Viaţa fără televizor

Publicat în Dilema Veche nr. 285 din 29 Iul 2009
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Au existat cîteva perioade în viaţa mea în care am funcţionat fără televizor. Acestea au fost prefigurate înainte de ’89, cînd trebuia să mă limitez la cele două ore ale televiziunii române, în timp ce toţi colegii mei se puteau uita şi la bulgari (nu ştiu de ce ai mei nu şi-au instalat niciodată antenă să prindă programele vecinilor de peste Dunăre, nici măcar un lighean de aluminiu, cum aveau cei mai mulţi). Prin urmare, am învăţat cuvintele bulgăreşti din poveştile colegilor de clasă: naruşenia (de la cei care se uitau la fotbal), lecanoşti deţa (de la cei care aveau norocul să vadă desenele animate), studio x (de la cei care se lăudau că au văzut nu ştiu ce film cu Alain Delon). În fine, studio x nu prea e în bulgară, dar la vremea aceea era un brand bulgăresc al cărui nume toţi îl rosteau cu admiraţie şi respect. În 1990, după Revoluţie, eram student şi stăteam într-un cămin din Grozăveşti. Nu aveam televizor, dar trăiam nemijlocit evenimentele care ar fi putut să fie transmise de TVR, dar nu se întîmpla asta din cauza ceţii. Am fost în stradă şi în ianuarie, cînd Iliescu a fost întrebat de o tanti isterică ce a făcut în ultimii cinci ani, şi în Piaţa Universităţii, cînd Marian Munteanu ne urla de la balcon "În genuuunchi! Cine nu se aşază în genunchi e securiiiist!" şi în iunie, cînd au venit băieţii cu gîrbace şi lămpaşe, iar eu, purtător de ochelari şi barbă, am scăpat cu fuga de interesul subit pe care-l aveau pentru mine. În vremea aceea, părinţii mei, care locuiesc în provincie, se uitau numai la televizor şi, cînd mergeam pe-acasă, aveam lungi discuţii cu ei, în care le explicam că Iliescu nu e chiar omul blînd şi zîmbitor pe care-l văd ei pe ecran şi că nici cei care se strîng în Piaţa Universităţii nu sînt drogaţi sau plătiţi cu dolarii lui Coposu. Desigur, discuţiile cu ai mei nu duceau la nici un rezultat şi se lăsau de fiecare dată cu ceartă. Pe la sfîrşitul anului 1998, mi s-a ars televizorul din cauza unei suprasarcini de pe reţeaua electrică şi, cum în momentul acela nu aveam bani să-mi cumpăr un altul, au urmat cîteva luni fără. În ianuarie ’99 a fost ultima mineriadă şi exact în zilele acelea mă lovise gripa. Eram la pat, cu temperatură de peste 40 de grade. Ţin minte că eram năuc de febră, dar stăteam cu urechea lipită de aparatul de radio, unde se comenta ca la fotbal cum înaintează minerii prin Valea Jiului şi trec de barajele de jandarmi, cum se tot apropie de Bucureşti sau cum se luptă la Costeşti. Odată cu "Pacea de la Cozia", febra mea a început să dea înapoi şi mi-a scăzut şi interesul pentru lucrurile extraordinare care se întîmplau în lume. Deşi nu realizam acest lucru, televizorul îmi lipsea, iar în acea perioadă am scris o proză care reproducea inconştient stilistica televizuală şi care e cel mai sîngeros text pe care l-am scris vreodată " cu organe amputate şi arteziene de sînge. Ultima perioadă fără televizor a fost în timpul unei burse de un an în Germania, în 2005. Urmăream ce se întîmpla în ţară pe ediţiile online ale ziarelor, dar la scurt timp mi-am dat seama că-mi scapă ceva, aşa că m-am lăsat păgubaş. Nu aveam acces la declaraţiile şi la zgîndăreala prin gard dintre Băsescu şi Tăriceanu şi nici la amplele dezbateri televizate care urmau. Am pierdut şi episodul în care Dana Războiu a fost alungată, cu scandal, de soţul ministru. Şi multe altele de genul acesta. În Germania, aveam program de scris (şi am terminat un roman) sau de mers pe bicicletă (şi parcurgeam zilnic între 30 şi 50 de kilometri). M-am întors cu o carte şi cu o condiţie fizică excelentă, dar eram total rupt de luptele care se dăduseră pe malurile Dîmboviţei. O vreme, colegii din presă au rîs de mine că descopeream, candid, lucruri care se încheiaseră de mult. Dar am recuperat, iar acum sînt conectat, prin televizor, la pulsul evenimentelor. Dacă o mai alungă şi actualul soţ pe sărmana Dana Războiu, voi afla asta în timp real.

image png
Oamenii din fotografii
Să-i facem să supraviețuiască.
image png
Malliștii
După film, ne-am dus să ne căutăm mașina în parcarea subterană, acolo, în hruba aia imensă și întunecoasă se termină fericirea.
image png
Lectura, antidotul violenței?
Cel mai des, este invocată lipsa timpului: „N-am mai citit pentru că m-a copleșit oboseala”.
image png
Mărturia lui Pascal
Cuvinte care „nu vor trece”, pline de „har și de adevăr”.
p 20 Iași WC jpg
Provincia ca problemă
Iar faptele, cîte și cum se fac ele, capătă cadențe cosmice, ca în sfîșietorul testament al Olguței.
p 21 la Lorin WC jpg
Olimpul litoralului românesc (2)
Ceva din spiritul stațiunii, un je-ne-sais-quoi, îi face și pe sportivii de performanță să își facă aici cantonamentele.
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Lacrimile ei se amestecă cu cele ale acestui bazin“.
image png
Toate lucrurile care s-au schimbat
E nevoie de atît de puțin după ce anii își fac treaba.
image png
Capoate și feminități
Așa, diferențele dintre interior și exterior erau într-o măsură abolite.
image png
Piața Romană
Fetele de 20 de ani de acum nu-și mai pierd vremea în astfel de bodegi.
image png
Zgomotul și furia
Drept urmare, există mai multe metode tradiționale de a riposta unui vecin zgomotos.
image png
Cîteva note despre agapa creștină
Evident că nimeni, mîncînd laolaltă, nu stătea să filosofeze. Eram însă alături de Domnul.
p 20 Arik Ascherman WC jpg
Traumă şi discernămînt
Dar, în ciuda singurătăţii şi a primejdiilor acum mult mai aspre, rabinul îşi continuă patrularea, nu părăseşte paza.
p 24 D  Stanciu jpg
Cu ochii-n 3,14
Într-un supermarket, la raionul de alimente exotice, am descoperit mămăliga ambalată în vid, „gata preparată”.
image png
Lumi fragile
Am perceput „schimbul de scrisori”, formulare care în curînd va trece și ea într-o arhivă a limbii, ca pe un fel de apel la memorie.
image png
Frig și acasă
Cert e că, în ciuda condițiilor aparent vitrege, m-am simțit acasă acolo.
image png
p 20 Nichita Stanescu adevarul ro jpg
Alte vieți
Toate aceste vieți se hrănesc cu posibilul, mai mult decît cu realitatea lumii în care se petrec.
image png
Degetul lui Lazăr
Deși îl vor vedea pe celălalt Lazăr revenind din mormînt, în carne și oase, unii dintre martori nu vor crede.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Radu Cosașu ar fi împlinit săptămîna trecută, pe 29 octombrie, 93 de ani.
image png
Cine ascultă o casă? – despre reutilizarea fondului construit existent –
Pe 8 noiembrie este sărbătorită la nivel mondial Ziua Urbanismului, care aduce în prim-plan problemele și efectele urbanizării asupra societății și a mediului.
image png
Auriu și umbră
Ci păstrîndu-ne, dacă nu auriul, măcar aspirația către el. Și o portiță de acces.
image png
Avoidant sau secure? Mai există limba română?
E un cuvînt care reprezintă o categorie importantă în viața lor de cartier – deduc eu din ce povestesc ei.
image png
Prețuirea incompetenței
Această bursă de merit nu mai are nici o legătură cu valoarea sau cu succesul.

Adevarul.ro

image
Situație scandaloasă în Ungaria pentru mai mulți români care voiau să ajungă la Viena cu trenul. „Blesteme și înjurături”
Mai mulți români care călătoreau cu trenul dinspre București spre Viena au avut parte de o surpriză neplăcută la Budapesta. Întâmplarea a fost relatată pe rețelele de socializare de unul dintre călători.
image
Lacul din România care crește continuu, interzis. De ce nimeni nu mai are voie să se apropie de ape VIDEO
Un lac format natural, în ultimii 15 ani, într-o fostă carieră minieră din Hunedoara este considerat riscant, după ce a atins adâncimi impresionante, iar oamenii nu mai au voie să se apropie de el
image
Viața în cel mai mic sat de munte din România. Toate gospodăriile au fost îngrămădite pe un deal VIDEO
Merișoru de Munte se numără printre cele mai mici sate din România. Gospodăriile sale sunt înghesuite pe un deal, iar în sat locuiesc permanent câțiva vârstnici. Așezarea pitorească din Ținutul Pădurenilor îi atrage pe turiști.

HIstoria.ro

image
Unirea Bucovinei „în vechile ei hotare” cu România
Dezmembrarea Austro-Ungariei a permis și românilor din Bucovina să dispună așa cum doresc de propria soartă.
image
Vizita lui Cuza la Istanbul, după Unirea din 24 ianuarie 1859: Turcii resping, jigniți, bacșișul!
După Unirea din 24 ianuarie 1859, un eveniment major pentru Domnia lui Cuza l-a constituit vizita domnitorului la Constantinopol.
image
Japonia oferă „despăgubire de consolare” femeilor folosite ca sclave sexuale în al Doilea Război Mondial
Un tribunal sud-coreean a ordonat Japoniei să despăgubească un grup de femei care au fost forțate să lucreze în bordelurile militare în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, relatează BBC.