Revoluţia în direct pe Internet " <i>din Piaţa Marii Adunări Naţionale, #pman </i>
Pentru prima dată, Twitter a devenit vedetă în prime time la TV. Jurnaliştii citau informaţiile de acolo, urmăreau feed-ul de ştiri, dădeau update-uri, se implicau în discuţie, cereau lămuriri, confirmări. Totul în 140 de caractere, atît cît înseamnă un mesaj pe Twitter, principala platformă de microblogging din online, unde utilizatorii scriu mesaje scurte, au profile şi interacţionează între ei. Acolo şi nu numai, tag-ul #pman a devenit o referinţă. PMAN înseamnă Piaţa Marii Adunări Naţionale, locul unde în Chişinău se strîng tinerii să protesteze împotriva partidului comunist şi împotriva fraudării alegerilor. #pman marchează pe Twitter mesajele ce au legătură cu evenimentele de la Chişinău şi reuşeşte să strîngă la un loc, prin link-uri, şi informaţiile care apar în alte părţi. Reuşeşte să strîngă şi oamenii, pe #pman se anunţă orele la care lumea e chemată în piaţă, se află despre ultimele acţiuni ale autorităţilor. E practic un canal de comunicare live al celor din Chişinău între ei, dar şi cu cei din România sau cu cei din afară. Revoluţia este "twitterizată". IuliaNamashco: in #pman a grenade thrown by the police has torn apart one of the protester’s leg Atunci cînd televiziunea este blocată, cînd accesul la informaţie este tăiat şi cînd comunicarea este limitată, tinerii au apelat la social media, pentru a se face auziţi. Pun update-uri live pe Twitter, filmează şi pun video-urile pe YouTube, bloghează live, uploadează fotografiile pe Flickr sau pe Facebook (Facebook a fost blocat între timp în Republica Moldova, se intră doar prin servere proxy străine). Ţinînd cont că nici jurnaliştii români nu sînt primiţi acolo cu braţele deschise şi că nu sînt lăsaţi să intre sau să transmită, mediul online devine principala sursă de informare. Bună, proastă, corectă, incorectă, ea există. Site-urile de ştiri din Moldova au fost blocate, iar în timp ce în piaţă erau proteste, televiziunea naţională dădea desene animate şi filmări din galerii de artă religioasă. nordastelo: Ce ma face sa urlu de draci e ca nu exista nici o organizare. Doar o miscare browniana care isi face iluzia ca schimba regimul. #pman Totuşi, cum menţiona cineva pe #pman, nu Twitter a declanşat revoluţia în Moldova. A fost doar un instrument de comunicare mai mult cu exteriorul decît cu interiorul, un mod de a agrega informaţia şi de a atrage atenţia asupra problemelor de acolo. Probabil foarte puţini dintre cei care ies în piaţă folosesc Twitter, mai ales pentru că Internetul e în mare parte tăiat, dar şi pentru că platforma de microblogging nu e atît de populară în Moldova. Cît despre accesul din restul Republicii Moldova la Twitter şi la Internet în general, şi acesta e limitat. Aici este rolul principal al social media " puţini, mulţi, se trage un semnal de alarmă şi se fac cunoscute în afară întîmplări din interior la care altfel nu am avea acces. Ele sînt preluate şi trimise mai departe către un public din ce în ce mai mare şi mai divers. Acest lucru s-a făcut prin media din România şi din afară, prin bloguri foarte diferite între ele, prin reţele sociale sau chiar prin comunicare directă. Nu este prima dată cînd Twitter este folosit pentru a mobiliza tinerii, în timpul protestelor din Grecia s-a folosit #griots. Contextul este diferit, în Grecia accesul la informaţie nu era atît de restricţionat, dar instrumentele sînt aceleaşi. Moscovici: Protesters report the Parliament meeting hall is burning. #pman În citizen media, oamenii simpli devin jurnalişti. Tineri care pînă acum două săptămîni puneau filmuleţe haioase pe blogurile lor, aveau poze pe Facebook la chefuri cu prietenii sau twitter-e despre muzică sau afaceri au început brusc să scrie despre evenimentele de la Chişinău, să se implice şi să raporteze asemenea unui jurnalist profesionist. Practic, nu aveau de ales. Cu media blocată, cineva trebuia să spună ce se întîmplă acolo. Rolurile s-au schimbat. Jurnaliştii comentează acum ce spun oamenii, sensul informaţiei e invers. Revoluţia pe Twitter a atras atenţia şi presei străine, atît unor publicaţii ca The Daily Telegraph, The New York Times sau Foreign Policy, cît şi unor site-uri importante, cum sînt Techcrunch sau Smart Mobs. Pentru că jurnaliştii nu au avut voie să filmeze şi să transmită, cea mai mare parte a imaginilor surprinse la proteste au fost ale amatorilor, participanţi care au filmat cu telefoanele mobile sau cu camere neprofesioniste. De pe YouTube, şi acestea au ajuns în media tradiţională, cu toate imperfecţiunile lor. Care e diferenţa dintre un video profesionist al unei televiziuni şi unul amator? Primul are un plus de dramatism, dat de montaj şi unghiurile de filmare, al doilea are un plus de autenticitate, deşi surprinde poate mai puţin. Pe de altă parte, un film pus online nu are atîta informaţie de context ca unul făcut de o televiziune, chiar dacă aceasta a existat iniţial. Un video de pe YouTube se preia cu uşurinţă pe bloguri, site-uri, la TV, uitîndu-se de unde a plecat acesta. Poate cel care l-a pus iniţial a dat nişte explicaţii fie pe YouTube, fie pe blogul său propriu, dar acestea se pot pierde foarte uşor de la o citare la alta. În plus, bloggerii nu au acreditare de presă, aşa că ceea ce raportează ei, scris, filmat sau fotografiat, este ceea ce se vede, nu şi contextul din spate, ceea ce e uneori bine, pentru că informaţia e sinceră, nu e viciată de interesele unora sau altora, dar pe de altă parte poate fi incompletă. Decebalus007: Fratilor... din pacate au patruns prea multi prostalani rusi si comunisti pe tweetul asta... cred ca e timpul sa plecam de aici #pman Pe #pman mesajele se amestecă, riscînd uneori, din păcate, să piardă scopul iniţial. E social media, e libertate, orice utilizator de Twitter îşi poate pune în coada mesajului #pman pentru a fi agregat ca avînd legătură cu ce se întîmplă la Chişinău. Mesaje ale tinerilor moldoveni de chemare în piaţă, ştiri, comentarii mai mult sau mai puţin relevante, mesaje scrise ironic, dat cu părerea, mesaje diversioniste ale "celeilalte părţi" care a intrat şi ea pe net, română, engleză, discuţii prelungite, mesaje puse aiurea, informaţii false, toate îşi găsesc locul pe #pman. Mesajele apar într-un ritm incredibil, cîteva pe minut, e greu să ţii pasul şi să le selectezi în timp real. Ca în orice spaţiu online, şi aici apar trollii " persoane care pun lucruri false, care reinterpretează mesajele şi poluează mediul. E relavant atunci ce se întîmplă pe Twitter? Într-un fel da, e o oglindă, chiar şi distorsionată, a ceea ce se întîmplă acolo, unde dezinformarea se îmbină cu experienţa reală a oamenilor. Bill_Nowling: Follow Moldova protest/unrest on Twitter at #pman. I can think of no better example of democratization brought about by social media În cazul conflictelor sociale şi politice sau al regimurilor închise, Internetul s-a dovedit o poartă de comunicare eficientă, fie că e vorba de contestatarii comunismului din China, de bloggerii din Ţările Arabe, de cei care povestesc ce se întîmplă în Irak sau, acum, de cei din Republica Moldova. Este mai greu acum să ascunzi faptele, pentru că oriunde, oricînd poate fi un om cu un telefon conectat la net. Informaţia circulă mult mai rapid şi mai liber, mai ales pe Internet, un mediu greu controlabil, unde un utilizator experimentat poate găsi portiţe de scăpare chiar atunci cînd accesul la anumite site-uri e blocat şi cenzura în presa locală funcţionează perfect. Şi, chiar dacă s-ar reuşi blocarea totală de către autorităţi, aceasta s-ar face ca o consecinţă a ceea ce a apărut deja, deci un cîştig important există oricum. Noile forme de comunicare scot la iveală lucruri despre care altfel nu s-ar fi ştiut. Prin democratizarea comunicării, oricine şi orice pot deveni sursă de informare. Întrebarea rămîne totuşi: cît de credibilă?
