Naţionalism fără civilizaţie - Ţebea 2012

Publicat în Dilema Veche nr. 449 din 20-26 septembrie 2012
Naţionalism fără civilizaţie   Ţebea 2012 jpeg

Trăim într-o lume ruptă total de realitate. Sărbătorim, aniversăm, comemorăm. Nu contează evenimentul. Straie naţionale, discursuri searbede copiate de pe net, morgă cît cuprinde, sute (dacă nu mii) de coroane depuse. Industria pompelor funebre la români e în floare, căci se perpetuează odată cu gargara politică. Unii o să zică că sînt eu rău intenţionat, că vreau să le iau românilor bucuria sărbătorilor naţional-cîmpeneşti sau cîmpenesc-naţionale. Zică ce-or vrea, părerea mea e că aceste prostii ar trebui interzise pînă în momentul în care reuşim să ne civilizăm. Sau măcar să creăm impresia că ne-am civilizat. Pînă atunci, vreau să se admită doar o sobră depunere de coroane, şi atît. Fără mici, bere, discursuri politice şi defilări imberbe de ciocli politici. Din păcate, presa n-ar mai avea atunci despre ce relata elogios. Am urmărit, nu prea atent, ce s-a scris despre „serbările naţionale“ de la Ţebea de anul acesta şi nimic din ce-am trăit eu nu a fost expus.

Dar să luăm pe rînd mărgelele din şirul nemulţumirilor mele. Drumul spre „Ţebea 2012“, din orice direcţie ai veni, e catastrofal. Pe vremea lui Avram Iancu, cărările erau mai bune, cotiturile – mai sigure (pe atunci hoţii erau hoţi, nu se dedau la prostii), şi căruţele îşi acordau prioritate una alteia. A-cum gropile fac o maşină normală să meargă mai încet decît o căruţă, iar autovehiculele (mai ales ălea oficiale, ai căror pasageri, de obicei autointitulaţi „reprezentanţi ai poporului“, se grăbesc tot timpul) nu respectă nici o regulă de circulaţie. Că, dacă nu au girofar, au hîrtie plasticată cu „liberă trecere“, iar miliţienii trecuţi în Poliţie fac mătănii cînd văd aşa ceva. Ăia care ştiu să citească.

Să trecem mai departe. Coroanele. Sute. Să nu zic mii. Fiecare costînd milioane de lei vechi. Nu fac calcule, dar cred că o brumă de bun-simţ ar arăta că banii daţi serviciilor de pompe funebre ar putea servi la altceva. Cel puţin în contextul actual. Credeţi că putem lăsa ceva în urma noastră prin depunerea asta cretină de coroane? Crucile lui Avram Iancu, ale tribunilor de acolo, ale tuturor celor din micul cimitir de ţară de la Ţebea se distrug. Cu cele cîteva zeci-sute de milioane de lei vechi se puteau reface. Poate sînt eu tîmpit, dar cred că mai bine ar da bani pentru restaurarea unui mormînt, decît pentru o coroană pe care se cacă ciorile a doua zi, chiar dacă scrie pe ea „Vadim“. După cum ştiţi, ciorile nu ştiu. Să citească. Cu banii cheltuiţi pe kitsch-urile de coroane cu flori „proaspete“ de plastic se restaura tot cimitirul de la Ţebea.

Apoi morga. Oameni înţepaţi în fund şi îmbrăcaţi în negru. Purtînd respectivele coroane. De fapt, mergînd în urma coroanelor purtate de alţii. Singurul care nu a fost în negru era Vadim, dar tot înţepat în fund se mişca şi, culmea tupeului, la un moment dat şi-a scos pieptănul să se pieptene, în timp ce o televiziune transmitea în direct sau înregistra. Oamenii s-au fotografiat cu el. Eu m-aş fi fotografiat cu mormîntul lui Avram Iancu, dar n-am avut loc de Vadim şi de pieptănul lui. Şi de adoratorii lui...

Participarea. Aici e aici. Primării, instituţii, Consilii Judeţene s-au scobit la greu în nas şi în bugetul public să facă rost de bani pentru coroane, participări, protocol şi fasole cu cîrnaţi, să deie la flămînzii ce-l ascultau pe Iancu. Nicolae Furdui Iancu. Mă rog, şi pe alţii. Pe care nu-i cheamă Iancu. Jumătate de ţară a fost la „Ţebea 2012“. Bineînţeles, prin reprezentanţii ei. Corturile oficialităţilor au fost, ca de obicei, separate de corturile oamenilor de rînd. Acolo cică masa e masă, buda e budă, cinstea e cinste, patriotismul-patriotism. Din păcate, oamenii de rînd nu cunosc lucrurile astea. Şi nici reprezentanţii oamenilor de rînd nu cunosc problemele celor pe care îi reprezintă şi pentru care se străduiesc să ofere circ, că pîine nu se prea găseşte.

Căci mizeria e cruntă la asemenea manifestări. În două zile, am reuşit să mănînc o singură dată. Mai precis sîmbăta dimineaţă, cînd lumea era puţină. Apoi am renunţat la mîncare. La nevoile fiziologice „mici“ (cum li se mai zice), n-am putut. Să faci pişu numai de două ori pe zi e un chin. Dar să faci de mai multe ori pişu la Ţebea e moarte curată. Cică, potrivit Jandarmeriei Române, în 2012 au fost 15.000 de oameni. Toţi cu nevoile lor. Mai mari sau mai mici. În locul rezervat nevoilor, se găseau cam zece bude. De ălea de la ţară. „Turceşti“, cum ar veni. Calculaţi voi cîţi participanţi revin pe cap de budă. Fără apă. Că-i secetă. Aici îi includem şi pe oamenii care făceau micii, grătarele, virşlii. Care şi ei, fiind oameni, mergeau la budă, dar nu bag mîna-n foc că aveau apă cu ce se spăla după eveniment. Aşa că n-am mîncat. Nici la budă nu m-am dus că mi-era că leşin. Puteai intra în acel viespar al mirosurilor numai dacă îţi ţineai respiraţia, sau aveai pişcătoare de haine să ţi-o pui pe nas. În rest, nu cred să se fi încumetat cineva.

Oamenii ţării au mers altundeva. La şcoală presupun. Aaaa, nu la şcoală, scuze! La budele de la şcoală! Dar aş fi vrut să-i văd pe cei şapte miniştri, europarlamentarii (în frunte cu omul în costum alb), pe şefii de CJ-uri, prefecţi şi subprefecţi, deputaţi şi senatori, preşedinţi de filiale partinice, cum merg să-şi facă nevoile în budele comunale, apoi să se ducă la loc la masă să se ospăteze. Este inadmisibil să declami poporului sus şi tare şi vizibil că patriotismul e totul, să-l îmbeţi la tarabe jegoase şi apoi să-l trimiţi la bude înfundate şi fără apă. Şi, în cele din urmă, să bifezi totul ca pe o reuşită electorală. Memoria lui Avram Iancu nu se cinsteşte prin discursuri, coroane, fasole cu cîrnaţi sau mii de oameni bulucindu-se în bude infecte. Memoria unui om, care a făcut cît a putut el pentru neamul lui, s-ar putea cinsti prin decenţă, prin civilizaţie, prin bun-simţ. Din păcate, ne lipsesc aceste lucruri. Noi vrem televizor, vrem apariţii, vrem aplauze din palme unsuroase de grăsime şi necesităţi...

Ştiţi ce mă doare? Că lumea preferă să asculte discursuri tîmpite, citite de politicieni şi copiate de pe net, sau să citească pliante cretine făcute tot la comanda acestora, şi tot de pe net, decît să răsfoiască, spre exemplu, o carte, cel puţin cinstită, ca Avram Iancu de Silviu Dragomir.

La naţionalism deşănţat sîntem buni. Din păcate, la capitolul civilizaţie stăm prost.

Daniel I. Iancu este muzeograf la Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane Deva şi doctorand al Universităţii din Alba Iulia.

Foto: L. Muntean, D. Purgaru

Cea mai bună parte din noi jpeg
Ne vedem în zona de confort
Poate, în loc să ne păcălim că sîntem oameni liberi pentru că nu-l cunoaștem pe „trebuie“, am putea s-o ascultăm, din cînd în cînd, pe Nina Simone și să ne fie mai puțin frică.
Zizi și neantul jpeg
Greierele și furnica
După revoluție, mentalitățile au început să se schimbe, slavă Domnului. Ne-am dat seama, măcar, că nu putem fi cu toții furnici. Și că își au și greierii rostul lor, și chiar grăunțele lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Găina care năștea pui vii – cum recuperăm anii ’90? –
Citiți Scînteia tineretului de prin anii ’70, să vedeți acolo ce condeie! Ce stil! Dacă ștai cum să te strecori puteai să faci presă adevărată, ba mai mult decît atît, literatură!”
E cool să postești jpeg
Votant la 16 ani?
Totuși, în toate aceste discuții pro și contra nu există de fapt argumentul de la care ar trebui să plece, în mod firesc, întreaga dezbatere: vocea adolescenților. Vor ei să voteze?
p 20 Fragii salbatici jpg
Visul adevărat. Două întrebări ale lui Marin Tarangul
Materia spiritului nu este o țesătură de concepte, ci o adîncime a lucrului însuși, acolo unde acesta își descoperă chipul, împreună cu rădăcina, posibilitățile și înrudirile lui esențiale.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Din nou despre Augustin
Știința despre Treime, desigur, prin care inclusiv filosofia ciceroniană cunoaște o paradoxală supraviețuire.
p 24 1 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Nouă autovehicule parcate în curtea Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului din Bacău, pe strada Ghioceilor, au luat inexplicabil foc în noaptea de joi spre vineri. Pentru a nu știu cîta oară, La Bacău, la Bacău, într-o mahala, / S-a ’ntîmplat, s-a ’ntîmplat / O mare dandana
Cea mai bună parte din noi jpeg
Cîți prieteni v-au mai rămas?
Generația mea, formată în comunism și imediat după, nu a fost învățată să-și facă din prieteni o familie.
Zizi și neantul jpeg
Primul an
Nu mă recunoșteam, nu recunoșteam familiarul în comportamentele colegilor și profesorilor mei.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Prima mea călătorie
Aș vrea să vă spun că ceea ce am cîștigat în prima mea călătorie „adevărată” va dura pe termen lung, însă mi-am dat seama încă din primele zile ale întoarcerii că nu va fi așa.
E cool să postești jpeg
Anularea gîndirii
„Dacă ar fi fost rasist, Karl May nu i-ar fi lăsat pe Winnetou și Old Shatterhand să devină frați de cruce”.
p 20 WC jpg
Două modele ale diversităţii religioase
Cînd coexistenţa religiilor e privită în lumina Sursei lor transcendente, ea poate deveni întîlnire în cunoaştere.
Theodor Pallady jpeg
Un capitol tainic de Filocalie siriacă
Prea multe nu știm despre viața sfîntului Isaac Sirul, iar datele disponibile se pot consulta în volumul recenzat aici.
Rivero y Compania in Calle Tetuan Old San Juan   DSC06841 jpg
PREVI (1)
Importanța experimentului PREVI este majoră nu numai pentru arhitectura socială participativă, în particular, ci pentru arhitectură în general.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Din cauza porțiunilor de drum decapat, mai mulți bicicliști participanți la Turul României s-au accidentat, căzînd de pe biciclete în zona Ambud-Petin din județul Satu Mare.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Așteptați, reconfigurăm traseul
După 16 ani în care aproape m-am identificat cu locul de muncă și n-am făcut mai nimic în rest, vîrsta de mijloc care începe mai mereu cu 4 și care se apropia mă speria cumplit.
Zizi și neantul jpeg
Spre prima zi de școală
În prima zi de școală, cîndva prin anii ’70, aveam părul foarte scurt. Arătam ca un băiețel trist. Nu numai că eram tunsă băiețește, ci și părul meu, pînă atunci plin de bucle, stătea turtit și parcă apăsat de o uriașă rocă.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Armînlu nu cheari! – despre călătoria mea în Albania (4) –
Doi oameni drăguți, deschiși, prietenoși, ca mai toți oamenii pe care i-am întîlnit în Albania și de care m-am simțit încă din primele momente legată afectiv. Acum mi-e dor de ei de parcă toți ar fi rudele mele.
p 19 WC jpg
Cacealmaua de la Airport Plaza
Sînt un român cu domiciliul în străinătate care, la ultimul lui sejur în România, a fost jefuit cu sălbăticie de compania de închiriat mașini.
p 20 WC jpg
Cei neștiuți care întîrzie
Despre katechon, cuvîntul misterios al Sfîntului Apostol Pavel din 2 Tesaloniceni 2, 6-7, s-a scris enorm.
640px Faculty of Theology (personification) 1 jpg
Spre o teologie laică (2)
Lumea nu era nici ea privită ca un stadiu trecător. Ea a devenit în şi de la sine, aşa cum atestă într-adevăr Scripturile, „foarte bună“ (Gen. 1: 31), dacă nu de-a dreptul sacră.
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
Pe stradă, o tanti cu o geantă de plastic pe umăr, colorată în nuanțe de albastru, pe care scrie: „În interior am armonie“. Ce să zic, bravo ție!
Cea mai bună parte din noi jpeg
Vîrsta de mijloc, fără prospect
A jongla pe un pod de sfoară între ce cunoști și ce te așteaptă încă.
Zizi și neantul jpeg
Urși
Ursul respectiv intră și prin curțile oamenilor. Sare gardurile, fără probleme, și te trezești cu el la geam ori dormind pe gazon, sau devorîndu-ți mîncarea pentru pisici. Devine o realitate tragicomică a existenței tale, care nu pare a avea mari șanse de rezolvare.

Adevarul.ro

Casa Tomada de Rafael Gomezbarros la Rijksmuseum în Amsterdam EPA EFE
Curățătorii de la o galerie din Amsterdam au primit ordin să lase insectele să se dezlănțuie în numele artei
Julia Kantelberg, conservator adjunct, a declarat că au fost încurajați de Tomás Saraceno, un artist argentinian stabilit la Berlin să prețuiască acumularea de pânze de păianjen oriunde ar apărea acestea.
volan2 png
VIDEO Poziția mâinilor pe volan. Cum este greșit, cum este corect. „Airbagul îți sparge fața cu propria mână”
Un jurnalist auto arată, într-un clip video, cum se țin mâinile corect pe volan. El explică de ce poziția „10 și 14”, pe care am învățat-o la școala de șoferi, și poziția „ora 12” nu sunt corecte.
Lizz Truss FOTO Getty Images jpg
Marea Britanie angajează 275.000 de străini. Care sunt domeniile cu deficit de forță de muncă
Premierul britanic, Liz Truss, vrea să extindă cotele de imigranţi pentru a atenua lipsa de muncitori străini, potrivit ziarelor britanice The Times şi Financial Times.

HIstoria.ro

image
Cine a fost „Îngerul de la Ploiești”?
O prinţesă furată de propriul tată și dusă la orfelinat, regăsită la 13 ani de familia din partea mamei, una dintre cele mai bogate din România – bunicul era supranumit „Nababul“.
image
Cum era la ora de istorie ținută de I.L. Caragiale?
Ca mulţi alţi literaţi, Ion Luca Caragiale a avut o pasiune pentru istorie, inclusiv pentru cea naţională. Blamat de unii încă din timpul vieţii pentru că, în scrierile sale, s-ar fi relevat drept anti-român, el a avut, uneori, o viziune romantică (dacă nu chiar idilică) asupra trecutului neaoș.
image
Asociațiile sovietice de „prietenie” – lucrate de contraspionaj în România comunistă
„Apolitică” și cu peste 6 milioane de membri, Asociația Română pentru Strângerea Legăturilor cu Uniunea Sovietică (ARLUS) a fost instrumentul sovietic cel mai extins între cele destinate să sugrume democrația liberală din România.