Mentalități din alt film

Publicat în Dilema Veche nr. 953 din 14 – 20 iulie 2022
Zizi și neantul jpeg

Nu numai obiceiurile și gesturile erau altele în copilăria mea, ci și mentalitățile. Aici erau, evident, diferențele cele mai profunde. Acum, de-abia îmi mai vine să cred că oamenii gîndeau cu totul altfel, în destule, prin anii ’70-’80.  

În multe privințe, felul în care eram obligați să privim și să facem lucrurile ne ajută, cumva, acum. Sîntem mai obișnuiți cu greul, chiar cu răul, cu nedreptul și, ca atare, putem duce situații care celor din generațiile mai recente li se par insuportabile. Avem, oarecum, un obraz mai gros, ne-am învățat, de nevoie, să fim mai puțin sensibili în momente în care, de fapt, ar trebui să fim. Nu ne mai mișcă destul gesturi și întîmplări care ar trebui să ne impresioneze sau să ne scoată din sărite.

E, în noi, undeva, îngropată, mai mult sau mai puțin adînc, o anumită deformare. O anumită relativitate morală, maleabilitate și duplicitate. Nu în toți, și nu în aceeași proporție, în nici un caz nu generalizez. Toate astea nu sînt evidente și nici vizibile cu ochiul liber. Dar undeva, diferit la fiecare, s-a păstrat ceva din aceste deprinderi, de gîndire și de acțiune, cam barbare, aș putea zice azi, folosind un termen exagerat.

Încă, de pildă, sînt obișnuită, cum am mai spus, să-mi iau tot ce trebuie cu mine oriunde m-aș duce, chiar și pînă la magazinul din colț. Acum, cît de cît, am mai înțeles că o sticlă de apă găsesc de unde să-mi cumpăr, dacă mor de sete. Dar mult timp o luam cu mine de acasă. Pentru că exteriorul nu era sigur că-mi oferea ceva. În anii ’80, în care am crescut suficient încît să pot umbla singură, se găseau, cum știm, tot mai puține lucuri. Nu era în nici un fel ca acum: să intri într-un magazin și să-ți iei ce ai nevoie. Nu găseai produse să le zicem de supraviețuire, precum alimentele de bază, hîrtie igienică ori absorbante pentru femei (care, de altfel, nici nu existau în forma asta), săpun, pastă de dinți, deodorante, ca să nu mai vorbim de prezervative și anticoncepționale. Chiar apa, care, pe atunci, se bea doar de la robinet, nici vorbă de filtre ori aparate cu bidoane, nu era sigur că ai de unde s-o bei. Pentru că existau tîșnitori pe stradă, care fuseseră chiar o rezolvare, dar care, prin anii ’80, cînd totul se prăbușea, din cîte-mi amintesc, de-abia mai funcționau.

Așa că soluția era tot sticluța de-acasă – sau mai bine zis termosul, căci nici sticluțe nu prea aveai de unde să iei – pusă frumos în geantă. Aș fi zis în rucsac, dar nici rucsacuri nu prea erau precum azi, pe toate drumurile. Doar cele de la magazinele de produse montane, sau alpine, cum să le zic, care nu erau atît de estetice și erau uriașe. Așa că totul (cu excepția ghiozdanelor de școală, care se puteau pune în spate) se căra în mînă sau, cel mult, pe umeri, spre oripilarea doctorilor de coloană de azi.

Relația cu sistemul, cu exteriorul social nu era deloc una armonioasă. Aș putea spune că era o luptă, dar nu una pe față, deschisă. Era o luptă ca-n bătăliile românilor împotriva turcilor despre care tot învățam la școală: prin învăluire. Era o eludare constantă a sistemului, o ofensivă ascunsă, plină de tactici și strategii subversive. De la furatul hîrtiei igienice din toaletele hotelurilor, de pildă (oricît de incredibil și meschin ar suna azi), la vîndutul săpunului și tacîmurilor de plastic din avion, pînă la copiatul și chiulitul de la școală – în condițiile în care tot ce învățai, o făceai, de fapt, la meditații, în sistemul privat de învățămînt paralel –, la mituitul, despre care am mai scris, al vînzătorilor de la Alimentara, al funcționarilor publici, ba chiar și al medicilor pentru a obține diverse produse, acte, concedii.

După ’89, mereu apăreau mirări legate de modul în care „românii” (așa se spunea în diverse comentarii și emisiuni) tratau spațiul public. Lăsau, de pildă, gunoiul cu zilele în anumite locuri. Nu îngrijeau în nici un fel grădinile, spațiile verzi din fața blocurilor, dintre blocuri. Aruncau hîrtii pe jos și-i durea-n cot de cîinii vagabonzi care deveniseră o amenințare. Parcau mașinile pe trotuar, nelăsîndu-le pietonilor, de multe ori, nici un loc de trecere. Făceau toate astea, evident, fără să se gîndească, instinctiv. Desigur, din nesimțire și proastă creștere, în mare parte. Din lipsă de practici civice și de precedente, din lipsă de educație în domeniul ăsta, care pentru cei mai mulți dintre ei era inexistent.

Dar și, în mare parte, din lipsă de încredere în sistem. Lipsă perpetuată de pe vremea lui Ceaușescu, rămasă undeva în mințile și în fricile oamenilor. Exteriorul, spațiul public, tot ce se afla dincolo de locuințele personale, dincolo de familia fiecăruia dintre noi, nu era ceva cu care simțeam nevoia să empatizăm. Nu era ceva pe care-l consideram noi, cei trăiți în comunism, al nostru și pe care voiam să-l îmbunătățim, să-l ajutăm să se dezvolte și să înflorească. Ci rămăsese ceva străin. Chiar dușman, care ne agresa și de care simțeam nevoia să ne apărăm.

Despre asta, mai multe într-un articol viitor. Dar și despre alte mentalități de atunci.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Cît timp mai dăm vina pe părinți?
Cu sau fără terapie, o idee posibil cîștigătoare ar fi acceptarea părinților noștri, dacă îi mai avem, așa cum sînt. Ei nu se mai pot schimba. Noi, însă, da.
Zizi și neantul jpeg
Tot de toamnă
Tot în compunerile de toamnă își aveau mereu locul și păsările călătoare.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Noua limbă de lemn. Cu drag!
Pupici, frumi, grădi, lunițe. Am „evoluat” de la clasicele diminutive și alinturi de cîrciumă de tipul „Ce fel de ciorbiță?”
E cool să postești jpeg
O lume ipotetică
cu cît ne percepem ca fiind mai valoroși, cu atît vom considera că merităm o viață bună și vom fi mai încrezători în propriile forțe.
p 20 WC jpg
Apărătorul credinţei ori apărătorul credinţelor?
Spiritul anglican, spunea istoricul dominican Guy Bedouelle (Revue française de science politique, 1969), poate fi caracterizat prin două calităţi: fidelitate faţă de tradiţie şi toleranţă.
Theodor Pallady jpeg
Predoslovie postmodernă
Orice mărturisitor al creștinismului este în criză de timp și de timpuri! Nu-și mai poate apăra credința într-o nișă cimentată, întorcînd spatele lumii, așa cum trăiește și gîndește ea astăzi, în secolul al XXI-lea.
p 21 WC jpg
PREVI (2)
Este PREVI un succes sau un eșec? După peste patru decenii de la darea în folosință, nici o familie nu a părăsit locuința ocupată, ci, dimpotrivă, a mărit-o și a modelat-o prin prisma utilizării ei.
p 24 S M Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
La 88 de ani, a murit actrița Louise Fletcher al cărei chip va rămîne pentru totdeauna în memoria iubitorilor de film drept imaginea rece de-ți îngheață sîngele a sorei-șefe Ratched din Zbor deasupra unui cuib de cuci, capodopera lui Milos Forman din 1975.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ne vedem în zona de confort
Poate, în loc să ne păcălim că sîntem oameni liberi pentru că nu-l cunoaștem pe „trebuie“, am putea s-o ascultăm, din cînd în cînd, pe Nina Simone și să ne fie mai puțin frică.
Zizi și neantul jpeg
Greierele și furnica
După revoluție, mentalitățile au început să se schimbe, slavă Domnului. Ne-am dat seama, măcar, că nu putem fi cu toții furnici. Și că își au și greierii rostul lor, și chiar grăunțele lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Găina care năștea pui vii – cum recuperăm anii ’90? –
Citiți Scînteia tineretului de prin anii ’70, să vedeți acolo ce condeie! Ce stil! Dacă ștai cum să te strecori puteai să faci presă adevărată, ba mai mult decît atît, literatură!”
E cool să postești jpeg
Votant la 16 ani?
Totuși, în toate aceste discuții pro și contra nu există de fapt argumentul de la care ar trebui să plece, în mod firesc, întreaga dezbatere: vocea adolescenților. Vor ei să voteze?
p 20 Fragii salbatici jpg
Visul adevărat. Două întrebări ale lui Marin Tarangul
Materia spiritului nu este o țesătură de concepte, ci o adîncime a lucrului însuși, acolo unde acesta își descoperă chipul, împreună cu rădăcina, posibilitățile și înrudirile lui esențiale.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Din nou despre Augustin
Știința despre Treime, desigur, prin care inclusiv filosofia ciceroniană cunoaște o paradoxală supraviețuire.
p 24 1 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Nouă autovehicule parcate în curtea Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului din Bacău, pe strada Ghioceilor, au luat inexplicabil foc în noaptea de joi spre vineri. Pentru a nu știu cîta oară, La Bacău, la Bacău, într-o mahala, / S-a ’ntîmplat, s-a ’ntîmplat / O mare dandana
Cea mai bună parte din noi jpeg
Cîți prieteni v-au mai rămas?
Generația mea, formată în comunism și imediat după, nu a fost învățată să-și facă din prieteni o familie.
Zizi și neantul jpeg
Primul an
Nu mă recunoșteam, nu recunoșteam familiarul în comportamentele colegilor și profesorilor mei.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Prima mea călătorie
Aș vrea să vă spun că ceea ce am cîștigat în prima mea călătorie „adevărată” va dura pe termen lung, însă mi-am dat seama încă din primele zile ale întoarcerii că nu va fi așa.
E cool să postești jpeg
Anularea gîndirii
„Dacă ar fi fost rasist, Karl May nu i-ar fi lăsat pe Winnetou și Old Shatterhand să devină frați de cruce”.
p 20 WC jpg
Două modele ale diversităţii religioase
Cînd coexistenţa religiilor e privită în lumina Sursei lor transcendente, ea poate deveni întîlnire în cunoaştere.
Theodor Pallady jpeg
Un capitol tainic de Filocalie siriacă
Prea multe nu știm despre viața sfîntului Isaac Sirul, iar datele disponibile se pot consulta în volumul recenzat aici.
Rivero y Compania in Calle Tetuan Old San Juan   DSC06841 jpg
PREVI (1)
Importanța experimentului PREVI este majoră nu numai pentru arhitectura socială participativă, în particular, ci pentru arhitectură în general.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Din cauza porțiunilor de drum decapat, mai mulți bicicliști participanți la Turul României s-au accidentat, căzînd de pe biciclete în zona Ambud-Petin din județul Satu Mare.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Așteptați, reconfigurăm traseul
După 16 ani în care aproape m-am identificat cu locul de muncă și n-am făcut mai nimic în rest, vîrsta de mijloc care începe mai mereu cu 4 și care se apropia mă speria cumplit.

Adevarul.ro

calinic si balasoiu 01 foto arhiepiscopia argesului jpg
Arhiepiscopul Calinic, reacție în cazul deputatului Bălășoiu, exclus de PSD după un scandal sexual FOTO
Exclus din PSD după ce ar fi apărut în mai multe imagini dezbrăcat alături de un tânăr, deputatul Aurel Bălășoiu a fost exclus și din Adunarea Eparhială a Arhiepiscopiei Argeșului și Muscelului.
Accident in Bratislava FOTO Twitter jpg
Accident grav în Slovacia: un șofer beat a ucis cinci oameni într-o stație de autobuz VIDEO
Cinci persoane au murit la Bratislava după ce un şofer în stare de ebrietate a intrat cu maşina într-un grup de studenţi într-o staţie de autobuz, a anunţat luni ministrul slovac de interne, denunţând o "tragedie" care a survenit cu o zi înainte de începutul noului an universitar, informează AFP.
Protest in Iran FOTO EPA EFE jpg
SUA sunt alarmate şi revoltate de reprimarea protestelor paşnice din Iran
Statele Unite sunt ''alarmate şi revoltate'' de reprimarea exercitată de către autorităţile iraniene împotriva manifestaţiilor studenţilor, a declarat luni purtătoarea de cuvânt a Casei Albe, Karine Jean-Pierre, potrivit AFP.

HIstoria.ro

image
La sfatul lui Bismark, Carol I se apropie de Rusia și enervează Franța
Opțiunea românilor pentru un domnitor dintr-o dinastie străină la 1866, avea în vedere salvarea existenței statului, afirmarea lui în rândul țărilor europene și, în perspectivă, obținerea independenței. Aceste obiective au fost mereu în atenția diplomației românești și a principelui Carol.
image
Bălcescu, iacobinul român despre care nimeni nu mai vorbește
Prima jumătate a veacului al XIX-lea a reprezentat pentru Ţările Române un timp al recuperării. Al recuperării parţiale – ideologice şi naţionale, cel puţin – a decalajului ce le despărţea de Occidentul european. Europa însăşi este într-o profundă efervescenţă după Revoluţia de la 1789, după epopeea napoleoniană, Restauraţie, revoluţiile din Grecia (1821), din Belgia şi Polonia anului 1830, mişcarea carbonarilor din Italia, toată acea fierbere socială şi naţională, rod al procesului de industria
image
„Historia Special”: 100 de ani de la încoronarea regilor României Mari
„Historia Special”: 100 de ani de la Încoronarea de la Alba Iulia