Scurtă privire asupra presei din Polonia

Într-o redacţie cu un aer romantic, din centrul vechi al Cracoviei, ticsită de cărţi şi de obiecte de mobilier printre care şi o tablă "de şcoală" pe care se scrie cu cretă, aflăm povestea săptămînalului Tygodnik Powszechny. Este o revistă socială şi culturală, de fapt "de cultură catolică", după cum ne-o prezintă redactorii ei. De altfel, redactorul-şef, Adam Boniecki, e preot şi, ca o primă comparaţie, deşi la noi Biserica este în continuare pe primul loc în "topul încrederii", nu există nici o publicaţie cu acest tip de orientare care să aibă ceva de spus. După alegerea noului Patriarh, BOR şi-a propus, printre altele, să fie reprezentată şi "promovată" de publicaţii proprii, chiar şi de un post de televiziune; nu e cazul Săptămînalului..., care este o publicaţie independentă. Aşa a fost dintotdeauna. A apărut în 1945 şi s-a remarcat ca singura publicaţie independentă din fostul bloc sovietic. În 1953, tipărirea ei a fost sistată pentru o perioadă, deoarece a refuzat să publice necrologul lui Stalin. Echipa redacţională a fost înlocuită cu una care era dispusă să colaboreze cu regimul comunist. Existenţa unei astfel de publicaţii, în plină epocă de "prefacere" şi de formare a "omului nou", spune multe despre ce reprezenta instituţia religioasă şi care era influenţa ei în ţările catolice din estul Europei. Pînă prin anii ’80, revista, distribuită la nivel naţional, se vindea în 70.000 de exemplare. În săptămîna în care am ajuns la Cracovia, redactorii de la Tygodnik Powszechny tocmai scoseseră primul număr într-un nou format. Mai modern, mai adaptat cerinţelor pieţei. Texte mai scurte, mai multe fotografii. Colaboratorii revistei sînt importante personalităţi ale culturii poloneze. A scrie la Săptămînalul universal înseamnă în primul rînd o recunoaştere. Mai puţin bani. Aflăm că bugetul este destul de mic. Un redactor cu vechime are un salariu în jur de 800 de euro, în timp ce un ziarist începător de la Varşovia cîştigă 2000 de euro pe lună. Totuşi, ei nu au un complex al provinciei, cum se întîmplă la noi. Faptul că o publicaţie care nu-şi are sediul în Varşovia poate fi găsită la chioşcurile din întreaga ţară şi, mai mult decît atît, reprezintă un reper al vieţii culturale nu este considerat neapărat o performanţă sau o excepţie. Redactorul-şef adjunct s-a mutat la Cracovia din capitală, unde fusese jurnalist la prestigiosul ziar Gazeta Wyborcza. În România, un ziarist cunoscut de la Cotidianul sau Evenimentul Zilei nu va pleca niciodată să lucreze la o revistă de cultură din Iaşi sau din Cluj. Însă în Polonia este firesc ca oraşe cum ar fi Cracovia, Poznan sau Wroclaw să aibă o viaţă culturală proprie care să nu se raporteze la "centru" şi o personalitate de sine stătătoare pe care nu ai cum să o califici drept "provincială". Răsfoind revista, nu mi-am dat seama cum se îmbină conţinutul religios cu cel cultural şi ce înseamnă de fapt "cultura catolică". Am întrebat dacă evită subiecte "spinoase" de tipul homosexualitate sau avorturi (şi-ar avea locul într-o astfel de publicaţie o cronică la 4, 3, 2?). Mi s-a răspuns că pentru ei nu există subiecte tabu, totul depinde de forma în care sînt oferite cititorilor. O replică care poate fi interpretată în mai multe moduri. Totuşi, nu există nici o similitudine între politica lor editorială şi cea a faimosului Radio Maryja, un post de radio care se declară drept "catolic şi patriot", dar de fapt este ultrareligios, naţionalist şi antisemit şi care a jucat un rol important în background-ul alegerilor politice din 2005. Fără ocolişuri despre Wprost. Un alt săptămînal, al cărui nume se traduce prin "direct". A apărut mai întîi la Poznan, în 1982, apoi în anul 2000 redacţia s-a mutat la Varşovia. De data aceasta, jurnaliştii care lucrează aici sînt mîndri că o publicaţie mică, "de provincie", a ajuns să intre în topul primelor trei săptămînale politice poloneze (Polityka şi-a asigurat de cîtăva vreme primul loc). Tirajul este în jur de 260.000 de exemplare, dintre care se vînd 160.000. Au cea mai vizitată ediţie electronică, căci cititorii lor sînt în general oameni de afaceri care se desprind cu greu de la birou, din faţa computerului cu conectare la Internet. Wprost este o revistă independentă (proprietarul ei este fostul redactor-şef), cu o orientare liberal-conservatoare care mizează în primul rînd pe articole de opinie şi de analiză şi, nu în ultimul rînd, pe stil. Secţiunea de politică externă dezbate situaţiile politice şi economice din ţările Europei occidentale şi din SUA. Aflăm că interesul cititorilor pentru România despre care se credea, în urmă cu cîţiva ani, că era undeva la periferia Europei, dar şi pentru alte ţări din Est, e mic. Doar în ultima vreme ţara noastră a început să existe pe hartă pentru polonezi, mai mult din punct de vedere cultural. Filmul românesc a devenit popular, la fel şi teatrul. În Polonia nu există publicaţii importante exclusiv culturale. În schimb, există publicaţii-hibrid care conţin şi cultură. De obicei, revistele lunare şi trimestriale care apar în tiraje mici. Sau suplimentele de week-end ale principalelor ziare. Aşadar, cultura se vinde "la pachet". În schimb, sînt foarte la modă publicaţiile exclusiv politice (la noi aproape inexistente). Cotidianul lor. Dzienik, un ziar editat de trustul german Axel Springer, a apărut cu un caracter de experiment. Înainte de lansarea cotidianului, trustul mai editase în Polonia cîteva titluri comerciale care îi asiguraseră o lejeritate financiară. Pînă la Dzienik, realizat după un model britanic, nici un ziar de acest tip nu fusese rentabil pe piaţa poloneză, sau cel puţin aşa susţin redactorii săi. Contextul era însă altul. La începutul anilor ’90, erau foarte multe publicaţii independente care nu au rezistat în timp. S-au remarcat doar cele editate de mari concerne, cum ar fi Agora S.A.. De altfel, Axel Springer, care mai tipăreşte în Polonia Fapte, un tabloid ce reprezintă "o locomotivă financiară", Newsweek - ediţia poloneză - şi cîteva reviste bilunare "de nişă", se declară concurentul principal al concernului Agora, la fel cum Dzienik se vrea ziarul concurent al Gazetei Wyborcza. Are o orientare liberal-conservatoare, la fel ca Wprost, iar în paginile sale sînt rareori abordate teme istorice sau religioase. Vorbim totuşi despre un proiect comercial care vinde zilnic în jur de 100.000 de exemplare. Are şi un supliment de cultură populară care conţine şi programul TV. Încă o trăsătură a presei poloneze este faptul că există o distincţie clară între tabloide şi publicaţiile serioase. Aşa că nu putem asista la o tendinţă de tabloidizare a unor ziare sau reviste care au început prin a fi serioase şi pe parcurs au coborît ştacheta din lipsă de cititori. Piaţa e oarecum stabilă. Sînt doar ziare gen Libertatea care vînd împreună în jur de 800.000 de exemplare. Două publicaţii de marcă ● Gazeta Wyborcza (în româneşte, Gazeta electorală) este considerat unul dintre cele mai influente şi mai controversate ziare din Polonia şi din Europa de Est. În topul celor mai bine vîndute cotidiene e pe locul doi, după tabloidul Fakt. Tipăreşte în jur de 470.000 de exemplare. Fondat în 1989 sub deviza "Nu există libertate fără Solidaritatea!", ziarul a apărut ca o consecinţă a acordului dintre guvernul comunist al Republicii Populare Polone şi oponenţii săi politici care alcătuiau mişcarea Solidaritatea. A reprezentat vocea acestei mişcări în perioada primelor alegeri libere din 4 iunie 1989. După căderea regimului comunist în septembrie 1990 şi după apariţia primelor conflicte între diverse facţiuni ale Solidarităţii, Lech Walesa a revocat publicaţiei dreptul de a mai folosi logo-ul mişcării. În prezent, Gazeta Wyborcza este un ziar independent care promovează valorile social-liberale. Redactorul-şef este acelaşi de la prima ediţie, fostul disident Adam Michnik. ● Polityka este cea mai importantă publicaţie săptămînală din Polonia (urmată de Newsweek, ediţia poloneză, şi de Wprost). Are o orientare social-liberală, de centru-stînga, şi se adresează în mod special elitelor intelectuale. Printre redactorii şi colaboratorii săi permanenţi se numără Adam Krzeminski, Janina Paradowska, Daniel Passent, Ludwik Stomma, Adam Szostkiewicz, Jacek Zakowski şi Krzysztof Zanussi.