Şoc şi groază sub nămeţi

"Este iarnă. Sîntem un popor de distruşi. Toţi românii fac sute de kilometri pe jos prin nămeţi, jumătate din populaţie naşte şi cealaltă populaţie face dializă, singurul elicopter din Europa abia face faţă, pîine nu a mai mîncat nimeni de la Paştele trecut, cine nu a îngheţat încă se va îneca cît de curînd, eu n-aş mai avea curaj să trăiesc, cam asta este concluzia." Am citat dintr-un post recent de pe un blog (nenea.wordpress.com). Într-adevăr, ştiriştii de la televiziunile noastre bîţîie din picior nerăbdători în aşteptarea Apocalipsei. Visează cu ochii deschişi la catastrofe grandioase, în care mînia lui Dumnezeu să se abată asupra Pămîntului, soarele să se acopere de un nor gros de fum, apele să se reverse din matca lor şi să invadeze uscatul, pămîntul să se cutremure şi să crape în falii adînci, oraşele să fie înghiţite, iar oamenii să moară pe capete. Toate acestea pentru ca, desigur, cei rămaşi în viaţă să se uite cu nesaţ la ştirile de la televizor şi astfel să le facă rating. Pînă la marele moment care să-i facă fericiţi, ştiriştii încearcă să-şi fabrice mici tranşe de fericire cotidiană. Pentru asta, o bună soluţie este să-ţi faci abonament la Poliţie. Şi la departamentul criminalistică, dar mai ales la circulaţie. Cum se întîmplă ceva, dai imediat pe post - şi se întîmplă zilnic destule evenimente care să intre în vizorul Poliţiei; din 20 de milioane cîţi sîntem, s-or găsi cîţiva care să dea în cap sau să înjunghie şi alţi cîţiva care, "pe fondul neadaptării vitezei, să piardă controlul volanului". Ştirile cu mortăciuni - cum sînt numite cu voluptate prin televiziuni - îi energizează pe ştirişti şi fac să le crească pofta de viaţă. Asta cu atît mai mult cu cît induc în rîndul telespectatorilor, prin acumulare, sentimente care prefigurează Apocalipsa: mor oamenii ca muştele pe străzile patriei (în cazul accidentelor) şi s-a înrăit lumea, oamenii nu mai au nimic sfînt (în cazul crimelor) - deci vine sfîrşitul. Dacă, din cînd în cînd, mai sare în aer şi cîte-o butelie, treaba e de-a dreptul minunată. O altă metodă prin care cei din televiziuni îşi alimentează foamea de Apocalipsă este folosirea în titlurile ştirilor a cuvintelor "şoc", "groază" sau a derivatelor acestora. Soluţia perfectă este, desigur, utilizarea celor două cuvinte simultan: "şoc şi groază". Dacă, însă, la toate nenorocirile zilnice făcute de mîna omului se adaugă şi contribuţia naturii, ştiriştii sînt de-a dreptul în al nouălea cer. Încep să-şi frece mîinile încă de la anunţarea codului galben - şi trîmbiţează euforici că va veni prăpădul. Cînd, în fine, se abate şi prăpădul (în cazul nostru nu un tsunami devastator, nu un cutremur care să radă oraşele, nu un asteroid care să devieze Terra de pe orbită, ci o ninsoare ceva mai consistentă) intră cu toţii în frenezia pe care le-o dă dezastrul. Transmisiuni alarmiste dintre troiene, disecarea cazurilor tuturor maşinilor înzăpezite, enumerarea de mai multe ori - ca steagurile lui Pristanda - a drumurilor blocate şi, desigur, găsirea gravidei necesare, în drum spre maternitate. Întrebarea care e pusă obsesiv este de ce stau autorităţile cu mîinile în sîn şi nu opresc ninsoarea. Drumurile trebuie să fie "la negru", sărmanii care se aventurează prin nămeţi cu maşini fără lanţuri şi chiar fără cauciucuri de iarnă trebuie imediat salvaţi din ghearele zăpezii ucigaşe, jandarmii trebuie să vină să cureţe trotuarul din faţa casei cetăţeanului care încă nu s-a trezit după petrecerile de Sărbători. Chiar şi la cîteva zile după ce ninsoarea s-a oprit, televiziunile continuă să-şi savureze momentele de glorie şi storc cît pot ultimele picături ale marii tragedii. Rezultatul este pe măsura freneziei: "Realitatea TV a fost lider de audienţă joi, 3 ianuarie, la nivel urban, în intervalul orar 9,00 - 11,00, în care au fost difuzate programe de ştiri, şi a devansat postul Pro TV, potrivit datelor GfK România, furnizate vineri de Realitatea TV." - sîntem anunţaţi cu satisfacţie în ziarele trustului Realitatea-Caţavencu.