#metoo? În România?! Să fim serioși!

Publicat în Dilema Veche nr. 945 din 19 – 25 mai 2022
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg

Apropo de „scandalul” de la Premiile Gopo, de afirmațiile actriței Viorica Vodă și de ce a urmat după aceea – dezbateri și solidarizări necesare –, mă gîndeam zilele trecute și discutam cu prietenul meu că eu nu cred că există vreo femeie, cel puțin din generația mea, care să nu fi trecut măcar o dată în viață printr-o experiență de hărțuire sexuală, într-o țară în care, de pildă, o marcă de bere autohtonă se promovează cu mesajul sexist „Răcorește bărbatul!”, de parcă femeia nu ar avea voie să se răcorească cu o bere, las’ că se răcorește ea altfel! Poate că fetele din generațiile astea mai noi să aibă mai mult noroc și un alt gen de educație (căci toată povestea ține și de educație, vom ajunge și la asta), însă nu cred că o femeie care are acum 40-60 de ani, care să fi prins și un pic de comunism, și un pic de muncă în fabrică sau „întreprindere”, de fapt o femeie din orice domeniu, nu doar din medii artistice, să nu fi avut parte de avansuri agresive și de doi lei, libidinoșenii din partea bărbaților mai vîrstnici, „oferte” directe care cu greu puteau fi refuzate, căci ar fi pus în pericol un loc de muncă, un viitor, remarci unsuroase și atingeri neașteptate de care după aceea ți-era pur și simplu jenă să-ți aduci aminte. Cred că orice femeie româncă pe care, ca bărbat, o poți ciupi oricînd de cur, doar pentru că îți e la îndemînă, a avut parte de asta. În pubertate, în liceu, în studenție, în anii mișto de tinerețe, căci după aceea, după ce intri oarecum în faza de băbenie, ai cam scăpat, poți în sfîrșit să „te răcorești” cu o bere de una singură, ca femeie, la o terasă sau într-un restaurant (o practică des întîlnită în țări mai civilizate), fără ca privirile bărbaților să se îndrepte asupra ta, unele pofticioase – ce face curva asta aici? –, altele dezaprobatoare, fără să apară vreun mascul care să te întrebe: „Singurică, singurică?” și după aia să se așeze la masa ta, fără să-ți ceară voie. Tu ai vrut-o, tu ai provocat, e de la sine înțeles. Și tot în faza de babă, trebuie să accepți bancurile românilor din moși-strămoși cu babe care așteaptă cu bucurie să fie violate de către soldați, militari în termen sau foști pușcăriași, ba chiar rîd șugubăț și mai vor, atunci cînd toți aceștia se satură și dau să plece.

Cînd eram mică am trăit un moment foarte straniu pe care mi-l amintesc aproape în detaliu. Am petrecut un concediu la mare cu o altă familie, colegi de serviciu cu ai mei, fără copii, ea tot încerca și nu reușea, iar el o ținea cam de proastă, soția care nu era bună de nimic, nici măcar să facă copii. El era băiat de ștab, statut și toate cele, genul fante, frumușel – din cîte îmi amintesc. În concediul acela, ne-am distrat grozav împreună, eu eram copil încă, 10-11 ani, și mă bucuram să am noi tovarăși de joacă adulți, purtam doar un slip la plajă, așadar nu aveam un sutien la costumul de baie, nu aveam pentru ce. Ne-am revăzut cam un an mai tîrziu, într-o iarnă, ne-au invitat la ei acasă. Între timp începuseră să-mi crească sînii, devenisem un soi de domnișoară, iar tipul ăsta a fost surprins de „cît de mare am crescut”. Nu s-a dezlipit de mine toată seara, mă tot lua în brațe inofensiv, chipurile „ca să ne jucăm”, m-a invitat la un dans „de oameni mari”, la un moment dat chiar a vrut să stingă lumina din sufragerie. Totul, însă, la limită, sub privirile extrem de stînjenite ale soției și cele extrem de surprinse ale părinților mei care nu știau cum să reacționeze pentru că nu mai fuseseră puși într-o astfel de situație. În fond, nu se întîmpla nimic rău, nimic indecent, însă intențiile erau clare. Iar eu mă simțeam grozav de jenată lîngă bărbatul acela străin, aproape bătrîn, transpirat și care duhnea a whiskey. Simțeam că ceva nu era deloc în regulă. Am încheiat seara rapid, iar ai mei nu s-au mai văzut niciodată cu acel cuplu.

Desigur, ce v-am povestit este mai degrabă un caz clasic de pedofilie decît unul de #metoo, însă atunci pentru mine s-a întredeschis o ușă prin care am putut zări cam ce mă aștepta în anii care au urmat. În liceu, am avut un prof de sport care ne punea doar pe noi, fetele, să sărim calul ca să ne poată împinge „patern” de fund, așa că toate fetele din clasă, cînd era vorba de ora de sport, se declarau invariabil „pe stop”. În anii ’90, autobuzele erau încă foarte aglomerate și aproape în fiecare autobuz se găsea cîte un pervers care să se lipească de tine, simțeai o „chestie” care se întărea pe pulpa ta, așa că trebuia să dai din coate ca să te îndepărtezi sau să cobori. Pe stradă, nu puteai ieși în fustă scurtă fără ca niște „muncitori” să te fluiere și să nu auzi eterna replică: „Ce te-aș f...te!”. Anii ’90, în București, așa mi-am petrecut adolescența. Țin minte că odată, pe la 20 de ani, cînd am ajuns cu o prietenă la Cluj, am fost foarte uimite că ne-am întors din centru pe jos, într-un cartier mărginaș, puțin după la miezul nopții, eram amîndouă în fuste mini și nu s-a luat nimeni de noi. Am avut o senzație nouă, de siguranță și de libertate absolută... băiii, se poate și așa! La prima mea ieșire pe munte, șeful școlii de ghizi m-a luat în brațe, chipurile „ca să mă încălzească”, tot insista să vin pînă la el în cameră. Știu că la un moment dat m-am zbătut ca să scap din strînsoare și am fugit. Un burtos infect. Tot pe munte, i-au urmat alții, bărbați „cu experiență” cu fetele astea tinere care cedează ușor. Uneori, cabanieri. Alteori, indivizi care se strecoară noaptea în cort și pur și simplu sar pe tine pentru că li s-a părut lor că i-ai privit languros la cîntarea de la focul de tabără. Mereu te trezeai în situația asta ingrată – tu ai provocat, tu ai cerut-o! Acum de ce respingi? N-am fost o fată foarte libertină, am fost mereu circumspectă în privința apropierii fizice, nu cred că am dat vreodată ceva de înțeles fără să vreau, de aceea toate aceste situații îmi produceau greață, toate aceste momente care mi se păreau rușinoase mă urmăreau. Pe la 25 de ani, m-am ras în cap ca să fac o schimbare de look, iar bărbații de pe stradă mă întrebau dacă „m-a pedepsit bărbatul”. Bărbatul, același bărbat care într-o societate încă tradițională e privit ca „un cap al familiei” (deși de multe ori femeile cîștigă mai mult decît bărbații lor), bărbatul dominator, bărbatul căruia îi aparții. Au urmat și alte situații stînjenitoare, inclusiv în viața profesională și uneori de la bărbați de la care nu mă așteptam deloc. Odată, un tip extrem de decent în aparență, cu care colaboram, m-a întrebat beat la o petrecere organizată de soția sa, în timp ce încerca să-mi mîngîie stîngaci coapsa, că dacă noi doi ne-am întîlni pe o potecă îngustă de munte și n-am avea loc să trecem unul de altul, ne-am f...te? Avea circumstanțe atenuante, desigur, era beat, dar niciodată nu l-am mai privit pe omul acela cu aceiași ochi ca înainte. Iar acesta e unul dintre cele mai soft exemple. De ce n-am luat atitudine? De ce n-am spus nimic la momentul respectiv? Ei bine, aici intervine partea cu educația. Pentru că fetele din generația mea au înțeles că trebuie să accepte toate aceste lucruri ca pe un dat, ba chiar să se bucure de privilegiul că sînt băgate în seamă de către un bărbat oarecare. Sau și mai bine de către vreun șef sau alt bărbat important. Sînt femei, sînt tinere, sînt frumoase, e de datoria lor „să se ofere”. Astfel, granița între respingere și consimțămînt (surprinsă excelent în serialul britanic Anatomia unui scandal de pe Netflix) devine foarte laxă, poți la un moment dat chiar să cedezi, fără să-ți dorești deloc asta, doar cu sentimentul că îți îndeplinești un soi de datorie și că, în fond, nu ai nimic de pierdut. Oare? Atunci cînd consimțămîntul e relativ, astfel de momente te vor bîntui după ani și ani.

Nu cred în supremația femeii. Și nici a bărbatului. De multe ori mi se pare că se exagerează cu feminismul în zilele noastre, că sînt false probleme. Nu-mi plac întîlnirile doar cu „scriitoare”, nu cred în scriitura „feminină”, am rîs atunci cînd o asociație din State mi-a propus să aplic la niște fonduri doar pentru că sînt regizoare, nu regizor. Nu cred în etichete. Totuși, într-o societate ca a noastră, activismul de tip feminist ar putea face un mare bine în primul rînd prin educație.

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Aix-les-Bains și tinerii francezi de 70 de ani (II)
Dar poate că mai mult decît plimbarea în sine conta acel „împreună”.
p 19 jpg
Cultul virginității
Ideea că virginitatea fizică atestă puritatea și inocența depășește granițele religioase, devenind un construct social și ipocrit prin care unei femei i se anulează calitățile morale în favoarea celor fizice, ajungînd să fie prețuită mai degrabă integritatea trupului decît mintea și sufletul.
p 20 San Filippo Neri WC jpg
Despre creștinism și veselie
Multe dintre textele clasice ale creștinismului dovedesc o relație încordată pe care Sfinții Părinți o întrețineau cu rîsul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Migdalul lui Origen
Editat, tradus, redescoperit în bogăția și autenticitatea sa în ultimul secol, Origen revine de fiecare dată în atenția cititorilor cu o înnoită putere de atracție.
Zizi și neantul jpeg
Dacia roșie
Era o oază, într-o vreme în care lucrurile se degradau pe zi ce trecea: la cantina de acolo se putea mînca bine și ieftin, ba chiar și cumpărai una-alta pentru acasă, uneori.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La Galați, o candidată a fost surprinsă în timp ce încerca să fraudeze examenul de bacalaureat cu un pix-telefon. Avea 45 de ani și era absolventă a unui liceu particular, la frecvenţă redusă.
41580801101 373a7ea5c2 c jpg
Oamenii fac orașele
Paradigmei moderniste de producție a noilor cartiere, Jacobs îi opune observația directă și studiul la firul ierbii, sau la bordura trotuarului, a vieții urbane.
Zizi și neantul jpeg
Roți și vremuri
Trebuia să mănînci nu știu cîți ani numai iaurt și să economisești, să pui bani la CEC ca să-ți poți cumpăra o Dacie.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Aix-Les-Bains și tinerii francezi de 70 de ani (I)
În Aix zilele de vară se mișcă în ritm de melc, par nesfîrșite, exact ca acelea din vacanțele copilăriei.
E cool să postești jpeg
Tastatura sau creionul?
Este un avantaj real acest transfer al informațiilor direct pe dispozitivele elevilor?
p 20 WC jpg
Religiile manevrate de dictatori
Sîntem înconjuraţi de spaţii unde religia e folosită în beneficiul unor regimuri antiliberale: Rusia lui Putin, Turcia lui Erdogan, Ungaria lui Orbán.
Theodor Pallady jpeg
Discretul eroism al moderației
Nu prea cunoaștem opera românilor americani, iar numele care circulă simultan în cele două culturi provin cu precădere din zona umanistică.
p 23 Lea Rasovszky, Bubblegun of Sweet Surrender (Soft War) I  Codre jpg
„Războiul este doar «eu» și nici un pic «tu»” – artiștii și galeriile în timp de război
„Un fel de așteptare epuizantă la capătul căreia sperăm să fie pace.”
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
După ce, cu o săptămînă în urmă, doi lei au încercat zadarnic să evadeze din grădina zoologică din Rădăuți, un șarpe mai norocos a pătruns în Spitalul Orășenesc din Balș.
Zizi și neantul jpeg
Mare, pofte, necuprins
Tocmai ăsta era hazul vacanței: împletirea ciudată de pofte concrete și visări abstracte. Figurau, cu toatele, într-un meniu pestriț și cu pretenții.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Vacanțe de altădată
Nu pot vedea mai multe, însă sînt convinsă că au și bomboane străine sau ciocolată, poate că au și gume cu surprize.
E cool să postești jpeg
S-o fi supărat pe mine?
Ca să nu „supere” această societate, foarte multe femei ajung să fie prizoniere ale unor prejudecăți pe care și le autoinduc, perpetuîndu-le, uitînd de cele mai multe ori de ele însele.
p 20 Sf  Augustin WC jpg
De ce scandalizează creștinismul?
Scandalul creștinismului stă așadar în neverosimilul lui. Însuși Dumnezeu vorbește, dar nu o face ca un stăpîn.
setea de absolut convorbiri cu christian chabanis jpg
Setea de absolut
Atunci cînd am întrevăzut cîteva adevăruri esențiale este dureros să simțim că, în măsura în care vrem să le comunicăm oamenilor, ele capătă limitele noastre, impuritățile noastre, degradîndu-se în funcție de acest aliaj.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
O femeie din București a fost pusă sub control judiciar, fiind bănuită de săvîrșirea infracțiunii de înșelăciune prin vrăjitorie.
Edgar Allan Poe, circa 1849, restored, squared off jpg
Prăbușirea casei Usher
Una dintre cele mai emoționante descrieri de arhitectură din literatura universală este tabloul creionat de Edgar Allan Poe în debutul nuvelei „Prăbușirea casei Usher”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum e să pleci în vacanță bolnav și complet epuizat
N-am mai fost într-o vacanță parțial din cauza pandemiei, însă mai mult din cauza faptului că nu mi-am mai permis o vacanță.
p 20 Ierusalim, Muntele Templului WC jpg
Loc disputat
De curînd, la Ierusalim au izbucnit din nou – dar cînd au încetat? – tensiunile pe esplanada Cupolei Stîncii.
Theodor Pallady jpeg
Scurtă oprire în biblioteca perfectă
Cel mai adesea afli despre autorii de cărți din cărțile altor autori: circulația bibliografică prin notele de subsol asigură ventilația academică din care se compune tradiția intelectuală a oricărei societăți moderne.

Adevarul.ro

image
Experimentul social al unui român care a vrut să afle ce cred românii când li se spune că viaţa în luxul paradisului din Bali costă mai puţin decât în Cluj
Patrik Bindea este specialist în marketing şi de câteva luni a început un experiment social. El a făcut o comparaţie „cosmetizată” a costului vieţii în paradisul din Bali, cu Bucureşti sau Cluj, iar concluziile acestul „clickbait” elaborat au fost surprinzătoare: oamenii au înghiţit „găluşca” şi au generat un trafic nebun postării.
image
Un YouTuber care a vizitat un McDonald's-ul rebrănduit din Rusia a povestit cât de multe diferenţe sunt faţă de varianta americană
Un reporter rus de la un cunoscut canal de YouTube a mers la McDonald's-ul rebranduit din Moscova, care s-a deschis pe 12 iunie, şi a spus că mirosul şi mâncarea sunt diferite.
image
Cum au vrut bulgarii să anexeze toată Dobrogea. Jafuri, crime şi bomboane otrăvite în Primul Război Mondial
După nici jumătate de veac de la ieşirea Dobrogei de sub stăpânirea otomană, provincia dintre Dunăre şi Marea Neagră a cunoscut din nou ororile ocupaţiei, de data aceasta ale bulgarilor, care au încercat să anexeze toată provincia prin jefuirea şi omorârea populaţiei.

HIstoria.ro

image
România, alianțele militare și Războaiele Balcanice
Se spune că orice conflict militar extins are parte de un preambul, iar preludiul Primului Război Mondial a fost constituit de cele două conflicte balcanice din anii 1912 și 1913.
image
„Greva regală” și răspunsul lui Ion Mihalache
În prima parte a lui octombrie 1945, Lucreţiu Pătrășcanu îl abordează pe Mihalache, propunându-i să devină prim-ministru în locul lui Petru Groza.
image
Sultanul Mahmud II – călăul ienicerilor
Sultanul otoman Mahmud II (1808-1839) a fost cel care a iniţiat seria de reforme ce urma să modernizeze îmbătrânitul Imperiu Otoman şi să îl ridice la nivelul puterilor occidentale. Urcând pe tron în contextul luptelor dintre reformatori şi conservatori, Mahmud a înţeles mai bine decât vărul său, sultanul Selim III, cum trebuie implementate reformele la nivelul întregului imperiu.