Să lăsăm prostiile! Hai să vedem un film bun!

Publicat în Dilema Veche nr. 344 din 16 - 22 septembrie 2010
Securiști radioși jpeg

Mda... Mă gîndeam să scriu despre oamenii muncii de la oraşe şi sate care, animaţi de un fierbinte patriotism şi de spirit revoluţionar, strîns uniţi în jurul patronului reţinut, şi-au exprimat adeziunea. Aş fi observat, printre altele, cum capitalismul te convinge să faci lucruri pe care le-ai refuzat în comunism – cu repercusiunile de rigoare. („Mă întîlneam, prieteneşte, cum m-am întîlnit şi în ultima vreme, cu Vântu, pentru că Vântu, întîmplător, este un mare intelectual. Puţină lume ştie că el a scris poezii în tinereţe şi are o bibliotecă uriaşă acasă, deci nu face parte din tagma uriaşă a semianalfabeţilor care s-au îmbogăţit după Revoluţie.“ – Mircea Dinescu, la Realitatea TV.) 

În fine, cînd să scriu despre toate acestea, duminică seară, m-a salvat de la o baie de lături, în care vrînd-nevrînd m-aş fi scăldat alături de indivizii pe care i-aş fi încondeiat, un film pe care l-am văzut de nu ştiu cîte ori şi la care mă uit de fiecare dată cu plăcere: Moromeţii, în regia lui Stere Gulea. 

Ştiu, am mai scris despre filmul acesta în cîteva rînduri, şi de curînd, în Adevărul literar şi artistic, unde am povestit cum a fost cînd l-am văzut prima dată la cinematograf, în 1988, dar n-ar fi mai bine să mă ocup tot de el, decît de patronii intelectuali şi poeţi, lustruiţi de alţi poeţi recunoscători? Mărturisesc că n-am nici o tragere de inimă să fac o nouă incursiune în mizeria cotidiană, aşa că voi evada din ea cu ajutorul culturii (aşa cum procedau şi unii dintre semenii noştri înainte de ’89). S-o numim „rezistenţa prin cultură“, nu? 

Mă număr şi eu printre cei care ştiu pe de rost replici întregi din romanul lui Marin Preda, aşa că filmul lui Gulea avea toate şansele să mă nemulţumească. Este cunoscut faptul că marile cărţi nu prea „au noroc“ de pelicule pe măsură şi că, în general, marile filme-ecranizări pornesc mai degrabă de la bucăţi literare obscure. Sau în orice caz, cu o mai mică forţă de persuasiune. E foarte greu să te lupţi, ca regizor, cu un roman puternic, pentru că publicul are imaginile formate deja, în ceea ce-l priveşte, ba chiar acestea sînt adînc înrădăcinate. 

Prin urmare, Stere Gulea a avut un incredibil curaj să se ia la trîntă cu un roman cum e Moromeţii. Şi nu numai că s-a aventurat într-o asemenea luptă cu un adversar puternic, dar a şi riscat experimentînd. De exemplu, a ales nişte actori pe care puţini îi vedeau în rolurile respective. În primul rînd, Victor Rebengiuc – un actor intelectual-urban, pus să facă rolul personajului iconic, ţăranul Ilie Moromete. La fel de surprinzătoare sînt şi opţiunile pentru alţi actori citadini prin excelenţă – Gina Patrichi sau Mitică Popescu (în film, Guica şi Cocoşilă). Cu toţii au creat nişte roluri de excepţie, iar Rebengiuc a arătat încă o dată marea artă pe care o stăpîneşte. (Interesant e că cealaltă ecranizare remarcabilă a unei cărţi mari îl are tot pe el în rolul titular – Pădurea spînzuraţilor, în regia lui Liviu Ciulei.) Poate că tocmai faptul că Gulea a ales să rişte şi să nu meargă pe căi bătătorite, previzibile, i-a asigurat succesul. A creat un Moromeţii marca proprie şi a avut forţa să-şi impună viziunea în faţa puternicului discurs al lui Marin Preda. 

Acum, de fiecare dată cînd mai citesc romanul, am în cap filmul şi personajele create de Luminiţa Gheorghiu, de Florin Zamfirescu, de Constantin Chiriac sau Radu Amzulescu (Nilă, respectiv Achim), dar mai ales de Victor Rebengiuc. Îl şi văd pe actor, în celebra scenă în care bea la Tudor Bălosu acasă, în timp ce Victor zice că nu obişnuieşte ţuică dimineaţa şi că asta devine după facultăţi. Acel „noi obişnuim“ spus de Rebengiuc nu poate fi egalat de nimic. Sînt replici pe care nici măcar Ilie Moromete nu cred că le-ar fi zis mai bine.

958 8 Lorin Niculae jpg
Zece școli de arhitectură pentru satele românești
Este deci momentul să înțelegem și, eventual, chiar să redescoperim și noi valoarea satului pentru arhitectura românească și să acționăm în consecință.
Zizi și neantul jpeg
Obiecte și feminități
Sigur, era și un mod de confirmare a feminității. Feminitate nu tocmai celebrată în perioada de atunci. Sloganul „femeia la cratiță”, care ne scoate din sărite în ziua de azi, era, pe atunci, în general, realitate. Excepțiile erau puține și rămîneau strict excepții.
p 20 WC jpg
Merită Joe Biden împărtăşania?
Dezbaterea în cauză a putut stîrni, iată, o reflecţie creştină cu multe dimensiuni: raport între credinţă şi laicitate, conştiinţă şi libertate a persoanei credincioase, stil de comunicare a tematicii creştine între dictat normativ şi călăuzire a credinciosului în drumul lui spiritual şi etic.
Nicolaos Tzafouris   Christ de Pitié   PDUT1974   Musée des Beaux Arts de la ville de Paris jpg
Corp păgîn și trup creștin
Prin arhitectura lucrării și derularea stilistic impecabilă a fiecărui capitol component, Marius Lazurca lucrează simultan cu izvoare antice și exegeze moderne, pentru a documenta continuitățile, asimilările, sintezele și rupturile produse în primele veacuri după Hristos.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Să forțezi o femeie să nască și apoi să crească acel copil este o formă de sclavie. Nașterea forțată nu poate fi numită drept la viață”
Zizi și neantul jpeg
Kitul de supraviețuire și exteriorul
Orice acțiune astăzi simplă era tratată, pe atunci, ca o operațiune de comando.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E cool să postești jpeg
Vioara lui Ingres
Un hobby este considerat a fi o extensie a personalității noastre dincolo de granițele profesionale și un indicator al faptului că avem pasiuni.
P 20 Sfintii Petru si Pavel WC jpg
Întoarcerea din cer. Conversiunea privirii
Proximitatea mundană a transcendenței este taina aflată în inima creștinismului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Charles de Foucauld
Accidentul – ca, de altfel, și minunea – a avut loc în biserica de lîngă școala de cavalerie unde învățase Charles de Foucauld.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Mama Natură l-a răsplătit cum se cuvine pentru profunda lui înțelegere.”
Zizi și neantul jpeg
Evadări în absolut
Intrînd în mare și înaintînd în ea, atît cît îți permiteau puterile, sfidai direct determinările.
956 08 Foto LNiculae jpg
Note şi fotografii (3)
Alte sunete vagi compun însăși tăcerea.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Capătul drumului – cum recuperăm anii ’90?
Tramvaiul 21 are o cu totul altă personalitate decît troleul 66 sau autobuzul 135.
p 19 WC jpg
Natura-n bucate
Sînt aceste panacee care promit viață lungă și sănătoasă reale sau doar o găselniță a industriei alimentare?
p 20 WC jpg
Apocalipsa la îndemînă
În orice religie, extremismul secretă o ideologie a „comunităţii aleşilor” eschatologici în luptă cu restul „decăzut” al umanităţii.
Theodor Pallady jpeg
Franciscanul de pe Bega
„Prologul” pelbartian e savuros ca un poem avangardist.
1226px Jesus walking on water  Daniel of Uranc, 1433 jpg
Aventura a doi frați ambițioși
A filozofa despre ambiție fără a ne reconsidera reperele riscă, pe lîngă prețiozitate sau cinism, să ne limiteze pur și simplu la gustul obsesiv de a parveni speculativ, intelectual, moral.
p 24 A  Vrana jpg
Cu ochii-n 3,14
Muștele femele au mai mulți neuroni decît masculii, acesta este rezultatul unui studiu recent care a observat creierul larvelor cu o tehnică inedită.
Zizi și neantul jpeg
La piscină
Pe vremuri, în anii ’70-’80, mersul la piscină era una dintre activitățile cele mai „fancy”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Corpul
Pe la 15 ani, deja îmi pierdusem toată încrederea în mine.
p 19 Johann Sebastian Bach WC jpg
Muzica lacrimilor. Bach
Muzica nu „reprezintă“ drama christică și nu îi caută o semnificație anume: ea se naște din cutremurarea care cuprinde lumea în momentul suferinței divine și o sădește adînc în sufletul ascultătorului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Două comentarii la Geneză
Nu puțini s-au întrebat, de-a lungul secolelor, de ce ultimele trei cărți ale „Confesiunilor” lui Augustin sînt, de fapt, o exegeză la primele versete ale „Genezei”.
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
„Cînd viața se întîmplă, puiul e tot pui.“

Adevarul.ro

image
Cu cât vor creşte salariile bugetarilor. OUG cu majorări şi sporuri a fost retrasă, un nou proiect a fost publicat de Ministerul Muncii
Ministerul Muncii a publicat, miercuri, în dezbatere publică un nou proiect de ordonanţă de urgenţă, care prevede majorarea salariilor tuturor bugetarilor, începând din luna august, cu un sfert din diferenţa dintre salariul prevăzut pentru anul 2022 în legea salarizării bugetare şi cel din luna decembrie 2021.
image
Fetiţa luată de curenţi la Vama Veche, salvată de Salvamar. Plutea pe o saltea pneumatică, spre Bulgaria
Salvatorii din cadrul Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă (ISU) al Judeţului Constanţa au fost solicitaţi pentru salvarea unui minor care plutea pe o saltea pneumatică pe mare.
image
Misterul decesului unui opozant al lui Putin, găsit mort în SUA. Soţia neagă varianta sinuciderii, susţinută de o jurnalistă rusă
Dan Rapoport (52 de ani),  un om de afaceri cu dublă cetăţenie letonă / americană, care a făcut o mulţime de bani în Rusia înainte de a deveni un critic al lui Vladimir Putin, a fost găsit mort în SUA.

HIstoria.ro

image
Una dintre cele mai mari bătălii de tancuri din istorie, în Historia de august
Născut în vara anului 1943, mitul despre bătălia de la Prohorovka a rezistat timp de mai multe decenii, deoarece sovieticii au avut toate motivele să preamărească și să se laude cu victoriile obţinute.
image
Cum a ajuns Vlad Țepeș ostatic la Înalta Poartă
Pacea semnată în 1444 între unguri și turci îl prevedea și pe Vlad al II-lea Dracul.
image
Iuliu Maniu, „un om de extremă rigiditate morală, în timp ce partidul s-a arătat dispus la tranzacţii“
Cea mai mare provocare politică internă PNŢ a primit-o nu de la muncitorii nemulţumiţi de scăderea salariilor și de șomaj sau de la opoziţia liberală, ci de la fostul principe Carol, îndepărtat de la tron prin actul din 4 ianuarie 1926.