Televiziunile din România şi violenţa

Acum două săptămîni, Consiliul Naţional al Audiovizualului a dat publicităţii un studiu realizat pe baza monitorizării televiziunilor de la noi în perioada 13-19 octombrie 2008, intitulat "Măsurarea gradului de violenţă prezent în programele audiovizualului românesc" (coordonatori: prof. dr. Ioan Drăgan, prof. dr. Poliana Ştefănescu). "La noi în ţară, violenţa televizuală se menţine la cote ridicate (...). Acest fapt indică dominarea, la nivelul televiziunilor româneşti, a modelului primar al televiziunii senzaţionale şi consumeriste. Se constată o evoluţie paralelă între diversificarea şi creşterea violenţei în viaţa cotidiană şi punerea în scenă a violenţei pe ecranele TV, dar mai ales o prezentare mai dramatică şi spectaculară a violenţei reale în emisiunile informative şi o estetizare tot mai spectacularizantă a violenţei ficţionale. Astfel, violenţa este prezentată adeseori ca o conduită socialmente acceptabilă; ca o sursă de plăcere normală; scenarizările dau o imagine excesiv conflictualizantă a relaţiilor sociale şi a rolului violenţei ca mod de reglementare a relaţiilor sociale" - ne spun autorii studiului publicat de CNA. Ei mai vorbesc despre violenţa prezentată la televiziune ca un "dat natural", lucru la care participă deopotrivă subiectele prezentate, dar şi felul în care acestea sînt puse în pagină: "Combinarea unei scheme cultural-valorice maniheiste şi naturalizante (lupta Binelui şi Răului, legea celui mai puternic, înfruntarea ca trăsătură a interacţiunii umane din zona interpersonală intimă - ceea ce vedem sistematic în schema narativă a serialelor americane difuzate şi la noi) cu procedeul tehnic al filmării preferenţiale în Ťplan apropiat» (deci asocierea dintre o anumită schemă narativă şi anumite procedee de vizualizare) favorizează reprezentarea violenţei şi agresivităţii ca un fapt uman natural (mai puţin cultural), ceea ce conduce la o reprezentare a violenţei televizuale într-o perspectivă apropiată darwinismului social." Violenţa verbală, la mare preţ Conform studiului, cel mai frecvent tip de violenţă întîlnit în emisiunile analizate a fost cel al violenţei verbale. Acest rezultat era de aşteptat, avînd în vedere că perioada monitorizată a fost una pre-electorală, cînd înfloreau atacurile între cei aflaţi în cursa politică. Cu toate acestea, nu talk-show-urile se află pe primul loc în ceea ce priveşte numărul mediu de violenţe pe oră, ci pe ultimul loc, cu doar 8,3. Sînt întrecute de reality-show-uri (cu 20,7 acte de violenţe pe oră, în medie) şi de emisiunile de divertisment (17,5). La rîndul lor, reality-show-urile sînt depăşite de producţiile prezentate pe canalele de desene animate: 27 de acte violente/oră la Cartoon Network şi 22 acte violente/oră la Jetix (Minimax are "doar" 13 acte violente/oră). Judecînd violenţa televizuală global (cea ficţională şi cea prezentată ca reală), campioana din punctul de vedere al frecvenţei actelor agresive este Acasă TV, urmată, în ordine, de Prima TV, OTV şi PRO TV. Judecînd după tipologia violenţei pentru fiecare post în parte, PRO TV are cel mai mare procent de violenţă fizică (52,7%), în raport cu celelalte forme de agresiune, urmat de Antena 1 (34,7% violenţă fizică) şi TVR 1 (34,6% violenţă fizică). Real şi ficţional Autorii studiului au împărţit formele de agresivitate prezentate la televizor în două mari categorii: "violenţă reală", prezentată în emisiunile de ştiri şi în reality-show-uri, şi "violenţă ficţională", cea din filme. Emisiunile care furnizează cea mai mare pondere de "violenţă reală" sînt, desigur, cele de ştiri. Dacă numărul mediu al ştirilor într-un jurnal variază între 16 şi 25, numărul celor violente este între 5,5 şi 12,6 pe jurnal. Aici, primul loc este ocupat de Prima TV (12,6), urmată de PRO TV (9,8) şi Realitatea TV (8,1). Cel mai scăzut număr de ştiri violente pe jurnal (5,5) este la TVR 1. Cît priveşte "violenţa ficţională", pe primul loc se află Acasă TV, urmat de PRO TV, Prima TV, Antena 1 şi, în finalul clasamentului, TVR 1 (aproape la jumătate faţă de primul clasat). Autorii studiului fac observaţia că acest clasament trebuie contextualizat - Acasă TV este un canal tematic (filme) şi e normal ca el să aibă valori ridicate de "violenţă ficţională". Un indicator mai obiectiv - ne spun cei care au realizat studiul - este cel care analizează "frecvenţa medie a actelor de violenţă pe oră de emisiune". Din această perspectivă, cel mai violent canal este Antena 1 (cu o medie de 40 de acte pe oră), urmat de PRO TV, Acasă TV, Prima TV şi TVR 1. Cursuri de agresivitate pentru copii După cum spuneam mai sus, cea mai mare concentraţie de acte violente pe oră se înregistrează pe canalele de desene animate. Aici, campionul este Cartoon Network, urmat de Jetix şi Minimax. Cartoon Network este cel mai violent canal nu doar prin frecvenţa actelor de violenţă, ci şi prin durata acestora: dintr-o oră de emisiune, pe acest canal 22,6 minute sînt dedicate violenţei - asta însemnînd că, peste o treime din timp, copilul vede acte agresive. Ne putem gîndi că violenţa din desene animate e benignă: dacă Jerry îi dă lui Tom cu tigaia în cap, aceasta nu-i împinge pe copii să se ia la bătaie între ei. Studiul ne spune însă că scenele violente au din ce în ce mai mult ca protagonişti oamenii: "Jetix prezintă cele mai Ťumanizate» programe, actorii iniţierii actelor de violenţă fiind, în general, oameni (în 68,6% dintre cazuri). Desenele animate de pe acest canal sînt foarte Ťrealiste», fiind, din ce în ce mai mult, nu doar sub formă de desen animat cu personaje oameni, ci, mai nou, cu două seriale neanimate, cu actori oameni". Autorii studiului observă că, în cazul desenelor animate, "este semnificativă amalgamarea elementelor de real şi ficţional care compun universul prezentat. Ca urmare, indicatorii violenţei, corelaţi cu gradul de autenticitate al universului prezentat sporesc gradul de nocivitate al violenţei din desenele animate. Imaginile violenţei sînt mai directe, mai insistente, mai repetitive". Tendinţa de a realiza senzaţionalul cu ingrediente agresive nu este proprie televiziunilor româneşti, ea se întîlneşte şi la cele din Occident. Se pare însă că noi am mers ceva mai departe. Concluziile acestui studiu sînt că "amploarea scenarizării violenţei în programele TV din România o depăşeşte pe cea din ţările vest-europene". (Cezar Paul-Bădescu)