"Scoate capul pe fireastră..."
La un depozit de armament din scumpa noastră patrie, cea care veghează tot timpul să-şi apere poporul de duşmani, se descoperă la un moment dat că un sigiliu e rupt. Dinăuntru se pare că lipsesc nişte arme. O nimica toată: cîteva zeci de pistoale mitralieră, plus o ditai mitralieră de companie cu afet. Televiziunile se năpustesc avide asupra ştirii. Oare cine o s-o dea prima? Realitatea TV sau Antena 3? Apoi, cine o să facă prima un videoclip cu aromă de film de acţiune, care să introducă anunţul spargerii depozitului? Şi cine va da pe post mai întîi un breaking news cu filtrele pe care le face poliţia, în prezenţa luptătorilor din trupele speciale, cu armele automate la vedere? Odată rezolvată problema întîietăţii, televiziunile repetă ca un patefon stricat aceeaşi ştire, aceleaşi videoclipuri-copertă cu muzică antrenantă, de Greu de ucis, aceleaşi imagini cu poliţişti rotunjori care cercetează paporniţele din portbagajele oamenilor şi îi întreabă pe şoferii de maxi-taxi dacă au printre călători feţe care să li se pară suspecte. Ca un patefon stricat sau, venind mai în zilele noastre, ca în reclama aceea în care un mîndru fiu al patriei în port popular cîntă cu voioşie "Frumoasă, vecina noastră, scoate capul pe fireastră... scoate capul pe fireastră... scoate capu pe fireastră... scoate capul pe fireastră...". Apoi vin analiştii, specialiştii, jurnaliştii şi alţi "işti" invitaţi în studiouri, care să comenteze la nesfîrşit pe marginea imaginilor cu filtrele poliţiei şi cu luptătorii cu arme automate. Sînt rumegate în discursuri interminabile aceleaşi cîteva informaţii. Nu se ştie bine nici cîte arme au fost furate, nici cînd a fost spart depozitul, nici cine trebuia să asigure paza. Se fac presupuneri şi presupuneri pe marginea presupunerilor. În timp ce banda merge singură, televiziunile aşteaptă să apară iarăşi un eveniment care să justifice un breaking news şi, cu ocazia aceasta, să arate lumii întregi care e mai iute de picior. Iar evenimentul nu întîrzie să apară: la Braşov, are loc un jaf armat la o casă de schimb valutar şi sînt omorîţi doi oameni. Televiziunile se animă subit. Au parte de sînge proaspăt! Şi se întrec să dea primele imagini cu maşina în care erau victimele, cu poliţia în exerciţiul funcţiunii, cu petele roşii de pe caldarîm. Apare şi portretul robot al atacatorului, apoi numele suspectului, Serghei Gorbunov. Ştirile se succed cu repeziciune. Şi dă-i şi discută pe marginea acestor informaţii şi ale imaginilor de la locul faptei. Iarăşi şi iarăşi. În dorinţa lor de a fi primele care să dea ştirea, televiziunile nu iau nici o pauză să cugete puţin şi înghit pe nemestecate toate informaţiile care li se oferă. Nu contează adevărul unei ştiri sau valoarea ei, totul e ca tu să fii cel care o dă mai întîi. Aşa stînd lucrurile, televiziunile noastre "descoperă" că au fost furate cîteva zeci de arme la două-trei săptămîni după ce depozitul a fost spart, se minunează de eficienţa filtrelor instituite de poliţiştii care caută AKM-uri în paporniţe, constată cu surprindere cît de mult seamănă Gorbunov cu portretul robot sau se miră candid că zece tovarăşi de-ai acestuia jură pe roşu că individul a stat tot timpul cu ei la sala de forţă. Nu mai au timp să gîndească, d-apăi să-şi mai facă propria lor investigaţie! Oricum, subiectul cu depozitul de armament de la Ciorogîrla e deja îngropat, în goana după alte şi alte subiecte proaspete. Jurnalistul e un alergător la suta de metri garduri, a cărui singură preocupare e să treacă primul linia de sosire, nu un tip care mai şi gîndeşte cu propriul cap. Ehei!, trecute sînt vremurile în care unii descopereau nişte lucruri interesante la un hotel pe nume "Watergate". Acum trăim din plin secolul vitezei şi al mîncării fast-food. Nu e deloc sănătoasă, dar ne place la nebunie!
