Noi și sistemul

Publicat în Dilema Veche nr. 806 din 1-7 august 2019
Noi și sistemul jpeg

Tragedia Alexandrei ne-a marcat pe fiecare dintre noi. Și ne-a făcut să vedem într-o altă lumină, mai clară, chiar orbitoare, acțiunile și, pînă la urmă, viețile noastre. Ca și după tragedia din Colectiv, am înțeles, din nou, dureros de lucid, cu ce avem de-a face și sub ce auspicii trăim.

Eu, una, parcă mi-am înțeles mai bine întreaga viață, în special perioada de „maternitate acută“, căci nu știu altfel cum să-i spun: cea în care m-am ocupat aproape numai de fiul meu. Sigur, nu e normal să se întîmple ceva atît de îngrozitor ca să te prinzi ce se-ntîmplă și ce ți se-ntîmplă. Dar se pare că trăim într-o societate în care doar șocurile extreme ne mai mișcă în mod semnificativ. O societate bolnavă în care fiecare dintre noi sîntem într-un grad mai mic sau mai mare pacienți, în funcție de imunitatea fiecăruia.

Unii în mod conștient, alții sub-con-știent, și cei mai mulți, probabil, semiconștient. Ca să ne adaptăm unui sistem care, în majoritatea cazurilor, nu funcționează, ba chiar se întoarce împotriva noastră, ne-am schimbat, mulți dintre noi, felul de a fi. Unii pur și simplu s-au supus sistemului, așa imperfect și nociv cum e, luîndu-l ca atare și refuzînd să-l judece. Alții au ales să lupte și să se revolte cu fiecare ocazie împotriva lui: fie că e vorba de asigurările de sănătate, plata impozitelor, traficul rutier, sistemul educațional ori siguranța fiecăruia. Dar și asta îți ocupă tot timpul, lăsînd puțin loc pentru altceva. În sfîrșit, o altă categorie, numeroasă în jurul meu, a optat pentru a trăi în el, dar, de fapt, în afara lui: ignorîndu-l, baricadîndu-se într-o citadelă proprie, pavoazată cu muzici, cărți, chestii culturale în general. Alții au decis pur și simplu să lase în urmă acest spațiu disfuncțional, plecînd peste mări și țări.

În fine, o altă categorie, în care mă încadrez și eu, a optat, semiconștient, pentru un mix între cel puțin două din categoriile de mai sus: în cazul meu, între revoltă și evaziune. Ca să nu devii strict un sac de nervi, nu te poți revolta tot timpul: așa că, din cînd în cînd, te teleportezi în propriul turn, chiar dacă nu de fildeș, măcar din chirpici, în care te ilu-zionezi că nu te ajung intemperiile din restul lumii. Cu un mic procent de supunere la regulile cotidiene, căci altfel nu poți supraviețui.

Ce a însemnat, în practică, în cazul meu, această chinuită combinație? Un soi de deformare a caracterului, în sensul, pe de o parte, al unei doze mai mari de suspiciune și de neîncredere în mai toate din jur; și, pe de alta, dezvoltarea unor relații personalizate cu oameni care, în alte condiții, nu m ar fi interesat. Dar care s-au dovedit necesari supraviețuirii: s-a văzut, pornind de pe vremea lui Ceaușescu și continuînd cu anii ’90, că doar șpaga nu ajunge, ci funcționează mai bine asociată cu un fel de pseudo-intimitate cu persoanele care-ți asigură servicii. Dna Maricica de la Mezeluri, care ne făcea rost de mușchi file pe vremea comunistă, nu era doar bucuroasă că primea ceva în plus de la mama, ci și că aceasta o băga în seamă. Era mica ei vanitate și micul ei exercițiu de putere. Consimțind la aceste trocuri de supraviețuire, care, repet, au început în anii ’80, dar au continuat și după, și standardul tău moral, de consumator, scădea: deveneai parte din corupția mică. Cei care spun, nonșalanți, că „se descurcau“ (!) pe vremea lui Ceaușescu se fac că uită acest sinistru troc.

În anii ’90, falsului transfer de afecțiune i s-a adăugat, mai mult decît oricînd, acțiunea pe cont propriu. În sălbăticia tranziției de atunci, ca să supraviețuiești trebuia să-ți asumi tu, ca individ, tot mai multe lucruri pe care societatea nu ți le asigura. Dacă aveai un copil, de pildă, tu, personal, trebuia să-l ferești de toate, pentru că mai nici una dintre instituțiile implicate în creșterea și educația lui nu o putea face pînă la capăt. Da, îl duceai, de pildă, în parc, dar nu puteai pleca de lîngă el, pentru că leagănele erau de fier, adesea ruginite, nisipul plin de mucuri de țigară și-n jur roiau celebrii cîini comunitari. Practic, erai Cerberul copilului tău. Multe din amintirile mele de la vîrstele mici ale fiului meu se pot sintetiza într-una: eu fugind după el, prin diverse locuri, și, din cînd în cînd, urlînd ca să-i semnalez pericolele. La fel s-a întîmplat cu bătrînii familiei, care au avut ghinionul să ajungă în spital: trebuia să stai aproape non-stop la căpătîiul lor, în ture, ca să fii sigur că asistenta nu le pune glucoză în loc de ser fiziologic în perfuzii (ceea ce s-a și întîmplat odată cu bunicul meu, noroc că eram noi, familia, acolo și l-am salvat).

Ideea e că sistemul și diversele lui instituții, de cele mai multe ori, nu ne-au ajutat, ba dimpotrivă, ne-au atacat. Noi ne-am adaptat lui, ca-ntr-un experiment horror, și a găsit tot mai multe metode să l eludăm și să-l învingem parțial. Îmi doresc să vină o vreme în care să nu mă mai simt nici Cerber, nici „supererou“, să pot umbla liberă, fără suspiciuni și vinovății, iar sistemul să acționeze pentru mine, atunci cînd e treaba lui, în mod profesionist și eficient. Și, de ce nu, empatic.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Biroul meu de astăzi e același
Mă întreb tot mai des dacă, în loc să devină o gazdă pentru o viață mai bună, lumea nu s-a transformat cumva într-un birou universal în care ești mereu de găsit.
Zizi și neantul jpeg
Diverse, stradale…
Omniprezenți, pe vremea de atunci, în orele de lucru, erau cerșetorii și cei care sufereau de boli psihice.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
De ce trăiesc nemții cîte o sută de ani, sănătoși și întregi la cap?
Pentru mine, Berlinul este orașul cel mai bine organizat, ca infrastructură și ca tot, dar în care te simți cel mai liber.
E cool să postești jpeg
Unde-i tocmeală mai e păsuire?
„Pot rezista la orice, mai puțin tentației”.
p 20 WC jpg
Cafea sau vin?
La fel ca vinul, cafeaua are, în legendele ei de origine, o întrebuinţare spirituală.
Theodor Pallady jpeg
Energii divine necreate...
Teologia creștină s-a cristalizat în numeroase orizonturi lingvistice, dar ortodoxia a rămas în mare măsură tributară geniului grecesc.
640px Bucharest, Drumul Taberei (16307818580) jpg
Drumul Taberei 2030
Fidel Castro a fost plimbat pe bulevardul Drumul Taberei
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
Pe o dubă destinată livrării unor produse, o adaptare a limbajului telefoanelor „fierbinți“ din anii 2000: „Livrez orice! Ia-mă! Sînt electrică!“
Cea mai bună parte din noi jpeg
Rămîi pe culoarul tău
Mi-a luat o jumătate de viață să înțeleg că oamenii nu pot fi înlocuiți și că creativitatea noastră este cea care ne legitimează unicitatea.
Zizi și neantul jpeg
Obiecte și dispariții
Țin minte că pe ultimele le-am văzut cam atunci cînd s-a născut copilul meu. Atunci au fost, la propriu, obiecte de trusou.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E cool să postești jpeg
În goana vieții
„Nu juca acel joc la care te obligă un semafor care decide pentru tine cînd e timpul să mergi, cînd să te oprești. Stai puțin nemișcat și gîndește-te.”
p 20 Walter Benjamin  WC jpg
Geografii spirituale (II): orașul
Walter Benjamin nu vorbește, desigur, despre o transcendență personală, nici măcar despre una în sens tradițional.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Hypatia. Adevăr și legend
Uciderea Hypatiei de către un grup de fanatici care-și spuneau creștini e un fapt istoric incontestabil.
p 24 E  Farkas jpg
Cu ochii-n 3,14
Altfel spus: e sexul normal „mai puțin” decît devierile anal-orale sau este perversiunea supremă?
Cea mai bună parte din noi jpeg
Povestea merge mai departe
Unul dintre motivele pentru care am dorit să mă mut în București au fost concertele.
Zizi și neantul jpeg
Călătoria prin orașul-pădure
Paltoanele noastre cu siguranță erau: parcă ne camuflau, ne făceau să ne pitim în peisaj. Într-un fel, așa ne simțeam în siguranță.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Belgrad și fiorul balcanic
Și mie mi-a plăcut la Belgrad, am regăsit aici „fiorul balcanic” de care m-am îndrăgostit.
E cool să postești jpeg
Negustorii de timp
„Sistemul politic nu poate gestiona totul în același timp (...) și, în prezent, Europa este foarte ocupată.”
p 20 Leviatan jpg
Pe urmele lui Iov
În Biblie, însă, realul nu se reduce la o lume plană, somnolentă, cufundată în necazuri, în nevoi, în cotidian.
Theodor Pallady jpeg
Prietenii latini ai Bizanțului
Împărțirea tîrzie a Imperiului Roman între Orient și Occident n-a subminat unitatea Bisericii creștine, cel puțin pînă la Marea Schismă din 1054, agravată ulterior prin Cruciada a IV-a și eșecul sinoadelor unioniste de la Ferrara-Florența.
Vake Park, Tbilisi City, Georgia Country, autumn Season 05 jpg
Toamnă tristă
Printre blocurile din cartier, vîntul spulberă frunzele care, din cauza secetei, se amestecă rapid cu praful străzii și cu molozul rezultat în urma nenumăratelor și interminabilelor lucrări la infrastructură.
p 24 A  Vrana jpg
Cu ochii-n 3,14
Școlile din Texas le oferă gratis părinților truse DNA pentru ca copiii acestora să poată fi mai ușor identificați în cazul în care vor fi împușcați sau desfigurați în vreun atentat la școală. Orice, numai să nu interzică armele.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce mai zice gura lumii?
Am dat acest șir nesfîrșit de exemple pentru că alte vieți nu cunosc, dar gura lumii e aceeași pentru toți, iar mie mi-a păsat de ea peste măsură.

Adevarul.ro

Irene Cara FOTO Profimedia jpg
Actrița și cântăreața Irene Cara a fost găsită moartă în casă. Rolurile care au făcut-o celebră
Interpreta din filmele "Fame" şi "Flashdance" avea 63 de ani și a murit în casa ei din Florida. Nu se cunosc deocamdată cauzele decesului ei.
Franta Danemarca FOTO EPA EFE jpg
Franța-Danemarca. Știm care este prima echipă calificată în optimi
Echipa națională a Franţei a jucat cu selecționata Danemarcei, sâmbătă, pe Stadium 974 din Doha, în Grupa D.
Centura Vâlcii zona pe unde ar urma să treacă văzută din dronă Sursă colaj YouTube 19Railtrain95 mp4 thumbnail png
„Centura Vâlcii”, paralelă cu DN7 / E81: o altă legătură între Râmnicu Vâlcea și Autostrada Sibiu-Pitești
O nouă centură menită să ocolească municipiul Râmnicu Vâlcea, aflată la faza de proiect, menită să lege orașul de Autostrada Sibiu - Pitești, urmează să fie construită de Consiliul Județean Vâlcea.

HIstoria.ro

image
Planul în 10 puncte de comunizare a României din martie 1945
În timp ce Armata Română participa, alături de cea sovietică, la luptele din Ungaria și Cehoslovacia, partidul comunist, încurajat de Moscova, dădea asaltul final pentru acapararea puterii.
image
Cucerirea Vidinului, cea mai puternică fortăreaţă otomană de pe Dunăre
La începutul lunii mai 1877, Armata Română s-a concentrat în Oltenia pentru a împiedica manevrele otomane și a ține sub control cetatea Vidin, cea mai puternică fortăreață turcească de pe Dunăre.
image
Războiul Fotbalului: Meciul care a declanșat conflictul armat dintre El Salvador și Honduras / VIDEO
În istorie sunt consemnate tot felul de conflicte, pornind de la motive mai mult sau mai puțin întemeiate: pentru teritorii, pentru bogății, pentru glorie, pentru onoare, pentru amor... Iată însă că atunci când două națiuni sud-americane, Salvador și Honduras, au ajuns să se războiască, printre motivele conflictului s-au regăsit și niște partide de... fotbal.