pătruns și nu „a prins” și acelea care au fost romanizate, dar evenimente ulterioare le-au modificat acest caracter. Le descriem pe rând.