Mass-media publică sau guvernamentală?

Dacă, acum cîteva luni, Liviu Dragnea era „acuzat“ că doreşte încălcarea libertăţii de exprimare prin acel proiect de lege privind defăimarea socială – un proiect care a picat, în octombrie, preşedintele PSD a obţinut victoria printr-un nou proiect, aprobat şi votat pe repede înainte de Parlament, o lege care vizează, din nou, în opiniile experţilor mass-media şi ale societăţii civile, libertatea presei.

Vorbim despre o nouă lege controversată, legea prin care Dragnea a propus eliminarea a mai bine de o sută de taxe. Controversa e legată mai ales de faptul că printre taxele vizate se numără şi cea pentru posturile de radio şi televiziune publice. Vorbim despre o decizie populistă venită cu puţin timp înainte de alegeri sau/şi o decizie prin care Guvernul va putea controla, politic, instituţiile publice de mass-media? Legea urmează să fie aplicată de la 1 ianuarie 2017, dacă va fi promulgată şi dacă nu va fi contestată la Curtea Constituţională. Pe marginea ei au existat multe dezbateri, dar, din păcate, toate au avut loc după ce legea a fost votată, lucru punctat şi de preşedintele României, Klaus Iohannis, într-o conferinţă organizată de Active -Watch pe 10 noiembrie, la Biblioteca Naţională. Preşedintele a descris dezbaterea ca fiind „atipică, nu prin conţinut, ci prin temporizare“.

„La mijlocul lunii octombrie“, adaugă Klaus Johannis, „a existat o iniţiativă legislativă care a fost depusă la Parlament şi cred că această iniţiativă ar fi avut un impact pozitiv dacă s-ar fi respectat cîteva condiţii minimale: e vorba, evident, de o iniţiativă care a propus eliminarea unor taxe, lucru care în esenţă n-ar fi rău, avem prea multe taxe şi trebuie să reducem din ele în aşa fel încît situaţia să devină mai uşor de înţeles, mai uşor de aplicat. Să eliminăm o anumită birocraţie. Dar, din păcate, Parlamentul, dintr-un motiv pe care nu-l cunosc, dar bănuiesc că din cauza unui puseu de autosuficienţă, a intrat în procedură de urgenţă cu această iniţiativă şi cred că în nici două săptămîni au trecut iniţiativa ambele Camere şi a primit şi vot final. Important de ştiut e că, în esenţă, Guvernul a dat un punct de vedere pozitiv. Cu multe amendamente. Dacă n-ar fi fost printre aceste taxe şi cele care se plătesc pentru Televiziunea publică şi Radioul public, probabil aş fi promulgat legea pur şi simplu, chit că ar fi meritat şi celelalte taxe o abordare publică, o discuţie asupra felului în care se înlocuiesc ele şi multe alte lucruri. (…) În această situaţie mi s-a părut că întreg demersul are o problemă majoră. S-a eliminat, fără discuţie publică, finanţarea de bază pentru Televiziunea publică şi Radioul public fără a pune altceva în loc. Acea afirmaţie care s-a vehiculat că, în continuare, TVR şi RTV vor trăi foarte bine cu bani de la bugetul de stat e o chestiune care, după părerea mea, se poate realiza uşor, dar nu sînt foarte convins că asta ne dorim. (…) Am aflat cu foarte mare surprindere că nici conducerea TVR şi nici cea a Radioului n-au fost consultate în acest demers legislativ care îi priveşte. Mi se pare o abordare ciudată pentru că nu este vorba despre două SRL-uri. (…) Această dezbatere, în mod normal, ar fi trebuit să aibă loc înainte de a fi votată iniţiativa în Parlament şi nu după.“

La rîndul său, Mircea Toma, directorul Active Watch, a afirmat, într-o dezbatere găzduită de TVR, că iniţiativa „este actul final în politizarea definitivă a instituţiilor publice de mass-media care vor deveni dependente de cel care dă banii, adică Guvernul. Dependenţa de cel care dă banul o cunoaştem din experienţa televiziunilor private, unde se vede în ce hal se poate ajunge şi cît de departe de misiunea ziaristului poate să ajungă o instituţie media cînd e, practic, dependentă integral de sursa de finanţare. Prima obiecţie pe care o face Active Watch nu este însă asta, ci maniera: cum poate fi luată o decizie de o asemenea anvergură fără dezbatere publică? Cel care a luat această decizie se confundă cu Dumnezeu. Are viziune pe termen lung, ştie din ce va trăi televiziunea şi de unde vor veni acei bani şi că va fi bine. Mă refer explicit la iniţiatorul acestui proiect, Liviu Dragnea. Şi la parlamentarii care au votat in corpore această măsură. Vestea bună e că s-au tăiat nişte taxe, să ne bucurăm! Deci nu mai trebuie să dăm, teoretic, cetăţeanul primeşte ceva. În acest caz particular nu ni se dă nimic, ci ni se ia.“

De cealaltă parte a baricadei, în aceeaşi emisiune, Ana Birchall, deputat PSD, a afirmat că „trecerea acestei legi este o mare victorie. Un lucru pe care l am comis şi arătăm prin fapte că noi ne ţinem de promisiune. Legat de politizare, politizare nu se face prin asigurarea sursei de finanţare, se poate face prin numirile şi procedura de numire a consiliului de administraţie, care e numit de către Parlamentul României care e forul democratic reprezentativ al statului român. După aceea bugetul e dat de Parlamentul României.“ În plus, deputata PSD, apărînd eliminarea taxei radio-TV, a spus că aceasta era „luată cu forţa de la români, pentru că era inclusă în factura de curent. Problema pe fond este toată această panică că bugetele TVR şi ale Radioului public vor fi diminuate – e neadevărată. (…) De aceea am venit cu propunerea asta acum şi atît de repede. Pentru că am vrut s-o includem în dezbateri şi să fie adoptată pînă la începerea discuţiilor şi adoptarea bugetului pentru anul viitor ca să-şi poată produce efecte anul viitor.“

Instituţiile de mass-media publice nu o duc pe roze. Cu toate acestea, Radioul public are o audienţă şi o calitate profesională superioare Televiziunii, iar faptul că le bagi pe amîndouă în acelaşi pachet este un abuz. Chiar dacă restructurarea e necesară, după cum a afirmat într-un interviu acordat postului Bucureşti FM Cristian Tudor Popescu, „nici în cazul Televiziunii, nici în cazul Radioului această suprimare a taxei nu va îmbunătăţi activitatea celor două instituţii. A aplica Televiziunii publice această măsură e echivalent cu a lua sînge unui bolnav de cancer.“

Acest text a fost realizat într-un program de parteneriat cu Osservatorio Balcani e Caucaso pentru Centrul European de Presă şi Libertatea Presei (ECPMF), cu sprijinul Comisiei Europene. Responsabilitatea pentru conţinutul acestui text aparţine exclusiv revistei Dilema veche şi nu se poate în nici un fel considera că el ar reflecta punctul de vedere al Uniunii Europene.