Moarte și verde

Publicat în Dilema Veche nr. 893 din 20 - 26 mai 2021
Zizi și neantul jpeg

În ultimele zile am ieșit de vreo două ori în niște locuri verzi. Undeva în natură, nu într-o încăpere cu pereți verzi, mochetă verde și un bec verzui. Am ieșit în sfîrșit mai cu îndrăzneală din casă, mai departe decît Shop & Go-ul de la colțul străzii.

Adevărul e că pandemia, cel puțin pe unii dintre noi, ne-a transformat în pușcăriași. În autocondamnați la spații mici și închise. Precum și la mîncare lăsată în cutii maro de carton la ușă, de către curieri. Unii dintre noi ne-am autolimitat la spațiul mic, dar aparent sigur al propriului apartament. Mersul din sufragerie în bucătărie și apoi din bucătărie în dormitor, ca să nu mai spunem la baie, devenise o întreagă aventură. Era interesant să te muți de la laptop-ul aflat pe birou la telefonul situat pe noptiera de lîngă pat ca să te uiți pe Facebook, printre altele.

Acolo se petrecea un fenomen ciudat și destul de sinistru: erau, da, obișnuitele pisicuțe, floricele și bliduri cu mîncare făcută în casă, zguduitoarele apusuri și aiuritoarele selfie-uri din toalete. Dar, în același timp, perioada de pandemie a adus cu ea și textele cu adevărat dramatice (în anumite situații devenite tragice) ale celor care se îmbolnăveau de COVID-19 și își împărtășeau experiența asta cu tine pe Facebook. Era o senzație ciudată: în locul unde erai obișnuit să te zbengui în voie, în care totul era de joacă și de fațadă, te trezeai, deodată, nas în nas cu ceva din alt registru: unul grav și foarte din realitate. Era un șoc, cel puțin pentru mine a fost, la care nici nu știai cum să reacționezi: obișnuitele replici „drăgălașe”, fără sare și piper (în care oricine, oricît de oribil ar fi, e „superb” și orice petic de iarbă din fundul curții e o pajiște), parcă, totuși, nu funcționau în contextul în care moartea pîndea, pe undeva, după colț.

Noroc că cei mai mulți dintre cunoscuții mei care și-au narat experiența cu COVID-ul pe Facebook au scăpat cu viață. Atît cei care se plîngeau de lipsa de căldură și apă caldă din spitale, cît și cei care le mulțumeau doctorilor dedicați. Chiar și unii care negau existența COVID-ului și își proclamau zgomotos dreptul de a umbla liberi, adică fără mască, în locuri publice și aglomerate. În schimb, alții nu au avut nocorcul ăsta. Tot pe Facebook au început să apară, tot mai des în ultimul timp, poze cu oameni care au murit. Unele poze din cele mai optimiste, cu zîmbete și flori. Altele aproape nevăzute în fața unui lung text evocator. Problema a fost pînă ne-am învățat cu acest nou tip de ferpar (ferparele din România liberă de pe vremuri erau lecturile preferate ale bunicii mele, de acolo afla tot ce trebuia). Pînă ne-am prins că o poză, chiar veselă, precum în Cimitirul de la Săpînța, poate semnala o dispariție. Pînă ne-am dat seama că unele postări pe care le citiserăm nonșalant erau, de fapt, ultimele pe care o persoană destul de apropiată le postase înainte să nu mai fie printre noi. Pozele astea nu semnalau doar victime ale COVID-ului, ci oameni învinși de toate cele.

Mureau și-nainte, veți spune, și știm cu toții că așa e. Doar că acum moartea a fost mai vizibilă printre noi, ca-n Masca Morții Roșii a lui Edgar Allan Poe, și prezentă în locuri neașteptate. În cele ale leisure-ului și entertainment-ului. Acum, de cîte ori apare o poză nouă pe Facebook, am o tresărire. Mă uit mai cu coada ochiului, mi-e frică. Nu pot spune că nu m-am obișnuit cu poveștile astea horror, și mai ales triste printre noi, dar, totuși, pe drumul de la birou către dormitor aș vrea să mai receptez și altceva. Aș vrea să se schimbe cumva partitura, să vină și o bucată mai allegretto.

În afară de contactul cu foșnetul pungilor curierilor și de efervescența descoperirii unui produs în locul altuia – ce eveniment e cînd în loc de o pungă de lavete ți-a fost adusă una de cîrpe de praf... –, am constatat că cealaltă modalitate de evadare din acest joc posibil periculos e verdele. Desigur, mai întîi verdele văzut pe geamul generos, fie că e vorba de un pom sau de un petic de iarbă, ba chiar și de o liană sau de o iederă. Apoi, verdele modest, dar atît de necesar al celor două-trei plante ținute prin casă, cam chele din lipsă suficientă de grijă, cu pămînt prea puțin, ghivece prea mici și, totuși, verzi.

Și, în sfîrșit, verdele de afară. Al castanilor înfloriți în fața blocului, aliniați ca niște soldați în haine de sărbătoare. Iarba timidă de prin parcuri, plină, printre altele, de păpădii, din cele pe care le suflam în copilărie. Iarba dintr-un cîmp de pe undeva de lîngă București, unduind în bătaia vîntului și atît de înaltă încît aproape că te pierzi prin ea. Umbra copacilor înverziți din pădurea Băneasa, iarbă, mușchi, tufișuri, totul de un verde foșnitor. Chiar și salatele, usturoiul și leușteanul dintr-o grădină prietenoasă. Tot verdele ăsta, toată invazia asta de verde, toată împroșcarea cu o culoare pe care poate altătdată nici n-o prea luam în seamă (deși e culoarea ochilor mei) mi-a redat senzația de viață. Așa cum bine spunea o prietenă a mea: „În copilărie, eu mă jucam cu toate lucrurile verzi...”.

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Aix-les-Bains și tinerii francezi de 70 de ani (II)
Dar poate că mai mult decît plimbarea în sine conta acel „împreună”.
p 19 jpg
Cultul virginității
Ideea că virginitatea fizică atestă puritatea și inocența depășește granițele religioase, devenind un construct social și ipocrit prin care unei femei i se anulează calitățile morale în favoarea celor fizice, ajungînd să fie prețuită mai degrabă integritatea trupului decît mintea și sufletul.
p 20 San Filippo Neri WC jpg
Despre creștinism și veselie
Multe dintre textele clasice ale creștinismului dovedesc o relație încordată pe care Sfinții Părinți o întrețineau cu rîsul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Migdalul lui Origen
Editat, tradus, redescoperit în bogăția și autenticitatea sa în ultimul secol, Origen revine de fiecare dată în atenția cititorilor cu o înnoită putere de atracție.
Zizi și neantul jpeg
Dacia roșie
Era o oază, într-o vreme în care lucrurile se degradau pe zi ce trecea: la cantina de acolo se putea mînca bine și ieftin, ba chiar și cumpărai una-alta pentru acasă, uneori.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La Galați, o candidată a fost surprinsă în timp ce încerca să fraudeze examenul de bacalaureat cu un pix-telefon. Avea 45 de ani și era absolventă a unui liceu particular, la frecvenţă redusă.
41580801101 373a7ea5c2 c jpg
Oamenii fac orașele
Paradigmei moderniste de producție a noilor cartiere, Jacobs îi opune observația directă și studiul la firul ierbii, sau la bordura trotuarului, a vieții urbane.
Zizi și neantul jpeg
Roți și vremuri
Trebuia să mănînci nu știu cîți ani numai iaurt și să economisești, să pui bani la CEC ca să-ți poți cumpăra o Dacie.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Aix-Les-Bains și tinerii francezi de 70 de ani (I)
În Aix zilele de vară se mișcă în ritm de melc, par nesfîrșite, exact ca acelea din vacanțele copilăriei.
E cool să postești jpeg
Tastatura sau creionul?
Este un avantaj real acest transfer al informațiilor direct pe dispozitivele elevilor?
p 20 WC jpg
Religiile manevrate de dictatori
Sîntem înconjuraţi de spaţii unde religia e folosită în beneficiul unor regimuri antiliberale: Rusia lui Putin, Turcia lui Erdogan, Ungaria lui Orbán.
Theodor Pallady jpeg
Discretul eroism al moderației
Nu prea cunoaștem opera românilor americani, iar numele care circulă simultan în cele două culturi provin cu precădere din zona umanistică.
p 23 Lea Rasovszky, Bubblegun of Sweet Surrender (Soft War) I  Codre jpg
„Războiul este doar «eu» și nici un pic «tu»” – artiștii și galeriile în timp de război
„Un fel de așteptare epuizantă la capătul căreia sperăm să fie pace.”
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
După ce, cu o săptămînă în urmă, doi lei au încercat zadarnic să evadeze din grădina zoologică din Rădăuți, un șarpe mai norocos a pătruns în Spitalul Orășenesc din Balș.
Zizi și neantul jpeg
Mare, pofte, necuprins
Tocmai ăsta era hazul vacanței: împletirea ciudată de pofte concrete și visări abstracte. Figurau, cu toatele, într-un meniu pestriț și cu pretenții.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Vacanțe de altădată
Nu pot vedea mai multe, însă sînt convinsă că au și bomboane străine sau ciocolată, poate că au și gume cu surprize.
E cool să postești jpeg
S-o fi supărat pe mine?
Ca să nu „supere” această societate, foarte multe femei ajung să fie prizoniere ale unor prejudecăți pe care și le autoinduc, perpetuîndu-le, uitînd de cele mai multe ori de ele însele.
p 20 Sf  Augustin WC jpg
De ce scandalizează creștinismul?
Scandalul creștinismului stă așadar în neverosimilul lui. Însuși Dumnezeu vorbește, dar nu o face ca un stăpîn.
setea de absolut convorbiri cu christian chabanis jpg
Setea de absolut
Atunci cînd am întrevăzut cîteva adevăruri esențiale este dureros să simțim că, în măsura în care vrem să le comunicăm oamenilor, ele capătă limitele noastre, impuritățile noastre, degradîndu-se în funcție de acest aliaj.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
O femeie din București a fost pusă sub control judiciar, fiind bănuită de săvîrșirea infracțiunii de înșelăciune prin vrăjitorie.
Edgar Allan Poe, circa 1849, restored, squared off jpg
Prăbușirea casei Usher
Una dintre cele mai emoționante descrieri de arhitectură din literatura universală este tabloul creionat de Edgar Allan Poe în debutul nuvelei „Prăbușirea casei Usher”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum e să pleci în vacanță bolnav și complet epuizat
N-am mai fost într-o vacanță parțial din cauza pandemiei, însă mai mult din cauza faptului că nu mi-am mai permis o vacanță.
p 20 Ierusalim, Muntele Templului WC jpg
Loc disputat
De curînd, la Ierusalim au izbucnit din nou – dar cînd au încetat? – tensiunile pe esplanada Cupolei Stîncii.
Theodor Pallady jpeg
Scurtă oprire în biblioteca perfectă
Cel mai adesea afli despre autorii de cărți din cărțile altor autori: circulația bibliografică prin notele de subsol asigură ventilația academică din care se compune tradiția intelectuală a oricărei societăți moderne.

Adevarul.ro

image
Avertizări de caniculă şi vijelii pentru toată ţara. Unde se vor înregistra fenomene extreme: harta regiunilor afectate
Avertizări de Cod Portocaliu şi Cod Galben de ploi torenţiale, vijelii şi grindină au fost emise marţi, 5 iulie, pentru mai multe judeţe din ţară.
image
Atacul rechinilor. Ce spun biologii marini despre cazul turistei românce ucise în Marea Roşie a Egiptului
Periodic, rechinii atacă turiştii în Marea Roşie. Ultima victimă este o româncă de 40 de ani din Suceava. Aceasta nu a avut nicio şansă în faţa Marelui Alb care la doar 600 de metri distanţă mai ucisese o turistă din Austria.
image
Cum se vor impozita imobilele şi care este baza de calcul pentru contribuţiile la pensii şi sănătate
Modificările Codului Fiscal prevăd, printre altele, şi modificări ale modului de calcul pentru plata imobilelor, dar şi a bazei de calcul pentru contribuţiile la sănătate şi pensii.

HIstoria.ro

image
Diferendul româno-bulgar: Prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat România după obţinerea independenţei
Pentru România, prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat după obținerea independenței a fost stabilirea graniței cu Bulgaria.
image
Controversele romanizării: Teritoriile care nu au fost romanizate, deși au aparținut Imperiului Roman
Oponenții romanizării aduc mereu în discuție, pentru a combate romanizarea Daciei, acele teritorii care au aparținut Imperiului Roman și care nu au fost romanizate. Aceste teritorii trebuie împărțite în două categorii: acelea unde romanizarea într-adevăr nu a pătruns și nu „a prins” și acelea care au fost romanizate, dar evenimente ulterioare le-au modificat acest caracter. Le descriem pe rând.
image
SUA și Republica Dominicană - Cum a eșuat o anexare dorită de (mai) toată lumea
Pe 2 decembrie 1823, într-o vreme când majoritatea coloniilor spaniole din Americi își declaraseră independența sau erau pe cale s-o câștige, președintele SUA, James Monroe, a proclamat doctrina care-i poartă numele și care a devenit unul dintre documentele emblematice ale istoriei politice a SUA și a lumii.