Nostalgia tramvaielor şi punctualitatea germană

Publicat în Dilema Veche nr. 633 din 7-13 aprilie 2016
Nostalgia tramvaielor şi punctualitatea germană jpeg

Locuind de curînd la San Francisco, într-un hotel pe Market Street, mă plimbam ades prin oraș cu cable car-ul, tramcarul istoric, așa că nu călătoream numai peste colinele orașului, ci și prin meandrele unor vremuri trecute. La fel mi s-a întîmplat în vara trecută la Iași, cînd am urcat și coborît dealul Copoului, cu fermecătorul tramvai de epocă, care consta de fapt dintr-un singur vagonaș alb-verde, pe care scria cu litere de-o șchioapă Tramvai electric. Platforma deschisă din spate, pe care puteau zăbovi pasagerii, ca și cea din față, pe care stătea proțăpit vatmanul, îmi aminteau de verile petrecute în anii ‘60 la bunici, în Timișoara, unde mă urcam ades în vagoane oarecum aidoma acestuia.

Așa că, citind recent în Dilema veche articolul Adinei Popescu, „Tramvaiul 7, Leipzig“, în care afirmă cum că tramvaiele, indiferent de orașele prin care trec, poartă în ele ceva melancolic, n-am putut decît să dau aprobator din cap. Vorba cîntecului formației Phoenix, care se producea în anii ’60-’70, la Timișoara: „Hei, tramvai, / Cu etaj și tras de cai, / Hei, joben, / Ce umblai la «Mon Jardin», / Hei, bunic, / Cu monoclu erai șic“.

Dar dacă citim atenți textul Adinei Popescu, vom vedea că, vorbind despre tramvaiul 7 din Leipzig, ea se arată în realitate nu cuprinsă de melancolie, ci de admirație pentru „ingineria“ nemțească, pentru precizia de ceasornic elvețian cu care circulă tramvaiele prin oraș, după un plan afișat electronic.

Îi înțeleg perfect uimirea: și eu, cînd am ajuns la sfîrșitul anilor ’70 în Germania, am fost surprins că-mi puteam pune ceasul după ora la care soseau tramvaiele. Și, dragă Adina, dă-mi voie să-ți spun că nu numai tramvaiele sînt punctuale în Germania, ci și autobuzele. Desigur că mai există și excepții, dar asta numai cînd călătoresc eu. Așa, de pildă, astăzi. Hai să-ți povestesc!

Am avut de lucru în Altstadt, orașul vechi din Düsseldorf, și întorcîndu-mă acasă, m-am dus la stația terminus a autobuzului, care întoarce acolo, lîngă o biserică, Maxkirche, în zona pietonală, unde numai el are voie să circule. Autobuzul trebuia să plece la ora 17,01, după orarul afișat în stație. Era ora 17 fix și autobuzul stătea în stație, absolut gol, fără pasageri și fără șofer. Ușile închise. Ora 17,02, 17.03. No driver. Obișnuit cu punctualitatea, încep să-mi fac griji, n-o fi circulînd azi, cine știe… La ora 17,04 apare șoferul gîfîind, deschide ușile, urcăm. „Scuzați-mă“, zice, „e de groază!“ Eu: „Dar ce s-a întîmplat?“ El: “Păi, am avut aici, la ultima stație, o staționare obligatorie de 15 minute, după plan, și m-am dus uite colo, vizavi, să mănînc niște spaghetti. Localul gol-goluț, sînt unicul client, dau rapid comanda, dar italienii ăia nu mai termină spaghetti-urile o veșnicie. Le-am înghițit fierbinți în cîteva secunde.“ Apoi șoferul dă drumul la motor. „Aiuriți italienii ăștia, dom’le, ce-o fi cu italienii ăștia?“ El, la rîndul lui, vorbea germană pocit, era slav, rus, bulgar sau știu eu ce. Eu: „Da, e de jale, domnule, e deja ora 17,05, credeți că mai recuperați pierderea?“ El: „Bineînțeles.“ Ca din senin, apare un alt tip gonind și urcă gîfîind în autobuz. Are o față de marș militar, arată cam ca nemții ăia din caricaturile postbelice ale americanilor. „Ăsta-i autobuzul care trebuia să plece la ora 17,01?“, întreabă. Șoferul: „Da, ăsta-i.“ Tipul: „Și de ce n-a plecat încă? Cam mult întîrziați, nu? Așa apare haosul.“ Șoferul: „Vă rog să mă scuzați, a fost o situație de excepție, îmi pare rău.“ Dă gaz și o ia din loc, ca să recupereze pierderea. Eu am coborît la a doua, dar sînt sigur că, dacă n-a mai mîncat spaghetti, a recuperat-o.

Cam asta a fost întîmplarea, dragă Adina. Ce-am vrut să spun este că în Germania mijloacele de transport în comun funcționează perfect, pînă la proba contrarie. Și ca să ne întoarcem la început și să terminăm cu nostalgia tramvaielor, iată o întîmplare în tramvai din timpul comunismului. „Avansați, vă rog, doamnelor și domnilor!“, strigă vatmanul. „Astăzi nu mai există doamne și domni!“, îl admonestează un pasager, comunist convins. La stația următoare, vatmanul strigă: „Muncitori și țărani, vă rog să coborîți cu toții, am ajuns.“

Foto: wikimedia commons

Cea mai bună parte din noi jpeg
Să găsești oameni la fel ca tine
A îndrăzni să vorbești despre o boală înseamnă a crea o comunitate.
Zizi și neantul jpeg
„Luna cadourilor” și cenușiul
Simțeam cum realitatea tindea, făcea chiar presiuni asupra noastră, a locuitorilor ei, să se transforme în irealitatea din Lumea de lemn.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cine o mai ține minte pe „fata de la pagina 5?” – cum recuperăm anii ’90?
Ar trebui să existe undeva la un loc de cinste într-un muzeu al presei românești de după 1989.
E cool să postești jpeg
Termopanul, valoare națională
„O bojdeucă trendy“, „Parchetul este cumpărat de la Dedeman sau Praktiker?“
p 20 Balaam WC jpg
Originea regilor magi
E un mag dintre caldeeni? Un ghicitor în stele? Un vrăjitor malefic?
Theodor Pallady jpeg
O carte despre oameni și îngeri
Cititorul va descoperi în text rațiunea tainică a Întrupării: doar omul – cu anatomia lui de lut și sufletul său nemuritor – avea să fie o imago Dei.
p 24 F  Prica jpg
Cu ochii-n 3,14
„Un cal a reușit cumva să iasă din boxa lui și umblă prin avion.”
image png
Oamenii din fotografii
Să-i facem să supraviețuiască.
image png
Malliștii
După film, ne-am dus să ne căutăm mașina în parcarea subterană, acolo, în hruba aia imensă și întunecoasă se termină fericirea.
image png
Lectura, antidotul violenței?
Cel mai des, este invocată lipsa timpului: „N-am mai citit pentru că m-a copleșit oboseala”.
image png
Mărturia lui Pascal
Cuvinte care „nu vor trece”, pline de „har și de adevăr”.
p 20 Iași WC jpg
Provincia ca problemă
Iar faptele, cîte și cum se fac ele, capătă cadențe cosmice, ca în sfîșietorul testament al Olguței.
p 21 la Lorin WC jpg
Olimpul litoralului românesc (2)
Ceva din spiritul stațiunii, un je-ne-sais-quoi, îi face și pe sportivii de performanță să își facă aici cantonamentele.
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Lacrimile ei se amestecă cu cele ale acestui bazin“.
image png
Toate lucrurile care s-au schimbat
E nevoie de atît de puțin după ce anii își fac treaba.
image png
Capoate și feminități
Așa, diferențele dintre interior și exterior erau într-o măsură abolite.
image png
Piața Romană
Fetele de 20 de ani de acum nu-și mai pierd vremea în astfel de bodegi.
image png
Zgomotul și furia
Drept urmare, există mai multe metode tradiționale de a riposta unui vecin zgomotos.
image png
Cîteva note despre agapa creștină
Evident că nimeni, mîncînd laolaltă, nu stătea să filosofeze. Eram însă alături de Domnul.
p 20 Arik Ascherman WC jpg
Traumă şi discernămînt
Dar, în ciuda singurătăţii şi a primejdiilor acum mult mai aspre, rabinul îşi continuă patrularea, nu părăseşte paza.
p 24 D  Stanciu jpg
Cu ochii-n 3,14
Într-un supermarket, la raionul de alimente exotice, am descoperit mămăliga ambalată în vid, „gata preparată”.
image png
Lumi fragile
Am perceput „schimbul de scrisori”, formulare care în curînd va trece și ea într-o arhivă a limbii, ca pe un fel de apel la memorie.
image png
Frig și acasă
Cert e că, în ciuda condițiilor aparent vitrege, m-am simțit acasă acolo.
image png

Adevarul.ro

image
Criticile unui american îndrăgostit de România. „Acele creaturi cretacice cred că mai trăim sub Ceaușescu“ VIDEO
Un american a povestit pe YouTube lucrurile care le detestă la țara sa adoptivă, România. Totuși, el susține că se simte bine aici și că este îndrăgostit de România, dar nu poate închide ochii la unele probleme.
image
Dr.Vlad Ciurea, despre un obicei banal care poate ucide: „Este adevărat, mai ales dacă persoana este și hipertensivă”
Deși la prima vedere poate părea inofensivă, o ceartă între două persoane se poate încheia tragic. Emoțiile puternice și furia creează condițiile propice unei afecțiuni, care, în unele cazuri, poate fi fatală.
image
Motivele pentru care România are apartamente nelocuite. „Nu ține de vreo criză imobiliară“
Tot mai multe locuințe sunt nelocuite în marile orașe ale României, deși criza imobiliară despre care vorbesc mulți nu a sosit, cel puțin deocamdată. La mijloc ar fi vorba despre alte fenomene.

HIstoria.ro

image
Ce a însemnat România Mare
1 Decembrie 1918 a rămas în mentalul colectiv ca data la care idealul românilor a fost îndeplinit, în fața deschizându-se o nouă etapă, aceea a conștientizării și punerii în aplicare a consecințelor ce au urmat acestui act, crearea României Mari.
image
Trucul folosit Gheorghiu-Dej când a mers la Moscova pentru ca Stalin să tranșeze disputa cu Ana Pauker
Cînd merge la Moscova pentru ca Stalin să tranşeze în disputa cu Ana Pauker, Dej foloseşte, din instinct, un truc de invidiat.
image
Sfântul Andrei și Dobrogea, între legendă și istorie
Îndelung uitate de către establishment-ul universitar românesc, studiile paleocreștine încep să își facă din ce în ce mai clară prezența și la noi. Încurajarea acestor studii și pătrunderea lor în cadrul cursurilor s-au dovedit lucruri absolut necesare. Ultimii ani au dus la noi dezvăluiri arheologice privind primele comunități paleocreștine (paleoeclesii) din Scythia Minor (actuala Dobrogea), conturând două ipoteze și direcții de cercetare pentru viitor: ipoteza pătrunderii pe filieră apostolic