Munca manuală

Publicat în Dilema Veche nr. 907 din 26 august – 1 septembrie 2021
Zizi și neantul jpeg

Îmi aduc aminte cît de puține ustensile aveam în casă în copilărie, prin anii 1970 și 1980. Cum majoritatea lucrurilor pe care le facem azi apăsînd pe un buton, atunci le făceam manual. Și cum asta ni se părea firesc.

Rufele le spălam manual. Pentru unii din generațiile de azi poate părea incredibil. Recunosc că pare incredibil chiar și pentru mine, cea de azi. Se-nmuiau de cu seara în lighene cu detergent, nu mai știu exact care, Dero cred că era singurul. A doua zi se se luau la mînă, se frecau cu săpun de rufe cumpărat din comerț sau făcut în casă, din resturi de ulei, bine-bine la manșete și la gulere, cămășile, după care se clăteau în multe ape. Am asistat chiar, mergînd de cîteva ori la țară, la spălarea lor în gîrla locală, căci nu era apă curentă.

După spălare și întindere la uscat, erau călcate cu niște fiare de călcat care azi ar fi cu siguranță exponate de muzeu. Bunicii mei aveau unul dintre cele care se încălzeau pe aragaz, noi unul care, totuși, se băga în priză. Dar față de cele de azi erau greoaie și trebuia să insiști, să uzi bine materialul. Era un efort fizic și asta, ca și frecatul rufelor cu sîrg.

Mult timp nici nu am auzit de aspirator, curățenia se făcea cu mătura și fărașul. Se mai scoteau covoarele în curte și în spatele blocului și se băteau și spălau. Nici măcar mop nu exista, se spăla pe jos cu o cîrpă și un lighean sau o găleată. Țin minte și acum scena din How to Steal a Million (William Wyler, 1966) în care Audrey Hepburn, deghizată în femeie de serviciu la muzeu, înaintează cu cîrpa pe podea, trăgînd după ea găleata în care era ascunsă statuia furată. Un aspirator, nu mai știu ce proveniență avea, cred că sovietic, am văzut tîrziu, l-am moștenit de la cineva care emigrase în străinătate. Îmi amintesc de el ca de ceva diform și în culori terne, aproape de speriat.

Dacă mașini de spălat rufe mai erau, mai curînd din cele care-și făceau treaba parțial, nici nu-mi puteam imagina că ar putea exista vreodată ceva atît de miraculos precum o mașină de spălat vase. Vasele se spălau în chiuvetă, chiar cu apă rece, ori cu apă încălzită și adunată acolo, și amestecată cu detergent, unde se puneau vasele la muiat.

De altfel, mai toate treburile bucătăriei se făceau manual. Carnea se toca manual, cafeaua se rîșnea așijderea, spuma se bătea cu telul, coca se frămînta cu mîna. Îți trebuia forță. Azi s-ar discuta ce grupe de mușchi ți-ar fi activat. Atunci făceai ce trebuia, pur și simplu.

Să te încălzești, dacă nu stăteai la bloc, era o trudă. Dacă optai pentru lemne, acestea trebuia să-ți fie aduse. După ce le primeai, trebuia să le depozitezi. Apoi să le tai, să le cari la respectiva sobă și să le bagi, treptat, în ea. Nimic nu era ușor, totul se făcea cu efort, totul necesita acțiune și agitație. La fel era dacă te încălzeai cu butelii, trebuia să-ți încarci butelia, în cazul sobei cu gaz trebuia să aduci butoaie etc.

Condiția fizică era o necesitate. Dar o aveai și vrînd-nevrînd, deși, pe atunci, nu se practica mersul la sală. Se făceau sporturi, de genul baschet, rugby, fotbal, patinaj, înot, tenis. Dar cel mai practicat sport era mersul pe jos. Eram obișnuiți, cu toții, să mergem à la longue pe jos. Cei mai mulți dintre noi nu aveam mașini, pentru că erau și scumpe, și puține. Mijloacele de transport în comun existau și veneau, la un moment dat, dacă așteptai, dar uneori erau arhipline, se mergea pe scări, după cum se știe.

Bagajele erau și ele o probă de forță. Țin minte pînă azi cele două geamantane de piele maronii pe care le lua mama în fiecare an la mare. Punea în ele tot ce trebuia pentru două persoane, două săptămîni. Pe vremea cînd nu exista mai nimic de unică folosință și la mare nu se găsea chiar orice, căci totul se găsea greu, de fapt. Geamantanele în sine erau grele. Și nu existau, pe atunci, bagaje pe roți. Cel puțin eu, una, n-am văzut. Tocmai de aceea, la coborîrea din trenul spre Mangalia, mama ruga de fiecare dată pe cineva din tren să ne coboare bagajele. Aceeași persoană care trebuia, de altfel, să deschidă și ușa trenului, căci părea de neclintit.

Pînă și să deschizi un vin cu tirbușonul era un efort. Nu existau tirbușoanele de acum, trebuia să tragi de mînerul unic în sus pînă nu mai puteai. Orice era mai greu de cărat, pentru că sticlele erau de sticlă, la fel și borcanele, și nu luai unul, ci mereu mai multe, căci nu știai ce vei mai găsi data următoare.

Pînă și să dai un telefon pe telefonul cu fir și disc era o opinteală. Numărul nu era setat în memorie, telefonul nu avea, evident, memorie, dar avea, în schimb, un disc unde erau scrise cifrele. Și care trebuia învîrtit.

Dacă nu știai un cuvînt, nu puteai să-l cauți pe Google. E evident de ce. Trebuia să-l cauți în dicționar, de regulă în DEX sau în Micul dicționar enciclopedic, să te trudești să-l iei de pe raft, să-l răsfoiești și să găsești cuvîntul la litera respectivă.

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Aix-les-Bains și tinerii francezi de 70 de ani (II)
Dar poate că mai mult decît plimbarea în sine conta acel „împreună”.
p 19 jpg
Cultul virginității
Ideea că virginitatea fizică atestă puritatea și inocența depășește granițele religioase, devenind un construct social și ipocrit prin care unei femei i se anulează calitățile morale în favoarea celor fizice, ajungînd să fie prețuită mai degrabă integritatea trupului decît mintea și sufletul.
p 20 San Filippo Neri WC jpg
Despre creștinism și veselie
Multe dintre textele clasice ale creștinismului dovedesc o relație încordată pe care Sfinții Părinți o întrețineau cu rîsul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Migdalul lui Origen
Editat, tradus, redescoperit în bogăția și autenticitatea sa în ultimul secol, Origen revine de fiecare dată în atenția cititorilor cu o înnoită putere de atracție.
Zizi și neantul jpeg
Dacia roșie
Era o oază, într-o vreme în care lucrurile se degradau pe zi ce trecea: la cantina de acolo se putea mînca bine și ieftin, ba chiar și cumpărai una-alta pentru acasă, uneori.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La Galați, o candidată a fost surprinsă în timp ce încerca să fraudeze examenul de bacalaureat cu un pix-telefon. Avea 45 de ani și era absolventă a unui liceu particular, la frecvenţă redusă.
41580801101 373a7ea5c2 c jpg
Oamenii fac orașele
Paradigmei moderniste de producție a noilor cartiere, Jacobs îi opune observația directă și studiul la firul ierbii, sau la bordura trotuarului, a vieții urbane.
Zizi și neantul jpeg
Roți și vremuri
Trebuia să mănînci nu știu cîți ani numai iaurt și să economisești, să pui bani la CEC ca să-ți poți cumpăra o Dacie.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Aix-Les-Bains și tinerii francezi de 70 de ani (I)
În Aix zilele de vară se mișcă în ritm de melc, par nesfîrșite, exact ca acelea din vacanțele copilăriei.
E cool să postești jpeg
Tastatura sau creionul?
Este un avantaj real acest transfer al informațiilor direct pe dispozitivele elevilor?
p 20 WC jpg
Religiile manevrate de dictatori
Sîntem înconjuraţi de spaţii unde religia e folosită în beneficiul unor regimuri antiliberale: Rusia lui Putin, Turcia lui Erdogan, Ungaria lui Orbán.
Theodor Pallady jpeg
Discretul eroism al moderației
Nu prea cunoaștem opera românilor americani, iar numele care circulă simultan în cele două culturi provin cu precădere din zona umanistică.
p 23 Lea Rasovszky, Bubblegun of Sweet Surrender (Soft War) I  Codre jpg
„Războiul este doar «eu» și nici un pic «tu»” – artiștii și galeriile în timp de război
„Un fel de așteptare epuizantă la capătul căreia sperăm să fie pace.”
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
După ce, cu o săptămînă în urmă, doi lei au încercat zadarnic să evadeze din grădina zoologică din Rădăuți, un șarpe mai norocos a pătruns în Spitalul Orășenesc din Balș.
Zizi și neantul jpeg
Mare, pofte, necuprins
Tocmai ăsta era hazul vacanței: împletirea ciudată de pofte concrete și visări abstracte. Figurau, cu toatele, într-un meniu pestriț și cu pretenții.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Vacanțe de altădată
Nu pot vedea mai multe, însă sînt convinsă că au și bomboane străine sau ciocolată, poate că au și gume cu surprize.
E cool să postești jpeg
S-o fi supărat pe mine?
Ca să nu „supere” această societate, foarte multe femei ajung să fie prizoniere ale unor prejudecăți pe care și le autoinduc, perpetuîndu-le, uitînd de cele mai multe ori de ele însele.
p 20 Sf  Augustin WC jpg
De ce scandalizează creștinismul?
Scandalul creștinismului stă așadar în neverosimilul lui. Însuși Dumnezeu vorbește, dar nu o face ca un stăpîn.
setea de absolut convorbiri cu christian chabanis jpg
Setea de absolut
Atunci cînd am întrevăzut cîteva adevăruri esențiale este dureros să simțim că, în măsura în care vrem să le comunicăm oamenilor, ele capătă limitele noastre, impuritățile noastre, degradîndu-se în funcție de acest aliaj.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
O femeie din București a fost pusă sub control judiciar, fiind bănuită de săvîrșirea infracțiunii de înșelăciune prin vrăjitorie.
Edgar Allan Poe, circa 1849, restored, squared off jpg
Prăbușirea casei Usher
Una dintre cele mai emoționante descrieri de arhitectură din literatura universală este tabloul creionat de Edgar Allan Poe în debutul nuvelei „Prăbușirea casei Usher”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum e să pleci în vacanță bolnav și complet epuizat
N-am mai fost într-o vacanță parțial din cauza pandemiei, însă mai mult din cauza faptului că nu mi-am mai permis o vacanță.
p 20 Ierusalim, Muntele Templului WC jpg
Loc disputat
De curînd, la Ierusalim au izbucnit din nou – dar cînd au încetat? – tensiunile pe esplanada Cupolei Stîncii.
Theodor Pallady jpeg
Scurtă oprire în biblioteca perfectă
Cel mai adesea afli despre autorii de cărți din cărțile altor autori: circulația bibliografică prin notele de subsol asigură ventilația academică din care se compune tradiția intelectuală a oricărei societăți moderne.

Adevarul.ro

image
Avertizări de caniculă şi vijelii pentru toată ţara. Unde se vor înregistra fenomene extreme: harta regiunilor afectate
Avertizări de Cod Portocaliu şi Cod Galben de ploi torenţiale, vijelii şi grindină au fost emise marţi, 5 iulie, pentru mai multe judeţe din ţară.
image
Atacul rechinilor. Ce spun biologii marini despre cazul turistei românce ucise în Marea Roşie a Egiptului
Periodic, rechinii atacă turiştii în Marea Roşie. Ultima victimă este o româncă de 40 de ani din Suceava. Aceasta nu a avut nicio şansă în faţa Marelui Alb care la doar 600 de metri distanţă mai ucisese o turistă din Austria.
image
Cum se vor impozita imobilele şi care este baza de calcul pentru contribuţiile la pensii şi sănătate
Modificările Codului Fiscal prevăd, printre altele, şi modificări ale modului de calcul pentru plata imobilelor, dar şi a bazei de calcul pentru contribuţiile la sănătate şi pensii.

HIstoria.ro

image
Diferendul româno-bulgar: Prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat România după obţinerea independenţei
Pentru România, prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat după obținerea independenței a fost stabilirea graniței cu Bulgaria.
image
Controversele romanizării: Teritoriile care nu au fost romanizate, deși au aparținut Imperiului Roman
Oponenții romanizării aduc mereu în discuție, pentru a combate romanizarea Daciei, acele teritorii care au aparținut Imperiului Roman și care nu au fost romanizate. Aceste teritorii trebuie împărțite în două categorii: acelea unde romanizarea într-adevăr nu a pătruns și nu „a prins” și acelea care au fost romanizate, dar evenimente ulterioare le-au modificat acest caracter. Le descriem pe rând.
image
SUA și Republica Dominicană - Cum a eșuat o anexare dorită de (mai) toată lumea
Pe 2 decembrie 1823, într-o vreme când majoritatea coloniilor spaniole din Americi își declaraseră independența sau erau pe cale s-o câștige, președintele SUA, James Monroe, a proclamat doctrina care-i poartă numele și care a devenit unul dintre documentele emblematice ale istoriei politice a SUA și a lumii.