Noi ce mai mîncăm azi?
Imediat după Revoluție, cînd pe piața de la noi au năvălit bomboanele Bonibon, acadelele Topi Top, ciocolata Kiss cu două arome (căpșuni și banane) și un fel de suc de portocale într-un ambalaj imposibil de perforat cu paiul, la „consignațiile” care aduceau toate aceste produse, alături de blugi, cercei și VHS-uri cu muzică, era atîta lume la coadă încît nici nu vedeai de dinainte ce ai putea cumpăra. Arătai, pur și simplu, ce îți făcea cu ochiul cînd ajungeai în sfîrșit în față, respectînd limitele buzunarului tău. Nimic nu era „sănătos” dintre toate aceste bombe calorice pline de E-uri, conservanți și arome artificiale, exact cum percepeam pe atunci și gustul democrației.
Ani întregi, în adolescență, masa mea a fost formată dintr-o pungă mare de chips-uri și un croissant sau două cu ciocolată – mofturoasă fiind la mîncarea gătită, mi se iertau multe doar să „bag ceva în stomac”. Stomacul a avut o anduranță considerabilă, dar pe la vîrsta de mijloc a decis să înceapă războiul cu mine. Astăzi mă atenționează pentru orice – dacă mănînc prea mult sau prea puțin, prea dulce sau prea condimentat, dacă exagerez cu cafeaua sau fac combinații bizare. Vremurile în care veneam din Vama Veche molfăind niște snacks-uri care costau mai puțin de un leu, combinate cu o sticlă de suc „cu aromă de” pere nu se vor mai întoarce niciodată, așa cum nici la soare nu voi mai sta în acel mod iresponsabil după care ți se mai vede doar albul ochilor. Cred că foamea din comunism ne-a intrat în suflet și în sînge, mai ales dacă, la fel ca mine, ați fost copii în cei mai grei ani, cei de final. De asta ni se rotesc ochii după mîncare oriunde am fi, sîntem în stare să planificăm următoarea masă în timp ce încă mîncăm și cumpărăm abuziv, să fie mereu frigiderul plin. Să avem de toate. În cazul meu, răspunsul la întrebarea „Ți-e foame?” este mai mereu „Aș putea mînca ceva”.
Un raport de cercetare lansat săptămîna trecută de Asociația CIPRA – Centrul de Informare, Prevenire Risc și Analiză – și realizat alături de Reveal Marketing Research, cu scopul de a obține o imagine actualizată asupra obiceiurilor zilnice și de consum, plasează alimentația pe primul loc într-un top al celor mai importante aspecte cu impact asupra calității vieții. Au indicat-o 67% din cei care au completat chestionarul online, pe locurile următoare fiind somnul sau odihna (54%) și echilibrul dintre viața personală și cea profesională (45%). S-a remarcat o modificare a ierarhiei față de finalul anului 2021, cînd alimentația era abia pe locul al treilea, iar oamenii țineau cel mai mult la somn. Și în privința influenței pe care scumpirile au avut-o asupra elementelor ce țin de calitatea vieții alimentația conduce, fiind considerată de 78% din cei care au răspuns segmentul cel mai afectat, urmată fiind de echilibrul între viața personală și cea profesională (51%) și de somn sau odihnă (40%). (Studiul a fost realizat în luna martie a acestui an și poate fi consultat pe site-ul cipra.ro.)
Prof. univ. dr. Corina Zugravu, medic primar Igiena Alimentației și Nutriție, ne sfătuia recent într-o conferință să nu scoatem plăcerea din mîncare, ci să încercăm să stabilim un echilibru între ceea ce consumăm cu bucurie și ceea ce este nutrițional corect. Ce mîncăm ne caracterizează etnic și religios, mîncarea este asociată cu ritualuri și evenimente din viața noastră și are simbolistica ei. Mulți dintre noi ne ținem de niște „ancore alimentare” care, poate, ne ajută să trecem mai ușor peste o zi încărcată de probleme. Din păcate, mîncarea devine și recompensa cea mai la îndemînă, iar alimentele cele mai ieftine din magazine sînt, de multe ori, și cele mai nesănătoase.
Nici nu mai avem nevoie de confirmarea datelor oficiale de la Institutul Național de Statistică pentru a fi convinși că pîinea rămîne alimentul de bază al românilor. Probabil, încă nu am uitat cu totul cartela pe care se bifa cîte un sfert de pîine zilnic, pentru fiecare membru al familiei. Încă nu sîntem pe deplin familiarizați cu alimentele de origine vegetală, după cum arată și datele unui studiu al ONG-ului Good Food Institute Europe, dar recuperăm accelerat: vînzările de lapte de origine vegetală au crescut în România, în perioada 2020-2022, cu 61%, iar cele de carne vegetală cu 83%, în ciuda inflației care a mărit prețurile. Preocuparea pentru o alimentație sănătoasă oscilează pe o linie întreruptă între modă, stil de viață și dorința de a rămîne supli și cîștigă teren după vîrsta de 40 de ani, cînd perspectiva (sau chiar realitatea) unor afecțiuni și conștientizarea dureroasă a faptului că acest corp nu mai duce prea multe excese ne fac să alegem, oftînd, mai înțelept.
Mai cumpăr uneori un croissant în înveliș albastru, care îmi amintește că, în 1995, în Padiș, într-o excursie de la finalul clasei a zecea în care ne-a plouat aproape zilnic, pînă ne-a luat apa corturile și nu mai aveam nimic uscat, iar apoi niște cai ne-au mîncat toată pîinea, am găsit la o cabană un fel de cornuri similare și cam asta a fost distracția noastră. Mușc din el și împlinesc din nou 16 ani sub stelele de iunie care se văd aproape, părinții nu pot da de noi pentru că nu avem telefoane, Robbie Williams e încă în Take That, iar viața nici nu și-a aprins fitilul.
* * *
Raport de cercetare: Obiceiurile cu risc crescut care au un impact direct asupra calității vieții românilor (Asociația CIPRA, martie 2023)
România: Raport privind piața de comerț cu amănuntul a alimentelor de origine vegetală (GFI Europe, 2020–2022)
