Ziarişti pe bune

Publicat în Dilema Veche nr. 382 din 9 - 15 iunie 2011
Viol cu bile, ceva? jpeg

Cum e presa românească actuală, se ştie! Nu. Nu se ştie, pentru că vorbim despre ea cu gîndul exclusiv la cei cîţiva senatori de drept ai talk-show-urilor, plus cîteva zeci de reporteri TV mai mult sau mai puţin inspiraţi, mai buni sau mai modeşti cunoscători ai limbii române, stăpînind mai aprofundat ori mai superficial domeniile pe care le acoperă. Oricum, acestora din urmă – cu puţine excepţii – nici nu le reţinem numele. Dar trebuie spus ceva şi în apărarea lor: doar o (mică) parte din ceea ce produc şi din felul în care apar în vieţile noastre se află în sarcina lor – restul (inclusiv penibilităţi) sînt urmarea felului în care sînt folosiţi.

Pe de altă parte, mai ales de cînd a început să se mute pe Internet cu arme (prietenii ştiu de ce!) şi bagaje (idem), presa scrisă e tot mai anonimizată şi mai îngustă în formele de exprimare. Dacă în anii ’90 puteam vorbi despre destule voci marcante ale cuvîntului scris, despre remarcabili autori de reportaje, anchete şi interviuri, azi ziarele sînt compuse aproape exclusiv din ştiri – de multe ori preluate ad litteram de pe agenţii – şi editoriale.
 
Vă spun ceva aceste nume?

Cu toate acestea, există în România de azi, şi au existat tot timpul, ziarişti adevăraţi şi presă de calitate. În primul rînd, în agenţiile de ştiri – canale de presă esenţiale care implică un nedrept anonimat. Relativ recent, unele ziare au început să menţioneze numele autorilor de ştiri venite pe agenţii, dar, cum imaginea face cît o mie de cuvinte, absenţa ei îi lasă pe ziarişti tot în umbră. Vizibilitatea – la propriu şi la figurat – este cea care asigură notorietatea şi încrederea în competenţa ziaristului.

Vă spune ceva numele Lucia Efrim? Este, de ani buni, unul dintre cei mai tari ziarişti pe zona justiţiei. Dacă am o nelămurire legată de reţineri, arestări, procese, situaţii juridice sofisticate, pun mîna pe telefon şi o sun, profitînd de faptul că am avut bafta să-i fiu coleg la Mediafax. Ca şi Elvirei Gheorghiţă, „Doamna doctor“, mega specialist în probleme de sănătate şi învăţămînt. N-am întîlnit încă un profesor universitar sau şef de clinică să nu se însenineze cînd îi aude numele!
 
În al doilea rînd, presa online. Ultimii ani au însemnat – cum spuneam – o tristă restrîngere a printurilor, dar şi o fericită dezvoltare a jurnalismului de Internet. Astăzi există bloguri personale mai bine informate şi mai bine scrise decît unele publicaţii de trust. În plus, pe site-urile de presă şi de ştiri scriu oameni de o foarte bună calitate, care fie s-au lansat direct aici, fie au migrat dinspre celelalte canale mass-media. HotNews, de pildă, mi-a prilejuit bucuria descoperirii mai multor voci de excepţie: Anne-Marie Blăjan, „doctor“ în materie de politică externă, poate singurul ziarist român care, la începutul crizei financiar-economice mondiale, a enumerat convingător şi spectaculos avantajele pe care România le putea avea de pe urma acesteia!; Cristian Orgonaş, un neobosit cercetător al istoriei economice, capabil să producă solide – şi surprinzătoare! – comparaţii între salariile, pensiile şi preţurile din diferite perioade, inclusiv înainte şi după decembrie 1989; Dan Popa, un excelent analist economic, dacă vrei să înţelegi ce se-ntîmplă cu adevărat şi ce e probabil să se mai întîmple, trebuie să citeşti articolele lui, scrise, nota bene, într-un limbaj accesibil oricui; Vlad Mixich, hotărît să descopere toţi românii excepţionali din lume şi făcînd cu ei interviuri care se citesc cu sufletul la gură.

Oameni care nu se pricep la orice

În al treilea rînd, oameni din diferite canale de presă care, spre deosebire de cei care se pricep la orice, s-au specializat cu adevărat într-un domeniu, dînd dovadă de o cultură impresionantă, dar formulînd şi un punct de vedere clar, puternic, personalizat. Dacă vreau să ştiu cîţi bani face un film pe care o să-l văd sau nu şi să fiu la curent cu ce mişcă în lumea cinematografiei, am mai multe variante de semnături, dintre care, personal, o prefer pe cea a Iuliei Blaga. Dacă vreau să mă prind cum merge economia – la noi şi-n lume – mă uit la Moise Guran. Dacă am nevoie de o analiză meseriaşă a campionatului naţional de fotbal... Am glumit, n-am nevoie de aşa ceva.

În al patrulea rînd, în contra curentului care a dus la cvasidispariţia reportajelor şi anchetelor „de autor“, atît din presa scrisă cît şi din cea vizuală, supravieţuiesc totuşi cîţiva încăpăţînaţi ale căror filme şi emisiuni abia aştept să le văd, indiferent care ar fi subiectele alese, pentru că de fiecare dată îşi lasă amprenta inconfundabilă şi de fiecare dată e ceva interesant. Menţionînd aici numele lui Cornel Mihalache şi Răzvan Butaru, pot fi suspectat de subiectivism, căci îmi sînt colegi (şi prieteni) în TVR, dar am să adaug imediat excelenta emisiune PRO TV România, te iubesc!

Cum s-a deformat percepţia

Am lăsat intenţionat la coadă zona editorialiştilor şi a realizatorilor de talk-show, care – în ansamblul ei – a deformat grav atît percepţia asupra presei cît şi presa însăşi, prin instituirea şi cimentarea impresiei că ziaristul e un cetăţean care-şi dă cu părerea. Despre orice. Acelaşi om vorbind cu apăsare şi fără dubii despre poneiul roz, calificarea naţionalei de fotbal, ţinutul secuiesc, lista compensatelor, bacteria e-coli, războiul din Libia, mişcările tectonice, doctrine politice, subtilităţi legislative şi juridice, orice altceva. Este exact ceea ce nu fac cei amintiţi mai sus.
 
Nu e de mirare că rezultatele sînt pe măsură. Aţi avut vreodată curiozitatea să căutaţi articolele de acum doi, patru, zece ani ale vreunui editorialist VIP şi să vedeţi în ce măsură ceea ce preconiza s-a adeverit? Căci fără prorociri nu se poate! Nu se cheamă că eşti analist! Cît despre moderatori, majoritatea n-au nici o treabă cu etimologia cuvîntului, amintindu-mi de o caricatură a legendarului Matty: un arbitru de fotbal alergînd, făcînd semne largi şi strigînd: „Hai! Acum, că sîntem în avantaj!!“. Şi totuşi, chiar şi în această zonă există ziarişti adevăraţi. Dintre editorialişti, admiraţia mea se îndreaptă, de pildă, spre Alina Mungiu-Pippidi. Dintre moderatori, îmi place tot mai mult Mihai Rădulescu. Şi nu sînt singurele exemple.

Jurnalismul românesc nu este o breaslă formată din oameni care-şi vînd sufletul, din isterici şi din pipiţe care n-au reuşit (deocamdată) să-şi găsească altceva de lucru. Nu în întregime, şi nici măcar în majoritate. Cei mai mulţi dintre ziarişti sînt oneşti, muncitori şi destul de în temă cu lucrurile despre care vorbesc. Unii dintre ei sînt supercompetenţi. Unii sînt strălucitori. Din păcate, destui sînt (cvasi)anonimi. Dar nu trebuie decît să vrei, ca să reuşeşti să ajungi la ceea ce fac ei şi să fii informat pe bune.
 
Tudor Călin Zarojanu este jurnalist şi scriitor.
 

Cea mai bună parte din noi jpeg
Iubirea e testul pentru curaj
Cîteodată, îți dorești atît de mult unele lucruri încît, atunci cînd apar în viața ta, te temi că le-ai inventat chiar tu – credibil, pînă la ultimul detaliu.
Zizi și neantul jpeg
Stradale
Uneori, mai ales cînd e frumos afară, strada e pur și simplu bucurie. Te plimbi și te bucuri, fără să ai vreun motiv anume. Sau avîndu-le, de fapt, pe toate.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Ce șanse are copilul ăsta?
Probabil că vecina mea deduce doar că ne certăm și e îngrijorată din cauza asta.
E cool să postești jpeg
Simțire fără rațiune
„Azi, rețelele de socializare au impus emoția, în detrimentul rațiunii”
p 20 Minastirea Sfintul Mihail, Kiev WC jpg
Diferite diversităţi religioase
Întîlnirea religiilor cere, chiar mai intens decît politicul, cunoaşterea interlocutorului: cel din faţa ta şi Cel de deasupra tuturor.
Theodor Pallady jpeg
Religia în școală, o veche poveste
După mine, neîncrederea în autorități (partide politice, instituții publice, lideri) s-a transferat și în tabăra seculariștilor anticlericali.
p 24 D  Stanciu jpg
Cu ochii-n 3,14
L-am rugat pe Siri (aplicația cu funcție de „asistent personal”) să-mi spună istoria controversatei aplicații TikTok.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Vreau să mai verific o dată
Încerc să îmi spun, cînd nu dorm de grija tuturor lucrurilor care ar putea merge prost, că este doar o încercare a minții, care vede pericole peste tot, de a mă proteja.
Zizi și neantul jpeg
Parcul Tineretului
Așa am început să ne apropriem teritoriul parcului, colțișor cu colțișor și tufiș cu tufiș, și să nu ne mai temem de el.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Am vrut să scriu
despre sărăcie, dar am scris despre cîrciumi și despre hipsteri
Oameni tineri, relaxați, care par să nu fi muncit o zi în viața lor sau în nici un caz o muncă din asta mai de duzină, numai treburi fine, intelectuale.
p 20 jpg
Sărăcia lucrurilor. Despre felul de a vedea al celor simpli
Cei simpli se află în posesia unui adevăr pe care îl știu și copiii încredințați de ocrotirea părintească: aceea că lumea, în absența lui Dumnezeu, este prea fragilă pentru a putea exista.
E cool să postești jpeg
Violența contra profesorilor
„Violența împotriva profesorilor este în creștere”, titra la sfîrșitul anului trecut și Tagesschau un articol despre un sondaj recent, potrivit căruia „Insultele, intimidarea și atacurile fizice împotriva profesorilor au ajuns să fie la ordinea zilei în multe școli din Germania”.
foto BTC DV bis jpeg
Latina la bacalaureat
Se poate începe cu pasul just și minimal al reintroducerii latinei ca materie de bacalaureat.
p 24 S  Voinescu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cîndva în anii ’70, Coreea de Nord a făcut o comandă de o mie de mașini Volvo, pe care nu le-a plătit nici pînă azi. La fiecare șase luni, suedezii le reamintesc să facă plata.
Zizi și neantul jpeg
Mame și mama
Nu mi-a plăcut niciodată prea mult ziua de 8 Martie.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce film revedem astăzi?
Revizionările ne oferă confort emo­țio­nal, ne dau un sentiment de control asupra vieților noastre și ne conectează cu tre­cutul.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Scriitorul – o specie sălbatică
Am prieteni scriitori care îmi zic: lasă, bre, că scriem pentru generațiile viitoare!
p 20 WC jpg
Nimbul după Bizanţ
Ortodoxia ca model de societate – centrat pe viaţa în Biserică, pe liturghie şi monahism – a fost un model viabil în secolele post-bizantine.
Theodor Pallady jpeg
Paradisul învățaților din actuala patrie a deconstrucției
Războiul cultural declanșat în marja postmodernității a exacerbat contrastul ideologic dintre Epoca Luminilor, moștenitoare a Renașterii umaniste, și Evul Mediu obligatoriu „întunecat”.
p 24 I  Morosan jpg
Cu ochii-n 3,14
Fără cîini cu capul scos pe geamurile mașinilor din Florida – asta vrea să obțină o propunere de lege.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Dispariții
Mai toate cărțile de self-help sugerează să te porți cu oamenii ca și cînd i-ai vedea pentru ultima dată.
Zizi și neantul jpeg
Mărțișoare
Originale și înduioșătoare în hidoșenia lor. Ba, de destule ori, chiar în frumusețea lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Fricile mici, „fricuțele”, cum le-ar numi casiera de la supermarket
Am mai spus-o, mă consider un om fricos și îi admir pe cei care în diferite situații, de război, de epidemie de ciumă, de revoltă populară, de activism, dau dovadă de curaj.
E cool să postești jpeg
Micii răsfățați, marii neadaptați?
Copilul nu s-a lăsat înduplecat, continuîndu‑și injuriile și micile violențe, cu o atitudine de zbir, impunîndu-și, în cele din urmă, autoritatea și ronțăind ciocolata.

Adevarul.ro

image
Vietnamezii din Timișoara, filmați când prind popândăi pentru a-i mânca. Animalele sunt protejate de lege VIDEO FOTO
Mai mulți cetățeni vietnamezi, care locuiesc în căminul fabricii Smithfield de pe strada Polonă din Timișoara, au fost filmați în timp ce săpau pe un câmp și prindeau popândăi.
image
Revelațiile unor unguri în România. „Până la urmă, m-am înșelat în privința Transilvaniei și a lor”
Zsolt și Daniel sunt doi tineri din Ungaria care au vizitat pe rând România și au vorbit despre surprizele pe care le-au avut în momentul în care au ajuns să cunoască români și chiar să-și facă prieteni.
image
Care sunt cele 3 zodii care mint fără nicio remuşcare
Din punct de vedere al horoscopului există zodii care sunt mai mult sau mai puţin predispuse a se regăsi pe lista mincinoşilor.

HIstoria.ro

image
Irina Bossy-Ghica: „Îmi consacru toate eforturile pentru a reconstrui ceea ce înaintașii mei au clădit”
Stră-strănepoata lui Ion Ghica și a lui Gheorghe Grigore Cantacuzino a plecat din România în liceu, în 1973, și s-a reîntors prima oară 17 ani mai târziu, după „Revoluția” pe care ține s-o scrie cu ghilimele.
image
Basarabia în anul 1917. Atunci când Unirea nu se întrevedea
Colapsul economic cauzat de starea de război, criza alimentară care a debutat în toamna anului 1916 și tensiunea politică crescândă au creat o situație explozivă în Imperiul Rus, care a culminat cu răsturnarea autocrației țariste, în urma Revoluției ruse din februarie 1917.
image
Populația Bucovinei în perioada stăpânirii austriece
În perioada stăpânirii austriece s-au modificat substanțial atât structura etnică, cât și cea confesională a populației din Bucovina, iar efectul cel mai nefast a fost asupra populației românești.