Ne vedem în zona de confort

Publicat în Dilema Veche nr. 963 din 22 septembrie – 28 septembrie 2022
Cea mai bună parte din noi jpeg

Mă provoc mereu să ies din zona de confort. Dacă nu părăsești zona de confort, nu crești. Ce am făcut azi e complet în afara zonei mele de confort. Cred că „zona de confort“ e cea mai folosită expresie a ultimilor ani, popularitatea ei o egalează pe cea a celebrei „dacă îți dorești cu adevărat ceva, întregul Univers conspiră la împlinirea visului tău“, intrată pe piața de citate de la noi acum douăzeci de ani și întrebuințată pînă la epuizare. Prin urmare, dacă nu încerci zilnic ceva nou, ceva ce nu-ți stă în fire, ceva ce te sperie, pe alocuri te irită, pierzi esența vieții. Du-te la mare, deși faci alpinism, ieși cu oameni cu care nu ai subiecte în comun, vizitează locuri care nu te atrag și chiar începe lucruri la care nu te pricepi – se pare că este singura, dar singura cale spre învățare. Unde mai pui că, altfel, cei din jur vor zice că ești comod, poate chiar leneș, un fricos. Ești cel care nu pleacă de acasă fără să știe destinația și traseul, prognoza meteo, orarul mijloacelor de transport și cursul valutar. Un plicticos, într-o lume în care e recomandat „să fii spontan“.

Pot spune cu certitudinea vîrstei de mijloc că știu ce începe dincolo de zona de confort: cea de disconfort. Că nu este nici o rușine să nu vrei să încerci ceva extraordinar azi. Să fii prudent, conservator, un temător care se ține cu dinții de ce știe. Zona ta de confort înseamnă toate lucrurile de care îți pasă, la care ai constatat că te pricepi fără mare efort sau cărora le-ai dedicat timp pînă să-ți iasă, pe care le-ai testat și nu te-au dezamăgit. Sînt prietenii care înțeleg că, într-o mlaștină la fel de adîncă peste tot, unii dintre noi avem picioare mai scurte. Mai pot fi madlenele copilăriei tale, cărțile Cireșarii sau filmul Top Gun. Zona de confort este stîlpul de care legi în fiecare seară barca atunci cînd o tragi la mal, de multe ori cu năvodul gol.

Nimic nu trebuie. Așa cum Alice a lui Lewis Carroll se gîndea, uneori, la șase lucruri imposibile chiar înainte de micul dejun, aș putea enumera și eu o jumătate de duzină de „lucruri care trebuie“ doar pînă ieșim din casă. Trebuie să mănînci și să ai ce mînca, să dormi și să ai unde, să relaționezi cu oameni care îți plac mai mult sau deloc, să te îngrijești cînd ești bolnav, să-ți legeni copiii, să plătești un bilet, să dai din mîini ca să nu te scufunzi. Nu toate odată, poate nu toate zilnic, dar trebuie. Ne place să ne spunem că nimic nu e o obligație pentru că asta ne dă iluzia libertății, credința că putem alege mereu, amăgirea că am deține controlul. Poate fi adevărat, în unele aspecte, pe altele, trăind în societate, nu le putem evita. Mai degrabă am putea aplica definiția pe care Nina Simone o dădea libertății: „I’ll tell you what freedom is to me: no fear“ și, în loc să pretindem că nu sîntem obligați să facem unele lucruri, să încercăm să nu ne temem de ele. 

N-o lua personal. Scuza perfectă pentru lipsa de respect, atenție, educație și maniere, pentru tupeu și insistență. Tu ești de vină, ești prea sensibil, nu separi omul de problemă, nu te poți detașa, o iei personal. Mi se pare, uneori, că toate cărțile de dezvoltare personală din lume și toți banii dați terapeuților au fost ca să reușim să digerăm comportamentele altora, cei care nici măcar nu-și pun problema că ar deranja. Ba mai mult, dacă ai limite slabe, nu ești în stare să zici „nu“ și nu ai încredere în tine se țin după tine în apa în care ești nevoit să înoți zilnic pentru supraviețuire ca niște piranha înfometați, îți adulmecă de la distanță sîn­gele care mai iese prin rănile cicatrizate prost și sînt în urma ta orice ai face. 

image
Nina Simone © wikimedia commons

Știu și eu că un pic de spontaneitate nu a omorît pe nimeni. Că povești reușite au ieșit din drumuri neplanificate. Că oamenii noi pot să-ți ofere revelații, răs­punsuri, pot să lege barca mai strîns împreună cu tine. Dar lucrurile de acest fel ar fi de preferat să aibă un ritm firesc, nu să fie impuse cu orice preț. Pînă la vîrsta de mijloc ai aflat, uneori greșind repetat, ce ți se potrivește, ce persoane îți fac bine, ce compromisuri ai de evitat. Ai construit zona asta de confort în timp, de la fundație, fără să sari peste etape, și meriți să te bucuri de ea ca de o oază. Ai înțeles că, chiar dacă țipi la fel de tare și ai replicile potrivite, cu unii oameni nu poți cîștiga niciodată, sînt din alt aluat. Dar și că, în momentul în care îți încalcă limitele, nu te respectă prin ceea ce spun sau fac sau, și mai grav, te atacă direct, tocmai a devenit personal. Ai tot dreptul să reacționezi exact cum crezi de cuviință.

Poate, în loc să ne păcălim că sîntem oameni liberi pentru că nu-l cunoaștem pe „trebuie“, am putea s-o ascultăm, din cînd în cînd, pe Nina Simone și să ne fie mai puțin frică. Frică să recunoaștem că, în cea mai mare parte a timpului, avem nevoie de liniște, că încă ne plac Cireșarii (mai ales Aripi de zăpadă) și Top Gun (ambele filme), că vom ieși din mlaștini în ritmul nostru. Frică de piranha care apar inevitabil, zilnic, în orice ape am înota. Pînă la vîrsta asta cred că am învățat că n-au cum să ne muște dacă nu-i lăsăm.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Cît timp mai dăm vina pe părinți?
Cu sau fără terapie, o idee posibil cîștigătoare ar fi acceptarea părinților noștri, dacă îi mai avem, așa cum sînt. Ei nu se mai pot schimba. Noi, însă, da.
Zizi și neantul jpeg
Tot de toamnă
Tot în compunerile de toamnă își aveau mereu locul și păsările călătoare.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Noua limbă de lemn. Cu drag!
Pupici, frumi, grădi, lunițe. Am „evoluat” de la clasicele diminutive și alinturi de cîrciumă de tipul „Ce fel de ciorbiță?”
E cool să postești jpeg
O lume ipotetică
cu cît ne percepem ca fiind mai valoroși, cu atît vom considera că merităm o viață bună și vom fi mai încrezători în propriile forțe.
p 20 WC jpg
Apărătorul credinţei ori apărătorul credinţelor?
Spiritul anglican, spunea istoricul dominican Guy Bedouelle (Revue française de science politique, 1969), poate fi caracterizat prin două calităţi: fidelitate faţă de tradiţie şi toleranţă.
Theodor Pallady jpeg
Predoslovie postmodernă
Orice mărturisitor al creștinismului este în criză de timp și de timpuri! Nu-și mai poate apăra credința într-o nișă cimentată, întorcînd spatele lumii, așa cum trăiește și gîndește ea astăzi, în secolul al XXI-lea.
p 21 WC jpg
PREVI (2)
Este PREVI un succes sau un eșec? După peste patru decenii de la darea în folosință, nici o familie nu a părăsit locuința ocupată, ci, dimpotrivă, a mărit-o și a modelat-o prin prisma utilizării ei.
p 24 S M Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
La 88 de ani, a murit actrița Louise Fletcher al cărei chip va rămîne pentru totdeauna în memoria iubitorilor de film drept imaginea rece de-ți îngheață sîngele a sorei-șefe Ratched din Zbor deasupra unui cuib de cuci, capodopera lui Milos Forman din 1975.
Zizi și neantul jpeg
Greierele și furnica
După revoluție, mentalitățile au început să se schimbe, slavă Domnului. Ne-am dat seama, măcar, că nu putem fi cu toții furnici. Și că își au și greierii rostul lor, și chiar grăunțele lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Găina care năștea pui vii – cum recuperăm anii ’90? –
Citiți Scînteia tineretului de prin anii ’70, să vedeți acolo ce condeie! Ce stil! Dacă ștai cum să te strecori puteai să faci presă adevărată, ba mai mult decît atît, literatură!”
E cool să postești jpeg
Votant la 16 ani?
Totuși, în toate aceste discuții pro și contra nu există de fapt argumentul de la care ar trebui să plece, în mod firesc, întreaga dezbatere: vocea adolescenților. Vor ei să voteze?
p 20 Fragii salbatici jpg
Visul adevărat. Două întrebări ale lui Marin Tarangul
Materia spiritului nu este o țesătură de concepte, ci o adîncime a lucrului însuși, acolo unde acesta își descoperă chipul, împreună cu rădăcina, posibilitățile și înrudirile lui esențiale.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Din nou despre Augustin
Știința despre Treime, desigur, prin care inclusiv filosofia ciceroniană cunoaște o paradoxală supraviețuire.
p 24 1 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Nouă autovehicule parcate în curtea Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului din Bacău, pe strada Ghioceilor, au luat inexplicabil foc în noaptea de joi spre vineri. Pentru a nu știu cîta oară, La Bacău, la Bacău, într-o mahala, / S-a ’ntîmplat, s-a ’ntîmplat / O mare dandana
Cea mai bună parte din noi jpeg
Cîți prieteni v-au mai rămas?
Generația mea, formată în comunism și imediat după, nu a fost învățată să-și facă din prieteni o familie.
Zizi și neantul jpeg
Primul an
Nu mă recunoșteam, nu recunoșteam familiarul în comportamentele colegilor și profesorilor mei.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Prima mea călătorie
Aș vrea să vă spun că ceea ce am cîștigat în prima mea călătorie „adevărată” va dura pe termen lung, însă mi-am dat seama încă din primele zile ale întoarcerii că nu va fi așa.
E cool să postești jpeg
Anularea gîndirii
„Dacă ar fi fost rasist, Karl May nu i-ar fi lăsat pe Winnetou și Old Shatterhand să devină frați de cruce”.
p 20 WC jpg
Două modele ale diversităţii religioase
Cînd coexistenţa religiilor e privită în lumina Sursei lor transcendente, ea poate deveni întîlnire în cunoaştere.
Theodor Pallady jpeg
Un capitol tainic de Filocalie siriacă
Prea multe nu știm despre viața sfîntului Isaac Sirul, iar datele disponibile se pot consulta în volumul recenzat aici.
Rivero y Compania in Calle Tetuan Old San Juan   DSC06841 jpg
PREVI (1)
Importanța experimentului PREVI este majoră nu numai pentru arhitectura socială participativă, în particular, ci pentru arhitectură în general.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Din cauza porțiunilor de drum decapat, mai mulți bicicliști participanți la Turul României s-au accidentat, căzînd de pe biciclete în zona Ambud-Petin din județul Satu Mare.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Așteptați, reconfigurăm traseul
După 16 ani în care aproape m-am identificat cu locul de muncă și n-am făcut mai nimic în rest, vîrsta de mijloc care începe mai mereu cu 4 și care se apropia mă speria cumplit.
Zizi și neantul jpeg
Spre prima zi de școală
În prima zi de școală, cîndva prin anii ’70, aveam părul foarte scurt. Arătam ca un băiețel trist. Nu numai că eram tunsă băiețește, ci și părul meu, pînă atunci plin de bucle, stătea turtit și parcă apăsat de o uriașă rocă.

Adevarul.ro

Ligia Deca FOTO Presidency jpg
Cine este Ligia Deca, noul ministru al Educației
Ligia Deca, fosta șefă a Ligii Studenților Români din Străinătate și actuala consilieră pe educație a președintelui Klaus Iohannis, a fost votată de liberali pentru a prelua portofoliul Ministerului Educației.
florin raducioiu
FCSB, în derivă: Răducioiu, verdict devastator pentru echipa lui Becali
Bucureștenii plătesc pentru amatorismul care face ravagii la club, de câțiva ani buni.
63260936 403 jpg
Merkel, o lideră din altă lume
Angela Merkel nu mai apare aproape de loc în public. Cei 16 ani de domnie ai ei par să se fi încheiat de o eternitate. Şi asta mai ales din cauza lucrurilor pe care nu le-a făcut, consideră Jens Thurau.

HIstoria.ro

image
La sfatul lui Bismark, Carol I se apropie de Rusia și enervează Franța
Opțiunea românilor pentru un domnitor dintr-o dinastie străină la 1866, avea în vedere salvarea existenței statului, afirmarea lui în rândul țărilor europene și, în perspectivă, obținerea independenței. Aceste obiective au fost mereu în atenția diplomației românești și a principelui Carol.
image
Bălcescu, iacobinul român despre care nimeni nu mai vorbește
Prima jumătate a veacului al XIX-lea a reprezentat pentru Ţările Române un timp al recuperării. Al recuperării parţiale – ideologice şi naţionale, cel puţin – a decalajului ce le despărţea de Occidentul european. Europa însăşi este într-o profundă efervescenţă după Revoluţia de la 1789, după epopeea napoleoniană, Restauraţie, revoluţiile din Grecia (1821), din Belgia şi Polonia anului 1830, mişcarea carbonarilor din Italia, toată acea fierbere socială şi naţională, rod al procesului de industria
image
„Historia Special”: 100 de ani de la încoronarea regilor României Mari
„Historia Special”: 100 de ani de la Încoronarea de la Alba Iulia