Unde duce jurnalismul colectiv

Publicat în Dilema Veche nr. 162 din 16 Mar 2007
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Jurnalismul colectiv/cetăţenesc, care se manifestă mai ales pe Internet, în construcţii de tip Web 2.0, este considerat de unii ca asasinul (colectiv) al mijloacelor de informare clasice, în timp ce alţii îl iau cu greu în seamă sau, dacă ştiu ceva despre el, îl persiflează. Cît şi cum vor schimba noile modalităţi de comunicare faţa lumii, pînă la urmă? Deşi e prea devreme pentru un răspuns definitiv, cîteva caracteristici ale fenomenului sînt în acelaşi timp premisele unui răspuns la întrebare. Despre ce e vorba, pînă la urmă? În ultimii ani, pe Internet, oameni fără experienţă de comunicare au început să-şi dea cu părerea sau să furnizeze informaţie în cele mai variate domenii. Ceea ce în presa clasică exista doar marginal, sub forma scrisorilor pe adresa redacţiei sau a interviului colectiv pe stradă (aşa-numitul vox pop), a devenit un fenomen cvasigeneral. Toată lumea nu numai că are ceva de spus, dar o şi spune prin intermediul unor platforme uşor de mînuit şi, în plus, gratuite. Blog, Wiki, Youtube. Platformele de exprimare în acest stil (adică paginile de Internet şi facilităţile oferite de acestea) sînt nenumărate, însă cele mai de succes pot fi încadrate în trei categorii. Se ştie despre blog că a însemnat, pînă nu de mult, jurnal personal, adică o succesiune de însemnări aşezate pe pagina de Internet, de la coadă la cap, dar în ultima vreme programele şi site-urile de blog sînt folosite pentru cele mai diferite conţinuturi, de la cărţi începute pe Internet şi destinate tiparului, pînă la site-uri aproape clasice de ştiri. Softurile de tip Wiki permit organizarea şi prezentarea informaţiei în stilul celebrei Wikipedia, adică în pagini care corespund articolelor. Noutatea principală se referă la faptul că articolele pot fi, în general, create şi editate de către oricine. Curios, acest sistem a funcţionat foarte bine pentru domeniile cele mai diverse (pornind de la generalităţile de pe Wikipedia.org), fiindcă e mult mai greu să distrugi o pagină, decît să revii la forma anterioară, bună sau cel puţin acceptabilă, a textului. În fine, YouTube, Google Video şi celelalte platforme din aceeaşi categorie sînt stomace de struţ în care se stochează cele mai diferite tipuri de filme şi filmuleţe. În general, e vorba de clipuri de cîteva minute, multe din ele originale, altele decupate din seriale, lungmetraje, emisiuni TV produse de profesionişti. Tot acest ansamblu de practici este destul de vag desemnat cu numele de Web 2.0, care se referă, în acelaşi timp, la conţinut, la platformă şi la modalitatea de utilizare. Democratizarea comunicării. Dacă "democratizarea artei" s-a referit mai curînd la accesul la creaţie al întregii societăţi, odată cu fenomenul Web 2.0 se poate vorbi de o "democratizare a comunicării" care priveşte mai curînd producţia de conţinut. Numărul total al blogurilor existente în întreaga lume se ridică, după unele surse, la peste 100 de milioane. Cu alte cuvinte, cam 1 din 50 de locuitori ai Terrei şi-a făcut un cont pe un site gratuit ca Blogger.com sau Wordpress.com. Nu întotdeauna însă a şi scris folosind acel cont şi, dacă a scris, nu în toate cazurile a fost citit. La fel, numărul enciclopediilor Wiki e considerabil, ca şi al articolelor din enciclopedii, iar filmele personale puse pe YouTube sînt nenumărate. Jurnalismul colectiv este aşadar un succes din punctul de vedere al producţiei de conţinut. Din punctul de vedere al receptării, "prea puţine flori poartă rod", deşi în cazurile de succes se poate vorbi de cifre notabile. YouTube a depăşit 100 de milioane de vizionări de clipuri pe zi, iar un blog românesc popular, despre fotbal, precum al lui Cătălin Tolontan, are cam 6.500 de vizitatori pe zi, în timp ce cotidianul Sport Total vinde, cu cheltuieli infinit mai mari, 3800 de exemplare zilnic. Nişa. Un blog deschis la unul din marii provideri gratuiţi nu costă nimic (dacă nu punem în calcul conexiunea la Internet), iar un altul, cu domeniu propriu şi găzduire specială pe un server, costă cam 150 de euro în primul an. La astfel de cheltuieli, conceptul e sustenabil pentru domenii înguste, de la creşterea porumbeilor la aparate foto cu film. Nimeni nu te poate împiedica să începi şi o minienciclopedie pe aceeaşi temă, cu aceleaşi costuri, iar a pune filme pe YouTube se reduce la preţul camerei digitale, de 2-300 de euro. Este motivul pentru care Web 2.0 are efectiv succes în zone de acest tip şi îmbogăţeşte informaţia existentă în mediile de informare clasice. Legăturile. Web 2.0 nu înseamnă însă doar o "coadă lungă" de astfel de miniresurse de informaţie, ci şi motoarele de căutare tip Google, care te duc la ele, şi hăţişul greu de descris de legături dintre ele. E vorba de listele de pe pagina de intrare (blogroll), dar şi de subsolul blogului, unde se poartă discuţiile, de agregatoare de bloguri (care grupează conţinutul cîtorva sute de jurnale) ş.a.m.d. Pe o astfel de reţea poate avea loc aşa-numita promovare virală, în care o poză sau un clip amuzant, dar cu un mesaj publicitar nedominant, este lansată şi trimisă mai departe în comunitatea de mini-site-uri. Cultura fragmentului. Într-o astfel de înlănţuire hipertextuală, disciplinele teoretice, în accepţiunea lor de edificiu, îşi pierd identitatea şi structura, devin o amorfă colecţie de "curiozităţi". Acest tip de prezentare induce, desigur, o cultură mozaicată la cei care beneficiază de ea, adică în curînd întreaga omenire. Ceea ce e rău, fiindcă profunzimea e rareori atinsă în astfel de condiţii. Dar este în egală măsură bine, fiindcă un astfel de minienciclopedism sau wikipedism corespunde curiozităţii naturale a omului şi îl vindecă de boala supraspecializării. Adevărul statistic. Ioan Mărgărit, editorul HotNews.ro, se referea la "verificarea statistică" a informaţiei, pe motoarele de căutare. Cea mai simplă formă a ei se referă la ortografia unui nume străin. Google, de pildă, dă ceva mai puţin de 700 de rezultate pentru "Jean Baudrilard", cu un "l", dar peste 2,6 milioane pentru "Jean Baudrillard", aşa că putem presupune că forma corectă e cea de-a doua. Pe acest gen de criteriu de adevăr se poate construi, desigur, o logică probabilistică, mai difuză, dar mai utilă azi decît Organonul lui Aristotel. Pseudonimitatea. E un cuvînt de dată recentă, care se referă la cvasianonimatul de care poţi beneficia pe Internet. De la apariţia acestuia, oamenii îşi iau pe Web nume de împrumut, în scopuri ne-oneste (atacuri la adresa altuia, pe forumuri) sau din amuzament. Gradul de anonimat pe care îl asigură în realitate Internetul e foarte redus, fiindcă orice comunicare lasă urme. Însă pseudonimele folosite corespund, în ultimă instanţă, unui anume comportament şi caracter virtual, care le completează pe cele din viaţa concretă. Personalităţile noastre se accentuează, pe Internet, sub pseudonim, ca în timpul unei beţii. Ceea ce iarăşi dă naştere unui caracter apăsat retoric. Entertainment-ul. Lumea vrea mai puţin să se informeze, pînă în pînzele albe, pe Web 2.0, dar şi la televiziunile comerciale sau în tabloide. Trebuinţele de pe nivelele de bază ale Piramidei lui Maslow sînt satisfăcute, aşa că noua comunicare - şi nu numai Internetul - se ocupă mai mult cu distracţia, decît cu "terapia cognitivă" pe care o asigură tradiţional presa. E drept însă că în interiorul entertainment-ului apar noile probleme politice, referitoare la gen, etnie, ecologie, trai sănătos şi aşa mai departe. Concluzie. Facilităţile copioase oferite de Internet duc la "balonare informaţională". Mulţi scriu, puţini citesc, iar de la un nivel minim al discursului încolo, succesul depinde de întîmplare şi promovare, mai curînd decît de calitatea deosebită/noutatea/relevanţa mesajului. E prea devreme ca să putem şti cum va ieşi omenirea din aşa-numita "Revoluţie Web 2.0" sau, măcar, dacă această revoluţie are rost. Cert e doar faptul că zgomotul a început să se aglutineze în serii cu sens, pe Wikipedia, blogurile vizitate sau YouTube. Tandemul presă tradiţională-new media nu este încă pus la punct, dar, la un moment dat, din el va rezulta o lume coerentă din punct de vedere informaţional. Diferită de cea de azi, dar nu întoarsă pe dos.

Sanatatea ficatului  Cum identifici semnele unui ficat bolnav jpg
Sănătatea ficatului: Cum identifici semnele unui ficat bolnav
Ficatul este un organ vital în corpul omului, fiind implicat în sute de procese, printre care: digerarea alimentelor, eliminarea deșeurilor din organism și producerea unor factori de coagulare care facilitează circulația sângelui.
Rolul esential al adjuvantilor in optimizarea pesticidelor jpg
Rolul esențial al adjuvanților în optimizarea pesticidelor
Condițiile de mediu, intemperiile, buruienile, precum și bolile și dăunătorii plantelor reprezintă tot atâtea provocări pentru fermierii moderni.
IMG 20240408 WA0011 jpg
Casa Memorială „Amza Pellea”, din Băilești, a fost redeschisă publicului
Manifestările dedicate cinstirii memoriei îndrăgitului actor român, născut în inima Olteniei, au debutat pe 6 aprilie, pe scena Teatrului Național Marin Sorescu din Craiova, locul în care și-a început fascinanta călătorie în lumea artistică.
pompy ciepła (2) jpg
Pompe de căldură - utilizarea, funcționarea și tipurile acestora
În ultimii ani, pompe de căldură s-au remarcat intre dispozitivele utilizate în sistemele moderne de încălzire.
header piese jpg
Sfaturi pentru conducătorii care apreciază piese auto online de calitate și serviciile unor profesioniști
Achiziționarea de piese auto online poate fi o modalitate convenabilă și eficientă de a-ți repara sau întreține mașina.
masa de paste jpg
Cum să aranjezi o masă festivă perfectă: trei sfaturi utile
Nu mai este mult până la sărbătorile de Paște. Chiar dacă poate părea cam devreme să începi pregătirile de sărbătoare, poți începe planificarea de pe acum dacă vrei să-ți impresionezi invitații.
caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.

Adevarul.ro

image
Cât de mult ne influențează emoțiile destinul. Psiholog: „Cine le stăpânește, își controlează cu adevărat viața”
Nu punem mare preț pe forța emoțiilor, considerând că, de fapt, gândurile și programele mentale sunt cele care ne controlează destinul. Acest lucru este adevărat doar într-o anumită măsură, pentru că stările pe care le experimentăm zilnic au un rol determinant în viața personală și profesională.
image
Cel mai mare inamic al speciei umane. Are numai 6 mm, dar ucide anual aproape un milion de oameni
Cel mai mare inamic al umanității este de fapt o insectă banală, pe care o întâlnim inclusiv în România. Țânțarul este responsabil de moartea a 830.000 de oameni anual, iar specialiștii consideră că această insectă prin efectele produse a schimbat efectiv istoria umanității.
image
Tânăra care a făcut un scop în viață din a-i ajuta pe alții. Bistro-ul ei social, loc de întâlnire al celor ce vor să ajute
Când dorința de a face bine întâlnește inteligența umană, iese un bistro social. O tânără din Baia Mare a pus bazele unei astfel de afaceri tocmai din dorința de a face bine. Despre inteligența ei ne-a convins în momentul în care a început să vorbească despre această afacere, făcută pentru a ajuta

HIstoria.ro

image
Cum au construit polonezii o replică a Enigmei germane
Cu toate că germanii au avut o încredere aproape totală în integritatea comunicațiilor realizate prin intermediul mașinii de criptare Enigma, în final această credință s-a dovedit eronată, în primul rând subestimării capabilităților tehnologice și ingeniozității umane ale adversarilor.
image
Cine erau bancherii de altădată?
Zorii activităților de natură financiară au apărut în proximitatea și la adăpostul Scaunului domnesc, unde se puteau controla birurile și plățile cu rapiditate și se puteau schimba diferitele monede sau efecte aduse de funcționari ori trimiși străini ce roiau în jurul curții cetății Bucureștilor. 

image
A știut Churchill despre intenția germanilor de a bombarda orașul Coventry?
Datorită decriptărilor Enigma, aparent, Churchill a aflat că germanii pregăteau un raid aerian asupra orașului Coventry. Cu toate acestea, nu a ordonat evacuarea orașului și nici nu a suplimentat mijloacele de apărare antiaeriană.