Modă, mode şi timp

Publicat în Dilema Veche nr. 661 din 20-26 octombrie 2016
Boli și viruși jpeg

Mulți dintre noi, poate cei mai mulți, sînt preocupați de actualitate. Sînt la curent cu tot ce se întîmplă pe lumea asta, de la politică la modă, și-ncearcă să facă față. Dacă cineva dă o declarație nu știu cum în politică, sînt, pe bună dreptate, cu urechile ciulite și apoi critică, se implică, postează pe Facebook, comentează. Dacă s-au schimbat modele în privința alimentației corecte, dacă anumite produse au devenit, brusc, dăunătoare și trebuie să ne ferim de ele, cu prețul vieților noastre, se reped să renunțe la ele. În casă nu mai folosesc aceleași device-uri, pînă și aparatul de făcut sucuri trebuie să fie altul, mai perfecționat, care nu pierde nimic din pulpa, coaja sau esența respectivelor fructe. Cînd vine vorba de mers în vacanțe, apar noi și noi locuri, mai cool, fie doar în Bulgaria și Grecia: locuri în care te poți simți „o făptură altfel-decît-toate-celelalte“ (Ellen Fein, Sherrie Schneider – Regulile seducției), în care merge numai cine trebuie și faci numai ce se face, ca să ai apoi despre ce povesti. Ideea de trend și de modă e valabilă pînă și pentru cărți: nu numai că vrei să te ții la curent cu ce a apărut – ceea ce, de altfel, e de înțeles –, dar citești în domenii care „se poartă“, indiferent de gusturile tale de pînă atunci (sau dintotdeauna?).

Ca să nu mai vorbim de hainele în sine: moda lor se schimbă în fiecare anotimp, cum bine știm. Doar că, dacă urmărim secvențele în succesiunea lor, observăm, desigur, că modele sînt diferite, dar, de fapt, cam aceleași: finite combinații de lungimi, culori, strîmtimi, pliuri, crăpături, grosimi, imprimeuri. Și uitîndu-le la ele sau cel puțin la succesiunea lor, avem, unii dintre noi cel puțin, un acut sentiment al trecerii timpului. Și al repetiției lucrurilor în general. Unul de nostalgie și duioșie, amestecat cu derizoriul trecerii.

Pentru că unii dintre noi (și printre ei cu siguranță mă număr și eu) nu fac parte din oamenii modelor și ai actualităților. Ci dintr-o specie mai ciudată și mai tristă de semeni de-ai noștri, care cred, cît se poate, doar în permanențe și se străduiesc să facă abstracție de trecerea timpului. Evident, nu-și prea pot pune credința în practică. O fac, însă, în capul lor. Au o relație deficitară cu timpul, derivată, probabil, dintr-un refuz al acceptării condiției noastre tranzitorii. Relația asta se manifestă printr-o încetineală în toate cele, printr-o respingere sau amînare a dead­line-urilor de toate felurile (evident, în afara celor „pe viață și pe moarte“). A noului și a schimbării, pe cît posibil. Pentru asemenea oameni, a respecta moda și modele nu e doar un nonsens, ci aproape o imposibilitate: pînă să se adapteze la una din mode, aceea deja a trecut. So, why bother? Nu pot fi la curent cu ce e nou într-un domeniu sau altul, pentru că li se pare că niciodată nu au aprofundat destul lucrurile cu care, aparent, erau deja la curent.

În viața de toate zilele e cu atît mai complicat pentru ei: sînt cumva excesiv afectivi, infirmi prin exagerare. Pe scurt, nu funcționează bine decît dacă au, cît de mult se poate, aceleași lucruri în viața lor: la magazinul din colț, aceeași vînzătoare, ca să nu mai vorbim de faptul că trebuie să fie același magazin); aceiași doctori, cu care să stabilești și o relație umană; aceeași cosmeticiană, coafeză, manichiuristă, cu care să ai, totuși, ce vorbi în cele cîteva ore cîte petreci, lunar, cu ele; același cerc profesional, aceiași prieteni, aceiași parteneri…

Cum în lumea în care trăim constanța nu e unul din punctele forte, asemenea indivizi nu au o existență simplă. Dacă nu sînt patologici, nu au altceva de făcut decît să se adapteze schimbărilor de toate felurile, în felul lor mărunt și conservator: și anume, de cîte ori se schimbă ceva, să dea delete precedentului lucru cu care erau atît de obișnuiți și de care erau atît de atașați, și s-o ia de la capăt cu următorul, ca și cum ăsta ar fi Acela, esențialul, unicul etc. Altfel, riscă să ajungă niște indivizi patetici (în sensul ăla împrumutat din engleză), la marginea societății, tîrîndu-se molcom în timpul lor propriu și personal, care nu coincide cu al nimănui altcuiva. Noroc că naivitatea lor (pentru că lipsa de simț al timpului, în cazul acestor oameni, vine la pachet cu o doză de ingenuitate, eufemistic spus) îi salvează de cruzimea efemerului: dacă, repet, nu sînt complet patologici, descoperă că posedă nu știu ce instinct tainic care, atunci cînd apare ceva nou în viața lor, îi face să-l trateze ca și cum ar fi următoarea chestie „veșnică“.

Și noroc că, în ciuda fixismului lor, nu sînt atît de conservatori și cu oamenii, și cu lucrurile din „al doilea cerc“, cel care nu îi afectează îndeaproape. Se pot uita la spectacolul lumii, în continuă schimbare, dacă nu îi afectează personal. Indirect, acceptă și transformările. Găsesc, astfel, cu chiu, cu vai, și ei, o cale de supraviețuire într-o lume care, în momentul de față, are drept una din principalele caracteristici schimbarea.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Biroul meu de astăzi e același
Mă întreb tot mai des dacă, în loc să devină o gazdă pentru o viață mai bună, lumea nu s-a transformat cumva într-un birou universal în care ești mereu de găsit.
Zizi și neantul jpeg
Diverse, stradale…
Omniprezenți, pe vremea de atunci, în orele de lucru, erau cerșetorii și cei care sufereau de boli psihice.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
De ce trăiesc nemții cîte o sută de ani, sănătoși și întregi la cap?
Pentru mine, Berlinul este orașul cel mai bine organizat, ca infrastructură și ca tot, dar în care te simți cel mai liber.
E cool să postești jpeg
Unde-i tocmeală mai e păsuire?
„Pot rezista la orice, mai puțin tentației”.
p 20 WC jpg
Cafea sau vin?
La fel ca vinul, cafeaua are, în legendele ei de origine, o întrebuinţare spirituală.
Theodor Pallady jpeg
Energii divine necreate...
Teologia creștină s-a cristalizat în numeroase orizonturi lingvistice, dar ortodoxia a rămas în mare măsură tributară geniului grecesc.
640px Bucharest, Drumul Taberei (16307818580) jpg
Drumul Taberei 2030
Fidel Castro a fost plimbat pe bulevardul Drumul Taberei
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
Pe o dubă destinată livrării unor produse, o adaptare a limbajului telefoanelor „fierbinți“ din anii 2000: „Livrez orice! Ia-mă! Sînt electrică!“
Cea mai bună parte din noi jpeg
Rămîi pe culoarul tău
Mi-a luat o jumătate de viață să înțeleg că oamenii nu pot fi înlocuiți și că creativitatea noastră este cea care ne legitimează unicitatea.
Zizi și neantul jpeg
Obiecte și dispariții
Țin minte că pe ultimele le-am văzut cam atunci cînd s-a născut copilul meu. Atunci au fost, la propriu, obiecte de trusou.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E cool să postești jpeg
În goana vieții
„Nu juca acel joc la care te obligă un semafor care decide pentru tine cînd e timpul să mergi, cînd să te oprești. Stai puțin nemișcat și gîndește-te.”
p 20 Walter Benjamin  WC jpg
Geografii spirituale (II): orașul
Walter Benjamin nu vorbește, desigur, despre o transcendență personală, nici măcar despre una în sens tradițional.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Hypatia. Adevăr și legend
Uciderea Hypatiei de către un grup de fanatici care-și spuneau creștini e un fapt istoric incontestabil.
p 24 E  Farkas jpg
Cu ochii-n 3,14
Altfel spus: e sexul normal „mai puțin” decît devierile anal-orale sau este perversiunea supremă?
Cea mai bună parte din noi jpeg
Povestea merge mai departe
Unul dintre motivele pentru care am dorit să mă mut în București au fost concertele.
Zizi și neantul jpeg
Călătoria prin orașul-pădure
Paltoanele noastre cu siguranță erau: parcă ne camuflau, ne făceau să ne pitim în peisaj. Într-un fel, așa ne simțeam în siguranță.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Belgrad și fiorul balcanic
Și mie mi-a plăcut la Belgrad, am regăsit aici „fiorul balcanic” de care m-am îndrăgostit.
E cool să postești jpeg
Negustorii de timp
„Sistemul politic nu poate gestiona totul în același timp (...) și, în prezent, Europa este foarte ocupată.”
p 20 Leviatan jpg
Pe urmele lui Iov
În Biblie, însă, realul nu se reduce la o lume plană, somnolentă, cufundată în necazuri, în nevoi, în cotidian.
Theodor Pallady jpeg
Prietenii latini ai Bizanțului
Împărțirea tîrzie a Imperiului Roman între Orient și Occident n-a subminat unitatea Bisericii creștine, cel puțin pînă la Marea Schismă din 1054, agravată ulterior prin Cruciada a IV-a și eșecul sinoadelor unioniste de la Ferrara-Florența.
Vake Park, Tbilisi City, Georgia Country, autumn Season 05 jpg
Toamnă tristă
Printre blocurile din cartier, vîntul spulberă frunzele care, din cauza secetei, se amestecă rapid cu praful străzii și cu molozul rezultat în urma nenumăratelor și interminabilelor lucrări la infrastructură.
p 24 A  Vrana jpg
Cu ochii-n 3,14
Școlile din Texas le oferă gratis părinților truse DNA pentru ca copiii acestora să poată fi mai ușor identificați în cazul în care vor fi împușcați sau desfigurați în vreun atentat la școală. Orice, numai să nu interzică armele.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce mai zice gura lumii?
Am dat acest șir nesfîrșit de exemple pentru că alte vieți nu cunosc, dar gura lumii e aceeași pentru toți, iar mie mi-a păsat de ea peste măsură.

Adevarul.ro

Volodimir Zelensky FOTO Profimedia
The Economist: Încercările armatei ucrainiene de a ocupa Crimeea ar putea duce la disensiuni serioase între Zelensky și liderii occidentali
Revista britanică a relatat că Occidentul se teme de o escaladare a conflictului în cazul unei ofensive a Forțelor Armate ale Ucrainei în Crimeea și de posibila utilizare a armelor nucleare de către Federația Rusă, ca răspuns.
vaccin covid foto Pixabay
COVID-19. Unde putem face vaccinul bivalent în România
La finalul săptămânii trecute a sosit în România vaccinul anti-COVID bivalent, care în statele din Vest se administrează încă din septembrie.
Zimbru Romsilva jpg
Un zimbru impunător, filmat la masă într-o pădure din Parcul Natural Vânători Neamț VIDEO
Cel mai mare mamifer terestru din Europa, zimbrul, are în Parcul Natural Vânători Neamț toate condițiile de hrană și adăpost. Este „la el acasă”, după ce specia a fost reintrodusă în urmă cu câteva decenii.

HIstoria.ro

image
Planul în 10 puncte de comunizare a României din martie 1945
În timp ce Armata Română participa, alături de cea sovietică, la luptele din Ungaria și Cehoslovacia, partidul comunist, încurajat de Moscova, dădea asaltul final pentru acapararea puterii.
image
Cucerirea Vidinului, cea mai puternică fortăreaţă otomană de pe Dunăre
La începutul lunii mai 1877, Armata Română s-a concentrat în Oltenia pentru a împiedica manevrele otomane și a ține sub control cetatea Vidin, cea mai puternică fortăreață turcească de pe Dunăre.
image
Războiul Fotbalului: Meciul care a declanșat conflictul armat dintre El Salvador și Honduras / VIDEO
În istorie sunt consemnate tot felul de conflicte, pornind de la motive mai mult sau mai puțin întemeiate: pentru teritorii, pentru bogății, pentru glorie, pentru onoare, pentru amor... Iată însă că atunci când două națiuni sud-americane, Salvador și Honduras, au ajuns să se războiască, printre motivele conflictului s-au regăsit și niște partide de... fotbal.